O carte, un stilou, un copil și un profesor pot schimba lumea. Prin dăruirea lor, profesorii cei pot schimba destine. Visul începe cu un profesor care crede în tine, trage de tine și te împinge la un nivel superior. Alina Cristuinea este un astfel de profesoară. O profesoară care te învață din inimă și apoi din carte. Alina predă limba și literatura română și totodată este directorul școlii private Terraveda din Craiova.
Citește mereu, merge la cursuri, caută să fie adaptată la cerințele fiecărei generații de elevi și să găsească instrumentele prin care să scoată tot ce este mai bun din fiecare elev. Și reușește. Școala Terraveda a reușit să fie în ultimii ani pe primul loc în județ după media pe școală obținută la Evaluarea Națională.
Interviul face parte din campania OameniDE10. Oameni care ne inspiră, ne motivează și ne arată că se poate. Proiect de educație media, educație nonformală susținut de: TOPGEL (www.topgel.ro) OptiMad (www.optimad.ro), Next Level Garage (www.nextlevelgarage.ro), Morgan Residence (www.morganresidence.ro).
Media10: Dacă ajungeți la Școala „Terraveda”, o să vedeți ce am remarcat și eu prima dată acolo, copiii vin și o îmbrățișează pe Alina, aproape că nu se mai vede de ei. Cam așa se întâmplă în această școală, care este una privată și care are în acest moment 250 de elevi. Cum este la școala Terraveda?
Alina Cristuinea: Avem 250 de elevi și funcționăm cu 16 clase. Avem și gimnaziu de patru ani, adică au terminat trei serii clasa a VIII-a la noi la școală. Au terminat cu brio, zicem noi, adică au ajuns acolo unde și-au dorit. Acesta este scopul pe care ni-l propunem la final de clasa a VIII-a: copiii să ajungă acolo unde își doresc, iar părinții să învețe să se adapteze alegerilor pe care ei le fac. Am fost locul I la acele clasificări și statistici care se fac de către minister sau de diferite organizații, am fost locul I pe județ în toți acești trei ani de examen, de Evaluare Națională. Nu ne-am propus niciodată să fim în top și nu ne propunem nici acum. Ne dorim doar ca ai noștri copii de clasa a VIII-a să ajungă acolo unde își doresc și pentru asta muncim.
Elevii ajung să studieze la licee de top din lume
Media10: Poate că tocmai această abordare vă aduce succesul și sunteți de trei ani pe primul loc în județ, faptul că lăsați copiii să fie liberi, nu puneți presiune pe ei, îi încurajați să facă ceea ce le place și să învețe ca să-și atingă obiectivele indiferent de ce domeniu alege fiecare. Cum lucrați?
Alina Cristuinea: Exact! Ce mai facem încă de când am înființat școala a fost să mergem pe varianta de a alege, adică oferim copiilor, în primul rând, și apoi părinților, varianta de a învăța atât pe curriculum tradițional românesc, pe care suntem și noi acreditați ca școală, cât și în ceea ce privește pregătirea pentru a merge la orice liceu sau la orice școală din lume pentru că avem ore de limba engleză cu finalizare prin examenele Cambridge. Începând cu clasa a II-a, avem franceză, dau examene la germană, spaniolă și avem copii care sunt școlarizați, care au mers și la liceu în Anglia, Germania, Franța. Avem copii care au plecat la liceu în Elveția, în America. Sunt copii care au reușit să fie în topul școlilor după numai o lună de adaptare la școala respectivă.
Media10: Acesta este un aspect foarte important, faptul că cei care studiază la voi, în clasele I-VIII, au puterea și capacitatea de a se adapta în licee de oriunde din lume pentru că faceți acest tip de educație occidentală, acest tip de educație îndreptat spre copil și mai puțin spre rezultate și prestigiul școlii.
Alina Cristuinea: Da, așa este. I-am omis pe Eugen și pe Tudor, care acum sunt în Scoția, sunt în clasa a VII-a și au mers să facă un semestru la un liceu de acolo. Se lucrează în grupe pe nivel, în funcție de standardele respective, și ei sunt în grupele de nivel înalt, pe standard maxim, ceea ce ne bucură extraordinar de mult. După vacanța de iarnă, îi așteptăm înapoi la școală. Robert, care a terminat clasa a VIII-a aici, a luat examenul de capacitate, s-a înscris la unul din colegii, după care, la fel, a ales să facă liceul în Scoția și a fost admis, iar asta este important pentru noi.
„Tema devine un factor de stres atunci când volumul de teme este imens”
Media10: Am întâlnit la voi acest concept de a face educație cu dragoste, cu blândețe, cu susținere, cu responsabilitate și nu neapărat cu amenințare. Unii ar crede că nu funcționează acest tip de educație pentru că un copil de la care vrem să avem rezultate trebuie să fie mult ținut din scurt. Cum faceți să trasați limite, să trasați responsabilități, dar, în același timp, să oferiți copiilor libertate și această dragoste de a putea să îți spună pe nume, Alina, deși ești doamna director?
Alina Cristuinea: Ideea este că noi mergem pe varianta aceasta: dacă impunem și obligăm un om, în natura noastră umană, bineînțeles că instictul este acela de a ne retrage și, astfel, am creat un obstacol. Când vine vorba de o alegere, atunci intervine și motivația, adică este motivație intrinsecă, din partea noastră vine ceva în ceea ce privesc, de exemplu, temele. Eu am fost prima dată învățătoare înainte să fiu profesor. Am trecut la profesor pentru că am continuat cu clasa ca să vedem cum funcționează sistemul de gimnaziu la noi și a trebuit să fiu acolo. Am rămas în gimnaziu tot din acest motiv, să fiu în contact cu copiii de acolo. Ideea este că ei, de exemplu, dacă aveau teme, exista posibilitatea de a nu le face în ziua respectivă, însă își luau angajamentul ca până la finalul săptămânii să le finalizeze. De exemplu, cu temele pentru weekend, pe care încercăm să le dăm din clasa I, știu că au această posibilitate de a le face după, în timpul pe care îl consideră ei. Despre asta este vorba. Bineînțeles că este o controversă aici, unii spun că temele nu sunt în regulă, că nu trebuie să le dăm, că încărcăm copiii, lucruri de genul acesta. Sunt teorii și teorii, studii de caz făcute în domeniul acesta. Noi, românii, tindem să credem că în celelalte sisteme de învățământ nu există, cu toate că, dacă stăm să ne gândim la termenul de „temă” în engleză, care este „homework”, e clar că înseamnă temă pentru acasă.
Am studiat foarte mult aceste sisteme, am fost și în alte țări precum: Anglia, Franța, Austria. Am stat efectiv în școli să văd despre ce este vorba și cum este sistemul acolo, adică să-l înțeleg live, pe viu. Aceste teme reprezintă, în primul rând, o responsabilizare. În al doilea rând, la temă ești tu cu tine, așa cum ești și la un examen, cu acele conținuturi pe care trebuie să le abordezi, să le duci la bun sfârșit și atunci se pune această problemă de autoevaluare: „Oare pot să aplic ce am reținut de dimineață sau am fost absent, visător și nu am reușit?” În al treilea rând, temele sunt și un indice de reglare al nostru, al profesorului, pentru a preda. În momentul în care tema este în proporție de 20% realizată, asta înseamnă că acei copii nu au înțeles conținutul pe care noi l-am predat și atunci, a doua zi, nu trecem mai departe, ci rămânem pe același conținut, încercăm să ajungem la ei printr-o altă metodă sau prin alte formulări.
Tema nu este, de fapt, un factor de stres, ci devine un factor de stres atunci când volumul de teme este imens. Fiind școală acreditată cu program prelungit, ne străduim ca ei să-și facă toate temele în acel timp pe care-l alocăm, pentru că el crește progresiv de la clasa I până la clasa a VIII-a. Încercăm într-o oră și jumătate – două, vorbim de gimnaziu, să ne încadrăm cu absolut tot ce au de făcut. Profesorii chiar au această responsabilitate ca în momentul în care dau tema să și spună în cât timp se va rezolva. Profesorul trebuie să-și cunoască colectivul de elevi și să știe că cel care este mai rapid va rezolva sarcinile în 10 minute, dar cel mai lent din clasă le va face în 30 și atunci trebuie să dea undeva, ca medie, la 20-25 de minute pentru rezolvarea acelei teme. De asemenea, se realizează de către coordonatorul și de către învățătorul din fiecare clasă un program de studiu pe întreaga săptămână, inclusiv în sâmbăta în care au și acasă ceva de lucru. De ce dăm și acasă? Copilul atunci nu mai are posibilitatea să vină să întrebe învățătorul, de exemplu, să mai ceară o idee, o părere unui coleg, coordonatorului, profesorului de română sau de matematică care se află atunci în școală. Acesta este motivul pentru care dăm o temă și pentru weekend.
Ne mai axăm și pe lectură foarte mult pentru că avem un program impus de ani de zile, de la început. În urmă cu câțiva ani, am introdus o pauză de lectură de 10-15 minute, depinde de programul lor de după-amiază, de la 13:00-13:15, în care toată lumea citește. Se oprește toată activitatea și citim. Este un program obligatoriu, chiar dacă evităm acest cuvânt în limbajul nostru. Chiar am avut o discuție cu Elian de la a VIII-a, care mi-a cerut niște cărți să mai citească, și mi-a spus: „Știi, a funcționat asta cu obligatoriu la mine și la Mara, cel puțin”, că au venit amândoi să ceară niște cărți, în ideea că și acasă, nu doar în această pauză de lectură, trebuie să citească 30 de minute. Aici intervine responsabilitatea pentru că fiecare clasă are o carte a lunii. În momentul în care copilul citește la școală în sfertul acela de oră, el știe că trebuie să-și pună cartea în ghiozdan pentru a continua și jumătatea de oră acasă, după care trebuie să o pună înapoi în rucsac ca să vină cu ea la școală. Astfel, mergem și pe partea aceasta de responsabilizare pentru că este un domeniu în care noi, adulții, tot încercăm să le luăm din sarcini pentru a le fi mai ușor. De fapt, am făcut toate aceste lucruri în detrimentul lor, dar mai avem un pic de lucru pe partea de responsabilizare.
Media10: Ești profesoară de limba și literatura română și poți să ne spui cât de important este sau de ce este atât de important să citim pe întregul parcurs al vieții și să răspundem, astfel, la întrebarea și la dilema tuturor părinților: cum facem copiii să citească astăzi? Nimeni nu mai citește, nimeni nu mai deschide o carte, se uită pe telefon sau, mai mult, ascultă cărțile, nu le mai citesc, nu le mai cumpără.
Alina Cristuinea: În primul rând, este vorba de dezvoltarea neuronală, conexiunile care se realizează în creierul nostru, după care vin toate celelalte aspecte: exprimare, îmbogățirea, dezvoltarea creativității și a imaginației, întâlnirea unor tipare de personalități sau tipologii umane pe care nu avem cum să le vedem în viața de zi cu zi. Totuși, pe viitor, se poate întâmpla să apară situații diverse pe care în experiența noastră nu le-am întâlnit, dar poate le-am citit și atunci avem un flash în care ne amintim cum a reacționat acel personaj, poate găsim acolo soluția pentru situația în care ne aflăm. Este importantă, de asemenea, diversificarea lecturii, pentru că am avut discuții cu un părinte care spunea că nu este de acord cu o anumită lectură pentru că, zicea el, erau niște aspecte negative evidențiate acolo. Ne dorim și acest lucru pentru că eu întreb: „Unde întâlnim acea situație? O creați în familia dumneavoastră?” și el răspunde că nu. Ei bine, atunci unde putem să întâlnim aceste situații de care noi încercăm să-i ferim pe copii tot timpul? Am rugat să termine de citit cartea și după aceea să discutăm. Dacă vede că, într-adevăr, sunt soluții pentru acele situații nefaste, înseamnă că acea carte oferă niște situații din care copiii au ce să învețe pe viitor, dar e important să nu lăsăm lucrurile doar la stadiul acesta de a le citi.
Se fac și anumite jocuri pe partea aceasta de lectură. La gimnaziu, de exemplu, avem diferite cafenele literare în care discutăm și abordăm conținuturile tot printr-un joc. De asemenea, avem jurnal de lectură, în care copiii scriu la început când primesc cartea și trebuie să facă premoniții, să fie un fel de ghicitori, vrăjitori, să spună cam despre ce cred ei, după titlu, că ar fi vorba acolo. Nu sunt acele întrebări stereotipe pe care noi le știm din celelalte fișe de lectură, ci sunt lucruri care merg mai mult pe partea de emoțional, de exemplu, cu ce personaj se indentifică din carte, de ce. În momentul în care citim jurnalul copilului respectiv, ne dăm seama în ce stare emoțională se află și cum am putea noi, ca profesori sau învățători, să-l ajutăm. Dacă el se indentifică cu un personaj care, să spunem, are momente în care nu e bine, adică nu știe cum să se regăsească, și aici vorbim de preadolescenți, înseamnă că acolo este un dezechilibru emoțional, iar copilul are nevoie de ajutor. Lucrurile acestea sunt făcute pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, dar și pentru susținerea lor. Noi, la școală, punem baza pe acest aspect, adică asta ne dorim încă de la clasa pregătitoare și clasa I: dezvoltarea inteligenței emoționale, dezvoltarea inteligenței sociale, practice, după care vine și partea de cognitiv.
„Avem story time în engleză, în care cei mari citesc pentru cei mici”
Media10: Știu că aveți un proiect prin care elevii mai mari le citesc elevilor mai mici și că, de asemenea, faci club de lectură cu elevii ca să fii exemplul lor.
Alina Cristuinea: Avem story time în engleză, în care cei mari citesc pentru cei mici. În acel sfert de oră, o dată pe săptămână, cei mari merg la cei mici și le citesc. S-au creat acolo prietenii, sunt atât de drăguți pentru că, cum s-ar spune, clasa de gimnaziu a adoptat clasa respectivă, lucru care pe noi ne încântă pentru că asta ne și dorim, să se creeze conexiuni între elevii școlii. În ceea ce privește partea aceasta de cluburi de lectură pe care le mai organizăm, sunt și dezbateri pe tema cărții respective, lucru pe care l-am făcut și în cadrul profesorilor. Avem și noi o carte a lunii pe care o citim, avem recomandări de lectură nu doar din domeniul de specialitate, pe parte de psihologie, pedagogie, ci și beletristică. Dacă sunt cărți pe care le putem recomanda, ori eu, ori alții care le-au citit și consideră că ne-ar putea ajuta cu ceva, facem și acest lucru.
„Intrați voi în lumea copiilor, nu trageți copiii în lumea voastră”
Media10: M-aș întoarce puțin la tine, tu care ești omul motor acolo, care inspiră și vine cu toate aceste idei, cu toate aceste proiecte, se duce, se specializează, se supra specializează, se adaptează mereu la cerințele educației de astăzi. Vorbim foarte mult despre faptul că educația din România sau școala din România nu prea este adaptată, fără să generalizăm pentru că iată, există excepții atât în sistemul de stat, cât și în sistemul privat, dar, în general, se întâmplă acest lucru. Școala românească nu prea este adaptată la cerințele de astăzi ale copiilor. Cum faci tu să te încarci mereu de informații, de energia aceasta pozitivă ca să poți să le dai mai departe copiilor și colegilor tăi de la clasă, până la urmă, echipei „Terraveda”?
Alina Cristuinea: Prin a-i asculta pe copii și a le oferi timp, asta este foarte important. Prin a mă juca, pentru că și eu mă joc pe telefon, jocuri video, și eu mă uit pe Netflix la diferite seriale la care se uită și ei. De ce? Pentru a fi în lumea lor. Asta le recomand și părinților. Intrați voi în lumea copiilor, nu trageți copiii în lumea voastră. Mai trebuie să fim conștienți că noi, adulții, am creat această lume. Eu întreb: „Copiii sunt cei care au creat aplicațiile, telefonia mobilă, tabletele, laptopurile sau toate aceste device-uri și lucruri pe care le utilizăm în ziua de azi? Nu, ci noi, pentru că suntem foarte comozi.” Suntem o generație atât de comodă încât am inventat o grămadă de lucruri care să ne preia din sarcini și care să facă totul mai repede, dar pentru ce? Ca să avem mai mult timp pentru noi, dar când ai o discuție cu cineva, spune că nu are timp pentru el, pentru familie, pentru copii. De ce am creat toate aceste lucruri dacă tot nu avem timp? Eu chiar dacă sunt prinsă în foarte multe activități, când vine vorba de copii chiar am timp, adică nu pot să spun că nu am timp pentru ei sau nu am timp pentru mine. Eu consider că ai timp atunci când vrei.
Contează extraordinar de mult prioritizarea lucrurilor. Care este prioritatea în momentul respectiv? Se întâmplă să fie situații sau lucruri pe care nu le rezolv azi pentru că a apărut altceva sau am considerat eu că prioritatea este alta și amân pentru ziua de mâine, dar nu în detrimentul copiilor, asta este important. Dacă înveți să-i asculți, în primul rând, evoluezi tu. Dacă eu sunt la un anumit nivel, poate mai jos sau mai sus decât alții, nu contează, pentru că nu mă interesează să mă compar cu cineva. Asta recomand și copiilor tot timpul. Important este să fii mulțumit de ceea ce ești tu în momentul acesta. Am învățat foarte mult de la ei. Dacă stai lângă copii, o să realizezi că sunt lucruri de care habar nu ai. Mie mi s-a întâmplat să învăț un lucru esențial de la unul din copiii mei, care avea nouă ani atunci, faptul că anumite lucruri pe care le fac oamenii și care consideri că te-au rănit, nu au fost făcute intenționat, ci pentru că atât pot ei, sunt limitați. Eu n-am știut lucrul acesta până când m-a găsit Andrei într-o stare de genul. I-am povestit, pentru că ei, ca să-și exprime emoțiile, trebuie să ni le exprimăm și noi, și am povestit de ce sunt așa, iar el mi-a zis: „Dar de ce nu te gândești că nu poate mai mult de atât? Nu poate, n-a vrut să te rănească, n-a vrut să te facă să suferi, doar că nu poate mai mult de atât.” M-am uitat la el și am zis: „Câți ani ai tu?” Eu nu mă gândisem la acel lucru până atunci. Sunt foarte multe exemple cu care aș putea să vin și să vă povestesc, foarte multe lucruri pe care le-am învățat de la copii.
Media10: Cum ai ales tu să fii profesoară de limba și literatura română? Te întreb asta pentru că, în tot ceea ce faci tu se vede pasiunea, emoția, dorința de a te trezi dimineața și a ajunge în mijlocul copiilor, a inova, a găsi noi metode să îmbunătățești ceea ce se întâmplă în școala voastră.
Alina Cristuinea: De la început am ales varianta copii. Mă gândeam la învățătoare sau asistentă la pediatrie, asta îmi doream. În anul când am dat eu, s-au desființat acele licee sanitare și atunci am rămas la Liceul Pedagogic și m-am făcut învățătoare. Am ales această meserie, de a fi profesor sau învățător, pentru că îmi doream să fac foarte multe lucruri. Îmi doream și regie, îmi doream și partea asta de jurnalistică, pe care chiar am făcut-o, erau foarte multe lucruri. Apoi am realizat că toate acestea le pot face ca învățător sau profesor. Pot să fiu și scriitoare, pentru că scriu scenariile la serbări, pot să fiu și regizor, pentru că regizez spectacolele și serbările copiilor, pot să fiu și actriță, pentru că anumite lucruri trebuie să le joci, pot să și cânt, chiar dacă nu o fac bine, pentru că mai cântam și eu cu ei până să vină Angi, profesoara noastră de muzică, deci poți să fii foarte multe în momentul în care lucrezi cu copiii, adică poți să-ți folosești dorințele de a deveni cineva sau ceva cu ei.
„Mai întâi, ne interesează să avem în școală oameni, după care specialiști”
Media10: Sunt anumiți profesori, învățători, oameni din zona aceasta a educației pe care tu îi admiri, pe care îi apreciezi și de la care te și inspiri uneori? Poate de la nivel național, mondial pentru că tu ești destul de deschisă la tot ce se întâmplă pe tot globul pe partea de educație.
Alina Cristuinea: Sunt foarte mulți. În primul rând, de la foștii mei profesori, de la care pot să spun că am învățat și am preluat de la ei câte ceva, dar și de la toți oamenii cu care am interacționat în domeniul acesta educațional, plecând de la secretara de la școală, directorii pe care i-am avut până să devin eu, la rândul meu, la inspectori, adică de la toată lumea din jurul meu am avut de învățat. Pe partea aceasta internațională, la fel, studiez și sunt înscrisă la cursuri și acum. De exemplu, sunt la un curs în care prezintă Florian Colceag și învăț metoda dumnealui. Tot ce apare în domeniul acesta studiez, vizualizez pe Youtube sau citesc cărțile pe care le editează. Consider că am de învățat de la fiecare, niciodată nu o să pot să spun că am ajuns la stadiul la care chiar să le știu pe toate. Îmi place foarte mult să adaptez. De exemplu, și în sistemele acestea: Montessori, Step by Step, sunt lucruri pe care le-am preluat și s-a făcut un mix din toate, le utilizăm. Fiecare sistem are ceva de oferit și, de asemenea, fiecare om are ceva de oferit. Inclusiv de la colegii mei am de învățat pentru că am avut o discuție cu copiii care erau, la un moment dat, revoltați asupra acțiunii unui profesor, observațiile pe care le făcea doamna profesoară nu erau pe placul lor și am discutat cu ei ce și cum ar putea să facă ca să și comunice astfel. Inițial, nu iau eu atitudine, trebuie să-i învăț pe ei să facă asta și să susțină, așa că le-am explicat cum să procedeze. Am zis să vedem apoi ce se întâmplă, dacă se schimbă sau nu atitudinea doamnei. Ei au venit și cu propunerea: „Dar de ce nu o schimbi?” Inițial, m-am gândit la asta, o întrebare bună la care tot atunci mi-a venit și răspunsul: „Păi și voi de unde ați învăța dacă toți profesorii ar fi doar într-un anumit stil? Cum ați învăța voi să vă descurcați și cu altfel de atitudini, cu altfel de reacții pe care le veți întâlni de-a lungul vieții dacă eu cu Anda aducem doar o singură tipologie de oameni sau o singură personalitate? Cum ați putea voi să învățați să vă descurcați sau cum ați putea învăța să vă adaptați?” De asta nu putem spune că valorile sau principiile după care noi alegem trebuie să fie după un anumit tipar, o anumită cutie în care profesorul trebuie să fie așa. Sunt anumite direcții pe care le impunem prin acea fișă a postului și prin statutul de profesor al Școlii „Terraveda”, bineînțeles, dar ne interesează să fii tu, cel care ești ca om. Mai întâi, ne interesează să avem în școală oameni, după care specialiști.
Media10: Care este povestea Școlii „Terraveda”? Ai amintit de doamna Anda Georgescu, care face echipă cu tine și împreună ați creat Școala „Terraveda”. Tu ești cea care se ocupă de partea educațională, iar ea se ocupă de partea financiară. Care este povestea din spatele acestei școli care, iată, oferă atât de multe copiilor din Craiova, care ne arată că școala se poate face altfel și da, cu rezultate.
Alina Cristuinea: E o poveste destul de ciudată, să zicem așa, pentru că eu am început acest sistem de program prelungit și „de altfel” deschizând Școala Catolică „Sfântul Anton”, după care decizia conducerii bisericii a fost aceea de a rămâne doar cu grădinița și a desființa școala. Anda era mămică la mine în clasă, eu fiind tot așa, învățător și directorul Grădiniței „Sfântul Anton”, și părinții din clasă au zis: „Foarte bine, se desființează. Dacă dumneavoastră sunteți cea care ați făcut toate aceste lucruri, de ce nu continuați?” Le-am explicat că nu pot continua pentru că am nevoie de o fundație, financiar nu am cum să suțin și atunci Anda a venit cu ideea: „Eu am verișoara primară care are fundație în București în domeniul educațional și hai să vedem cum am putea face.” Asta se întâmpla prin februarie, iar pe 14 septembrie, în același an, aveam Școala „Terraveda” deschisă cu sigla pe care chiar Luca a făcut-o, băiatul doamnei Anda, elev de clasa a II-a, și îmi continuaseam visul de a avea împreună cu Anda și susținută, bineînțeles, de ea, o școală.
Media10: Ai făcut și faceți împreună, în echipă, multe lucruri pentru care, de cele mai multe ori, primim răspunsul că nu se poate, că în sistemul nostru de învățământ nu se poate așa ceva. Voi ați arătat că se poate. Cum faceți și cum ați făcut până acum să treceți de aceste bariere și de acel „la noi nu se poate”?
Alina Cristuinea: Și eu, și ea gândim că nu este nimic imposibil și că orice se poate atâta timp cât îți dorești și depui efort pentru asta. Bineînțeles că nu putem să facem afirmația că a fost ușor. A fost foarte greu pentru că am avut trei copii, adică am avut clasa mea cu care am plecat și am continuat de la „Sfântul Anton”, și apoi înscrierea. Ținând cont că noi am primit autorizația de funcționare pe 14 septembrie, adică am deschis la ora 09:00 și la ora 15:00 am primit acea autorizație de la minister, nu putem spune că a fost ușor. Poate au fost momente când ne era foarte greu, dar niciuna din noi nu a zis: „Gata, până aici. Renunțăm.” Nu am spus niciodată acest lucru.
„Dacă pentru unul din 10 am schimbat ceva, înseamnă că ne-am realizat visul”
Media10: Ce v-a ajutat să rezistați în timp pentru că da, începutul este greu, dar și mai greu este să dezvolți și să reziști în timp și, probabil, au existat și există în continuare destul de mulți oameni sceptici atunci când vine vorba de o școală privată.
Alina Cristuinea: Primul lucru a fost încrederea pe care o am în Anda și Anda în mine, iar apoi faptul că amândouă credem în visul acesta. Amândouă avem această dorință de a arăta că se poate și de a face ceva pentru un copil. De ce zicem pentru un copil? Pentru că este foarte important să nu ne gândim că o să schimbăm și o să facem pentru 500 de copii ai Craiovei, ai județului sau ai țării. Dacă pentru unul din 10 am schimbat ceva, înseamnă că ne-am realizat visul. De asemenea, oferim această posibilitate copiilor și familiilor care intră în contact cu noi de a vedea și altceva. Așa cum le spunem și copiilor, de a le arăta prin puterea exemplului că odată ce nu renunți la visul tău, indiferent de câte ori este nevoie să te ridici sau de câte ori a fost nevoie să cobori, poți să-ți realizezi visul.
Media10: Ce îți dă ție putere să te trezești în fiecare dimineață și s-o iei de la capăt cu aceeași energie, deși știu că muncești până noaptea târziu, uneori cred că nici nu dormi.
Alina Cristuinea: Să știi că o fac cu plăcere, adică nu îmi pun problema aceasta de stres. Chiar aseară am avut o întâlnire cu Mihaela, care a venit să ne ajute pe partea aceasta de a găsi soluții, de a ne destresa. Pentru mine contează extraordinar de mult, chiar mă gândesc că de abia aștept să ajung la școală, la copii, în primul rând, și apoi ca să vedem ce mai avem de făcut. Am fost învățător de la 18 ani, dar niciodată nu am privit lucrurile așa, de asta spun că este foarte important să faci totul din plăcere.
Media10: Nu te-am văzut niciodată la școală încărcată, fără să zâmbești sau stresată. Noi ne cunoaștem de câțiva ani și eu, de multe ori, vin spontan. De fiecare dată am apreciat și am încercat să preiau și eu această energie pozitivă a ta, faptul că de fiecare dată ești liniștită, ești zâmbitoare și nu simte nimeni din jurul tău că poate tu ai o problemă în acel moment sau te îngrijorează ceva.
Alina Cristuinea: Nu am fost de la început așa. Am învățat acest lucru tot cu ajutorul copiilor, dar și studiind, pentru că este foarte important să știi că tu, când ajungi în fața copiilor sau în preajma lor, transmiți mai întâi emoție prin prezența ta, după care transmiți prin intermediul cuvintelor. Dacă eu aș veni în fiecare zi și tot ce m-ar debusola emoțional aș transmite, cum ar fi ei și cum ar fi restul, pentru că nu doar copiii depind de mine? Depind și ceilalți profesori, angajați. Mai sunt situații în care le spun: „Uite, în momentul acesta chiar nu pot, am nevoie de un timp, de cinci, 10, 20 de minute și revin.”, iar asta îi învăț și pe copii.
Cursuri de yoga în școală
Media10: Îmi spuneai că puneți mult accent pe partea de dezvoltare a copiilor, de inteligență emoțională, de inteligență socială și cred că sunteți singura școală din Craiova care, în acest moment, oferă copiilor cursuri de yoga, de șah, arte marțiale, aveți trei psihologi sau psihoterapeuți în școală: unul pentru părinți, unul pentru copiii mici, unul pentru adolescenți. Vă gândiți foarte mult și la lucrurile acestea. Ce posibilități au copiii din acest punct de vedere? Sunt convinsă că se uită mulți părinți care poate acum descoperă ceea ce voi oferiți acolo și e bine să știe că se fac multe alte lucruri în afară de română, matematică, geografie, istorie.
Alina Cristuinea: Noi încercăm să dezvoltăm toate laturile personalității umane, nu doar să mergem pe partea cognitivă. Programul de yoga l-am mai avut în școală, l-am făcut când l-am implementat prima dată sub formă de studiu. Bineînțeles, copiii de la mine de la clasă au fost cei pe care am studiat și am văzut efectele pozitive. De ce spun pozitive? Pentru că este vorba de copiii care au un deficit de atenție, de concentrare sau cei care sunt hiperactivi și s-a văzut o îmbunătățire după trei luni de zile în care făceam săptămânal o oră. Cu cei care au astfel de comportamente s-a început treptat, adică să nu vă imaginați că din prima ședință ei au fost bine. Mihaela a știut cum să folosească pauza respectivă, a știut cum să dozeze lucrurile și după trei luni chiar au fost rezultate. Nu vorbim de rezultate la modul că au rezistat sau au putut să ducă la capăt ședința de yoga, ci vorbim de rezultate în ceea ce privește implicarea într-o sarcină și implicarea la orele de curs. Mergem pe ideea nu doar să dezvoltăm ceea ce înseamnă partea de cogniție, ci mergem și pe a ajuta anumite comportamente pe care trebuie să le ajustăm, anumite atitudini, și atunci căutăm soluții pentru ele.
Media10: De ce este important să investim în educație? Încă nu investim cât ar trebui în educație și poate că de aici ne vin multe răspunsuri legat de ceea ce se întâmplă cu noi ca oraș, comunitate, țară, tot ceea ce facem și însemnăm.
Alina Cristuinea: Cred că așteptările ar trebui să plece de la noi pentru noi, după care să ne adresăm celorlalți și atunci educația firește că este baza unei societăți. Încă din Antichitate discutăm despre educație și încă din Antichitate s-au pus bazele științelor. Cu ce au fost ei mai presus decât noi? Noi încă învățăm ce au descoperit ei atunci, pentru că ei s-au focusat asupra lor, asupra dezvoltării și educației proprii. Despre asta este vorba. Nu putem spune că suntem învățați deja, că știm deja foarte multe, pentru că nu este așa. Trebuie să învățăm să ne adaptăm, să ne integrăm și să nu mai cerem extraordinar de mult de la cei din jurul nostru, inclusiv de la politică sau de la societate. Tot timpul dăm vina, dar oare din cine este constituită, nu este din noi? Hai să începem prima dată cu noi, cu persoana noastră, după care să ne adresăm celorlalți. De ce să nu se poată și în România? Eu nu înțeleg această neputință a noastră. Nu pot să o înțeleg pentru că, văzând câte personalități a avut și are în continuare România, nu înțeleg cum este posibil să nu ne vedem potențialul.
Media10: Să sperăm că oameni ca tine și oameni care încă luptă pentru educație vor reuși să miște această țară înainte. Ultima întrebare este legată de succes. Ce înseamnă succesul pentru tine?
Alina Cristuinea: Succesul sau eșecul pentru mine nu prea există. Am mai avut la o clasă această discuție și chiar am vizualizat niște discuții la TED Talks pe tema aceasta a eșecului și a succesului. Eu asociez termenul de succes cu realizarea a ceea ce ți-ai propus. Despre asta este vorba în ceea ce mă privește pe mine, personal, iar eșecul eu nu-l privesc așa. Nici acest cuvânt nu există, ca și noțiune, pentru mine. De ce? Pentru că orice lucru care nu s-a întâmplat atunci când m-am așteptat să se întâmple l-am luat ca pe o lecție și am încercat să înțeleg de ce, ce s-a întâmplat acolo, de ce nu s-a finalizat acel proiect, cum aș putea eu să rezolv, unde au fost problemele ce mă privesc și apoi să văd ce implicații, ce mai avem de făcut. Nu îl privesc ca pe un eșec, ci ca pe un lucru sau lecție din care am de învățat, o oportunitate de a mă dezvolta sau a dezvolta latura respectivă.
