În luna martie, punem în prim-plan femeile medic din România. Femei care nu obosesc niciodată să dăruiască, să creadă, să ofere, să sprijine, să salveze. Obțin succesul în fiecare zi prin muncă, perseverență și dorința de a se autodepăși. Poveștile lor ne învață ce înseamnă curajul, implicarea, empatia, comunicarea. Sunt mame, soții, iubite, fiice, prietene, colege. În fiecare zi, sunt cele care mângâie și ajută, chiar și atunci când nu mai pot. Manifest pentru sănătate, pentru un stil de viață sănătos și responsabil. Campania „Femeia medic de poveste” este, totodată, o inițiativă ce își propune să mobilizeze femeile pentru a avea grijă de sănătatea lor și pentru a se concentra pe prevenție. Un manifest pentru iubire de sine, dezvoltate, armonie, echilibru, prețuire.
În fiecare zi cunoaștem un alt medic, o altă poveste. Astăzi, pe 10 martie, vorbim cu dr. Alina Giucă, medic primar cardiolog la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova. Este iubită și apreciată atât de pacienții săi, cât și de colegii cu care lucrează, studenții cărora le-a predat. Și-a dorit de la început să salveze vieți și a reușit.
Media10: Ce înseamnă să fii femeie în sistemul medical?
Dr. Alina Giucă: Să fii femeie în sistemul medical e un lucru foarte complex pentru că femeia e și mamă și copil a unor părinți care înaintează în vârstă, care au tot felul de probleme de sănătate. Depinde și de tipul specialității, de provocările pe care le ai pentru că acest lucru vine la pachet și cu un timp foarte mare petrecut la serviciu.
„Am ales cardiologia pentru că mi s-a părut extraordinar de spectaculoasă”
Media10: Sunteți medic cardiolog. Cum v-ați ales această specialitate?
Dr. Alina Giucă: Mama mea a fost medic infecționist. Nu m-a determinat să fac medicina, din contră, s-a străduit să ne facă să renunțăm la medicină pe mine și pe sora mea, dar m-a inspirat profund prin puterea exemplului, parcă s-ar fi contrazis. O făcea cu mare pasiune. Pe de altă parte, se străduia să ne determine pe noi să nu alegem această profesie. Ne-a arătat cât de complicat este să fii doctor pentru că te afli la dispoziția spitalului aproape în permanență, sărbătorile le faci în spital, de cele mai multe ori. Asta înseamnă că nu poți să-ți programezi timpul cu familia așa cum îți dorești. Pe lângă asta, sunt nopțile nedormite, încărcătura emoțională legată de serviciu și responsabilitatea pe care o ai.
Pentru că mama a fost medic și pentru că noi când eram mici nu aveam cu cine să stăm, ne-am petrecut copilăria la spital, am crescut acolo cu mama și colegii ei. M-am îndrăgostit de atunci de meseria asta și am stabilit că o s-o fac. Am mers pe feeling, mi-a plăcut și, ulterior, mi-am ales cardiologia pentru că mi s-a părut extraordinar de spectaculoasă. Să vezi bolnavi într-o stare foarte gravă, care fac stop cardiac, pe care îi resuscitezi și apoi îi vezi în viață. Eu sunt o persoană destul de activă, căreia îi place adrenalina și mi s-a părut că este o meserie care îți aduce extraordinar de multe satisfacții.
Echilibrul între viața personală și cea profesională este esențial
Media10: Lucrați și în spital de stat și în privat. Cum reușiți să vă gestionații timpul?
Dr. Alina Giucă: Timpul îl gestionez destul de bine pentru că, până de curând, programul meu a fost destul de previzibil. Cea mai mare parte din timp o dedic activității din spital. În privat mă duc maxim două după-amiezi pe săptămână. Prin urmare, activitatea de acolo nu este o povară.
Am mustrări de conștiință pentru că în primii 10-12 ani de meserie am fost foarte mult timp plecată de acasă. Eram extraordinar de entuziastă, de pasionată de ceea ce făceam, voiam să învăț foarte mult așa că am făcut nenumărate cursuri, ceea ce a însemnat că am lipsit de acasă foarte mult timp. Pregătirea în specialitate am făcut-o la București, unde am stat mai mult de trei ani jumate și am făcut naveta săptămânal. Copilul era mic în perioada respectivă și soțul meu se ocupa de el. A fost foarte greu pentru că și el a fost doctor, dar nu reușeam să facem gărzile simultan. Chiar și când am revenit în Craiova, șase-opt zile nu ne întâlneam.
Din cauza aceasta, copilul a crescut mai mult singur. Este un lucru pe care mi-l reproșez pentru că am pus meseria pe primul loc, la vremea respectivă. Au fost niște sacrifii fără de care nu se poate. Nu ai cum să faci și una și alta bine, trebuie să renunți la ceva. E important să găsești un echilibru în așa fel încât să faci și performanță în meserie, dar să-ți rămână și timp.
Băiatul meu a ales să facă și el cardiologia
Media10: Băiatul dumneavoastră s-a orientat tot către medicină?
Dr. Alina Giucă: Băiatul meu a făcut medicina, iar eu, la rândul meu – ca mamă – m-am străduit să-l determin să nu aleagă asta. I-am dat mai multe exemple legate de activitate, de timpul foarte restrâns pe care-l am cu familia, de timpul meu liber. Nu am reușit nici eu să-l conving, ca și mama mea, pentru că a decis să facă Facultatea de Medicină. Ulterior, și-a ales fix specialitatea de cardiologie. I se potrivește și îi place foarte mult. Deocamdată nu are copii, dar vom vedea pe viitor cum își gestionează timpul.
Mi-am dorit să salvez și să ajut oamenii
Media10: Ce v-ați dorit cel mai mult atunci când ați ales să fiți medic și vreau să vă întreb dacă s-a realizat acest lucru de-a lungul timpului.
Dr. Alina Giucă: Mi-am dorit, în primul rând, „să salvez”. Mi-am imaginat de tânără, când am ales specialitatea, că atunci când voi vedea un stop cardiac, voi face resuscitare și pacientul va trăi apoi bine. Acest lucru s-a îndeplinit. Din fericire, am avut foarte puține eșecuri la resuscitare. Al doilea lucru pe care mi l-am dorit a fost să ajut oamenii și mi-a ieșit. A venit și factura, care a fost timpul meu liber, dar nu regret nicio clipă.
Medicul trebuie să-și stăpânească emoțiile în fața pacientului și personalului
Media10: Dincolo de profesie, e important să empatizăm cu cei din jurul nostru. Cât de importantă este pentru dumneavoastră comunicarea cu colegii? Dar cu pacienții?
Dr. Alina Giucă: Eu sunt de părere că această comunicare, și mai ales empatia dintre pacient și doctor, este esențială. Pacientul se află într-o suferință, de multe ori nu știe care este viitorul și cât de gravă este boala pe care o are. În primul rând, ca și medic, trebuie să simți din punct de vedere psihologic și emoțional, pacientul din fața ta. Trebuie să-i comunici datele despre boală obiectiv, dar într-o manieră pe care el să o asimileze cu oarecare ușurință.
În al doilea rând, este extrem de important modul în care se comunică statusul despre boală și evoluția acesteia, ce s-a întâmplat retrospectiv. Mai mult decât atât, pentru ca pacientul să fie echilibrat și compliant pe termen lung, trebuie să aibă o comunicare foarte bună cu medicul, săi aibă încredere în el. Dacă nu există acest lucru, nici tratamentul bolii nu va merge bine.
De asemenea, și cu personalul am o relație foarte bună. Întotdeauna am considerat că suntem un colectiv de medici, asistente, infirmiere și trebuie să lucrăm în echipă. Nu poate să iasă o treabă echilibrată și să facem performanțe dacă nu lucrăm în echipă. Suntem dependenți unii de ceilalți. Este extrem de important să știi să îți coagulezi echipa împrejurul tău, să fie aproape și să aibă încredere în tine.Un alt aspect extrem de important este acela că medicul trebuie să aibă siguranță de sine. Indiferent cât de impactat este în sufletul său sau cât este de emotiv, el întotdeauna trebuie să se stăpânească atât în fața pacienților, cât și a personalului, pentru că aceștia pot intra în panică dacă văd că medicul este agitat.
„Am foști studenți care sunt în Statele Unite ale Americii și Canada”
Media10: Ați fost cadru didactic la Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova. Ce relație aveți cu studenții dumneavoastră?
Dr. Alina Giucă: Eu nu am fost angajat al UMF Craiova, dar prin prisma integrării mele clinice am fost cadru didactic asociat și am avut activitate cu studenții. Mulți dintre foștii studenți mi-au fost ulterior rezidenți. Am fost binecuvântată pentru că am rămas prietenă cu mulți dintre ei. Sunt foarte mândră pentru că marea majoritate a studenților mei au ajuns foarte bine în meseria lor. Au făcut diverse specialități, sunt șefi de clinică în diverse orașe din țară și din afară. Am foști studenți care sunt în Statele Unite ale Americii și Canada. Au rămas foarte apropiați de mine, suntem prieteni, mergem împreună și în concedii, ne vizităm, facem petreceri împreună.
Media10: Cum arată o zi din viața dumneavoastră?
Dr. Alina Giucă: Programul meu începe dimineața la ora 08:00. Urmează activitatea de spital, după care, la prânz, dacă am timp, rezolv ceva probleme legate de casă. În zilele în care am cabinet, termin destul de târziu, în jur de 21:00. După aceea merg acasă și primul lucru pe care îl fac este să mă ocup de pisică. Vorbesc cu ea ca și cum ar fi un copil, deci o jumătate de oră suntem împreună. Apoi urmează activitatea pe calculator sau mă uit la TV la un serial când sunt extrem de obosită. Obligatoriu, înainte de culcare, citesc și se face uneori 01:00-02:00. Este o mare pasiune a mea. A doua zi, o luăm de la început.
„La sfârșitul fiecărei zile de lucru, îmi fac un bilanț și mă întreb ce am greșit astăzi”
Media10: Au existat și momente grele în cariera dumneavoastră? Cum le-ați depășit?
Dr. Alina Giucă: În viața oricărui medic există și momente foarte grele, unele te marchează pe viață. Se întâmplă să apară accidente care sunt cunoscute și despre care știm că pot apărea, dar nu ni le dorim. Te impactează emoțional extrem de tare și bineînțeles că orice om care muncește poate să și greșească. Cel mai grav este atunci când are, ca urmare, un final nefericit pentru pacient. Lucrurile acestea nu se uită niciodată, trăiești cu ele, rămân în sufletul tău și este o mare pedeapsă pentru că nu-ți găsești liniștea și nu te poți desprinde de ele. Într-un fel sau altul, trebuie să le lași în urma ta și să mergi mai departe.
Momentele acestea, cel puțin pentru mine, au fost extraordinar de complicate pentru că mă obsedează. Le știu pe toate și mi-am asumat absolut toate greșelile pe care le-am făcut. La sfârșitul fiecărei zile de lucru, îmi fac un bilanț și mă întreb ce am greșit astăzi. Apoi deschid o carte să verific dacă am făcut bine, dacă puteam să fac ceva și mai bine.
Pe lângă asta, din punct de vedere psihologic, trebuie să fii o persoană foarte tare și foarte asumată, responsabilă. Trebuie să știi că lucrurile acestea se pot întâmpla și trebuie să manageriezi în așa fel încât să depășești momentul fără să rămâi cu o labilitate psihică. Foarte mult m-a sprijinit soțul meu, care a fost mai mare decât mine și mai înțelept. El era stâlpul meu în ceea ce privește încrederea și echilibrul. Pe lângă el, m-a motivat faptul că am un copil și că pacienții mi-au fost alături.
„Una din cele mai mari satisfacții și realizări sunt medicii pe care i-am lăsat în urma mea”
Media10: Care sunt cele mai mari realizări din viața dumneavoastră ce v-au adus bucurie și, totodată, v-au făcut să fiți recunoscătoare și să continuați pe acest drum?
Dr. Alina Giucă: Una din cele mai mari satisfacții și realizări sunt medicii pe care i-am lăsat în urma mea. I-am învățat o mulțime de lucruri: teoretice, practice, lecții de viață, chestiuni legate de aspectele legale, felul în care trebuie să se adreseze unui bolnav, modul în care comunici familiei că pacientul respectiv nu mai e în viață. Sunt lucruri care nu sunt scrise în cărți și am o satisfacție deosebită când îi învăț să facă lucrurile cu mâna lor.
Ca și realizări în meserie, mi-am atins gradele profesionale la timpul lor, mi-am dat toate examenele, am competențe de imagistică în ecografie, mai multe subspecializări, sunt medic primar, mi-am făcut doctoratul, am predat studenților și am o activitate destul de intensă de conferențiere pe diverse teme din cardiologie care mă pasionează.
Pacienți de suflet
Media10: Ce pacienți ați avut și care v-au rămas în suflet?
Dr. Alina Giucă: Sunt destul de mulți pentru că am o memorie fantastică și uit destul de greu. De exemplu, o fată tânără, sora unei doctorițe, a venit în perioada de epidemie de gripă aviară și a făcut o atingere cardiacă destul de severă. A fost în insuficiență cardiacă severă cu risc vital foarte mare. Supraviețuiește și în ziua de azi, vine la mine, ne vedem și avem o relație foarte bună.
Mai este un caz extraordinar de impresionant de care îmi aduc aminte acum. O femeie tânără, de 16-17 ani, însărcinată, a făcut o infecție la inimă, miocardită. A avut risc de moarte foarte mare și ea, și copilul. A stat în spital aproape o lună și a născut un băiețel cu mine lângă ea. Mama s-a recuperat complet, băiatul are acum 8 ani și îl cheamă Alin. Anul trecut, de 8 martie, au venit la control, iar băiețelul mi-a adus o felicitare pe care a desenat o inimoară și a scris că mă iubește.
Trei reguli de aur pentru o viață sănătoasă
Media10: Care sunt principalele trei lucruri pe care femeile le pot face pentru a avea grijă de sănătatea lor?
Dr. Alina Giucă: În primul rând, să-și păstreze sau să-și găsească echilibrul și liniștea în interior. Femeia este baza celulei în societate, adică a familiei. Ea trebuie să aibă tot timpul echilibru interior care, cred eu, vine din iubire. Dacă faci totul din iubire și lași lucrurile să curgă, să nu te atingă tot felul de gesturi sau activitățile lipsite de importanță ale celor din jur, cred că lucrurile merg bine. În al doilea rând, trebuie să aibă grijă să se mențină cât mai sănătoase, iar asta înseamnă: informație, alimentație sănătoasă, stil de viață sănătos pe care să le împărtășească și celorlalți, să-și educe familia și copiii.
În al treilea rând, mi se pare extrem de important să se instruiască și să se educe non-stop. A fi curios și a avea o minte agilă este esențial pentru că trăim într-un univers extraordinar de frumos și plin de lucruri minunate, neașteptate, pornind de la complexitatea corpului uman și terminând cu ceea ce vedem pe cer. Dacă o femeie respectă toate aceste trei reguli, nu are cum să nu reușească în viață.
