Cititul este o activitate obligatorie la Școala Gimnazială „Terraveda”. În fiecare zi, timp de 15 minute, se oprește toată activitatea și copiii citesc. Pauza de lectură îi ajută pe elevi să își îmbunătățească abilitățile de concentrare, să își dezvolte imaginația și să se exprime mult mai ușor. În plus, cititul conștient stă la baza înțelegerii tuturor disciplinelor studiate la școală.
Alina Cristuinea, directoarea Școlii Gimnaziale „Terraveda”, este cea care a venit cu ideea introducerii acestei activități în programul școlar și ne oferă mai multe detalii despre cum se desfășoară activitatea, dar și beneficiile acesteia.
Media10: Cum v-a venit ideea conceperii și integrării pauzei de lectură în programul elevilor?
Alina Cristuinea: Am pornit cu această idee încă de la început, de când s-a înființat școala. Cititul îi ajută să descifreze un text și să citească conștient, să-și dezvolte imaginația, dar și să facă conexiuni. Am început, inițial, prin a le da părinților o listă de lecturi. De aici, ei selectau împreună cu copilul o carte și o achiziționau. Am observat că acest lucru nu a funcționat atât de bine.
Fiind cărți diferite, nu reușeam să discutăm și să ascultăm fiecare copil în parte. Nu ne permite timpul fizic acest lucru. Atunci a trebuit să venim cu niște idei care să ne ajute să suținem această activitate de lectură. Soluția a fost ca noi să alegem și să achiziționăm, ca școală, cartea lunii. În prima zi a lunii, fiecare copil primește câte o carte. Primul lucru pe care trebuie să îl facă este să scrie într-un jurnal data primirii și să noteze ce își imaginează ei, numai după titlu, că se va întâmpla în acea carte.
Jurnalul de lectură stimulează copiii să citească conștient
Media10: Ce curprinde acest jurnal de lectură și cum îi ajută pe copii?
Alina Cristuinea: Prin jurnalul de lectură, ne asigurăm că ei citesc conștient. Începem să îl creăm de la clasa I, urmând să îl ținem până în clasa a VIII-a. Păstrăm toate aceste jurnale pentru ca, ulterior, să ne întoarcem la cărțile reper și să vedem ce putem folosi ca asociere la Evaluarea Națională. Jurnalul de lectură se completează de minim trei ori, așa am stabilit noi, dar copilul poate să scrie în el ori de câte ori își dorește. Pentru că prima dată știu doar titlul, scriu ce își imagineză că se va întâmpla în carte.
Apoi, după ce au parcurs jumătate din carte, le punem câteva întrebări: ce crezi că s-a întâmplat mai departe sau cu cine te identifici ca personaj. Aceste întrebări țin foarte mult și de conectarea emoțională a copilului, înțelegerea cauză-efect. Încercăm să îi învățăm cum să se descurce într-o situație similară prin observarea comportamentelor personajelor din carte.
După ce au terminat cartea, le adresăm un alt set de întrebări în care mergem tot pe ideea de a conecta copilul cu ceea ce se întâmplă: cum te-ai simțit când ai citit această carte? A fost ceva care te-a surprins? Dacă ai putea să schimbi finalul, care ar fi acesta? Ai recomanda cartea unui prieten? Ce i-ai spune despre ea? Sunt anumite părți pe care nu le-ai înțeles? Ce îți vei aminti despre această carte peste ceva timp? Ce vei transmite mai departe copiilor tăi sau chiar nepoților tăi? Noi ne-am propus și ne dorim ca ei să păstreze acest jurnal și când vor fi părinți. Acolo sunt emoțiile pe care le-au simțit la acea vârstă, sunt desenele pe care le-au creat și felul în care au privit ei cartea respectivă în acel moment.
Acestea sunt cele trei momente pe care „le controlăm” noi. Le sugerăm copiilor să scrie aceste lucruri, dar ei pot oricând să-și noteze și să deseneze ce își doresc în jurnalele de lectură. De asemenea, dacă citesc alte cărți, le spunem să le treacă acolo.
La final de lună, după ce au încheiat de citit cartea, fiecare clasă realizează un poster despre lectura respectivă, pe care îl afișăm în holul de la intrare. Acestea cuprind desene sau chiar răspunsuri la anumite întrebări. Fiecare clasă realizează posterul după bunul plac. Astfel, le stârnescu curizitatea de a citi acea carte și celorlalți. Uneori, după ce se afișează posterele pe panou, îi văd că trec pe acolo în pauze, se uită și zic: „Asta o să citim și noi la anul, să ținem minte cartea că să știm despre ce o să fie vorba”. După câțiva ani, când recitesc cartea și văd ce au scris în jurnal, o privesc cu alți ochi și sunt uimiți de ce au scris în acel moment, cum au gândit.
„Timpul alocat înțelegerii textului este mult mai scurt”
Media10: Care este scopul pe care îl urmăriți prin integrarea pauzei de lectură în școală?
Alina Cristuinea: Scopul acestei citiri conștiente este faptul că, în clasa a VIII-a, asta trebuie să facă. Primesc foaia de examen cu două texte pe care trebuie să le citească. Este vorba și de timpul pe care îl alocă acestui lucu în cele două ore. În momentul în care ei au urmat acest program și sunt conștienți de cele 45 de minute în care citesc (15 minute la școală și 30 de minute acasă), timpul alocat înțelegerii textului este mult mai scurt. Asta înseamnă că pot să își verifice răspunsurie.
Noi urmărim niște întrebări care au legătură și cu partea emoțională și care se regăsesc în structura examenului: argumentarea părerii. Primele două părți au legătură strict cu textul. Dacă le formăm de la început acest lucru, le va fi foarte ușor să citească și să înțeleagă. De asemenea, unul dintre subiecte vizează asocierea cu o carte citită din lectura suplimentară în care trebuie să identifice valorile morale sau culturale comune.
Această lectură și citire conștientă este, de fapt, baza pentru absolut tot. Dacă nu știm să citim conștient și să descifrăm textul, nu avem cum să înțelegem sau să facem performanță la alte discipline. Dacă nu știm să desprindem niște informații esențiale sau să identificăm detaliile, nu putem discuta nici de istorie, nici de geografie, nici de matematică sau alte materii. Acesta este motivul pentru care am creat pauza de lectură.
Media10: Faceți această activitate și cu cadrele didactice, cu părinții?
Alina Cristuinea: Îmi doresc să creez un club de lectură și pentru părinți. Putem să propunem o carte și să ne vedem o dată pe lună să o discutăm. Încă este în stadiul de proiect, dar aș vrea să organizăm o întâlnire comună cu părinții și cadrele didactice. În plus, i-ar motiva pe copii faptul că părinții lor au și ei o carte de citit pe lună. Noi desfășurăm această activitate, în momentul de față, cu cadrele didactice. Luna trecută am avut cartea „Copilul tău citește”. Încercăm să găsim strategii noi prin care să îi impulsionăm și să îi motivăm pe copii să citească. Apoi avem o întâlnire în care discutăm despre cum a văzut fiecare lectura respectivă, ce idei au. Ne dorim să integrăm și părinții pentru că această carte, de exemplu, se adresează și părinților.
Cartea bate filmul
Media10: Le propuneți copiilor să urmărească și filmul pe baza cărților citite?
Alina Cristuinea: Le propunem copiilor să vadă filmul împreună cu familia. De multe ori, vedem cu ei filmul la școală și identificăm, pe baza diagramei Venn, ce apare doar în carte, ce apare doar în film, care sunt elementele comune. Apoi îi întrebăm ce le-a plăcut mai mult, cartea sau filmul. În toate cazurile, ei aleg lectura. Copiii își imaginează diferit personajele când citesc cartea și, de multe ori, sunt dezamăgiți după ce văd filmul. Pentru că ecranizarea implică și auditivul, și vizualul, copiii au tendința să nu rămână cu toate detaliile. În examenul final, contează foarte mult aceste aspecte, de aceea e important să citească.
Media10: Ce schimbări ați sesizat la elevii dumneavoastră de când aveți pauza de lectură la Școala „Terraveda”?
Alina Cristuinea: De-a lungul timpului, am observat o îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește ritmul de citire și capacitatea acestora de a înțelege mai ușor cerințele. Mulți dintre ei nu citeau cu atenție, nu înțelegeau ce au de făcut și greșeau tocmai din această cauză. De asemenea, copiii și-au îmbunătățit capacitatea de a-și structura ideile principale și de a extrage esențialul dintr-un text. Acest lucru îi ajută foarte mult atunci când trebuie să facă un rezumat sau o schemă din informațile pe care le primesc la celelalte discipline.
Un alt aspect pe care l-am observat este faptul că au început să se cunoască mai bine pe ei. Și noi, la rândul nostru, reușim să îi înțelegem mai bine din punct de vedere emoțional. În momentul în care copilul se asociază cu anumite personaje, îți dai seama prin ce trece el și cum poți să-i oferi suportul emoțional. Dacă spune că se identifică cu personajul x din cartea respectivă și îți expemplifică în ce situații, asta înseamnă că el se deschide în fața ta, îți spune, de fapt, cum se simte el atunci. Pentru noi, cadrele didactice, înseamnă că putem să cunoaștem mult mai bine acel copil și să îi oferim sprijinul și suportul de care are nevoie.
În plus, copiii care suferă de hiperactivitate devin mai liniștiți atunci când petrec 15 minute citind, cu atât mai mult dacă le și place lectura respectivă. De asta insistăm să citească și acasă. În acest fel, ajutăm copilul să crească și să se dezvolte frumos, mai ales cei cu deficit de concentrare și atenție. Chiar dacă simte nevoia să stea pe jos să citească, nu este nicio problemă, trebuie să fie cât mai comod pentru el.
Story time în limba engleză
Media10: Copiii citesc și cărți de limbi străine?
Alina Cristuinea: De curând am început și story time în limba engleză, unde cei mari le citesc celor mici. Elevi de la clasele gimnaziale se duc, o dată pe săptămână, la cei din clasele primare și le citesc, le traduc. Apoi, fiecare copilaș citește câte un enunț în limba engleză, îl traduc, fac anumite jocuri împreună. I-a ajutat foarte mult să se apropie, sunt deja ca o familie. Cei mari se duc la ei, au prins drag unii de alții. Grupa de engleză este formată din copii de la toate clasele de gimnaziu. Dacă învățătoarele au nevoie de ajutor în anumite activități, de exemplu, ei vin și ajută, se implică. Am mixat grupele pentru a se cunoaște și ei între ei, pentru a se ajuta.
În plus, cei de a VII-a și a VIII-a sunt un fel de coordonatori ai celorlalți și îi ajută, îi învață, le explică cum să facă, le ascultă ideile și le pun în practică. Ei trebuie să-și creeze singuri materialele. La început îi ajută profesorii, le arată cum să facă, după care trebuie să învețe singuri. Această activitate chiar i-a unit. Faptul că se cunosc, că lucrează împreună, contează foarte mult și ne bucurăm să vedem asta. Ideile care ne vin îmbunătățesc foarte mult activitatea din școală și sunt în beneficiul tuturor copiilor.
