Interviu

De ce este periculoasă FIBRILAȚIA ATRIALĂ – Dr. Radu Stăvaru, specialist cardiolog

Fibrilația atrială este o tulburare a ritmului cardiac, care poate crește riscul de accidente vasculare cerebrale, insuficiență cardiacă și alte complicații cardiovasculare. Tratamentul anticoagulant corect administrat reduce foarte mult riscul unui accident vascular cerebral. Este important însă ca pacientul să se prezinte la medic de la primele semne că ceva nu este în regulă. Ceea ce ar trebuie să atragă atenția cel mai mult sunt palpitațiile. Dr. Radu Stăvaru, medic specialist cardiolog la Centrul Medical Echipa Inimii, răspunde la cele mai frecvente întrebări despre fibrilația atrială.

AUTOR: ANA-MARIA PREDILĂ

 

 

Media10: Ce este fibrilația atrială?  

Radu Stăvaru: Fibrilația atrială este o tulburare de ritm care face ca inima noastră să bată neregulat și cel mai adesea foarte rapid. În mod normal, inima are capacitatea de a se contracta și de a se relaxa în mod regulat, cu o frecvență de aproximativ 60-100 bătăi /minut. În fibrilația atrială acest automatism, aceast este înlocuit de bătăi multe, anarhice, în care cămăruțele superioare ale inimii, numite atrii, se contractă foarte rapid. Din această cauză sângele stagnează suplimentar la acest nivel, putându-se forma cheaguri, care ulterior pot pleca oriunde în organism. Deci, în cazul fibrilației atriale, inima se contractă neregulat și cel mai adesea foarte rapid, înlocuind astfel bătăile obișnuite.

Media10: De ce apare această afecțiune?

R.S.: Fibrilația atrială are o paletă foarte largă de cauze. Cea mai frecventă este hipertensiunea arterială, dar poate apărea și în cazul valvulopatiilor, adică problemele de la nivelul valvelor cardiace, în cazul excesului de alcool. La pacienții tineri este obligatoriu de verificat funcționarea glandei tiroide, pentru că o disfuncție a acestei glande poate determina apariția fibrilației atriale. De asemenea, bolile pulmonare pot avea ca și consecință pe termen lung apariția fibrilației atriale, în special sindromul de apnee în somn. De aceea vreau să atrag atenția, dacă pacienții noștri ne spun că sforăie foarte tare sau că partenerul lor sforăie destul de tare este obligatoriu să face investigații pentru fibrilația atrială.

Care sunt simptomele

Media10: Care sunt simptomele ce ar trebui să dea de gândit pacientului?

R.S.: Simptomele fibrilației atriale sunt reprezentate, în special, de palpitații, adică bătăi foarte puternice și neregulate, dar și o serie de simptome nespecifice, cum ar fi oboseala, lipsa aerului, în cazurile extreme amețeala sau pierderea stării de conștiență, dureri toracice. Principalul simptom este apariția palpitațiilor, care sunt acele bătăi rapide și neregulate ale inimii.

Când trebuie să solicităm un consult cardiologic

Media10: Când trebuie să se prezinte pacientul la medicul specialist cardiolog și cât de important este să facă acest lucru la timp?

R.S.: În cazul apariției palpitațiilor este obligatorie prezența la medic, pentru efectuarea unei electrocardiograme, pentru că diagnosticul fibrilației atriale se pune pe baza unei electrocardiograme. De multe ori, pacienții acuză palpitații, dar pe electrocardiogramă nu găsim nimic modificat. În aceste situații suntem obligați să continuăm explorările cu montarea unui aparat special, numit Holter EKG, care nu este nimic altceva decât o electrocardiogramă pe termen îndelungat. Este un aparat foarte micuț pe care îl punem la gâtul pacientului și are niște electrozi care se lipsesc de piept. Acest aparat înregistrează activitatea inimii timp de 24 sau pe 48 de ore. Ulterior, noi descărcăm informațiile în calculator și avem informații cu privire la activitatea electrică a inimii, cât de rapid bate inima, cât de lent, dacă face pauze, dacă ritmul obișnuit al inimii, adică ritmul sinusal, este înlocuit uneori cu altfel de ritmuri. Această monitorizare asta ne ajută să ne orientăm asupra diagnosticului și, ulterior, asupra opțiunilor terapeutice.

Media10: Este important să înțelegem să ne prezentăm din timp la medic pentru că altfel pot să apară complicații. Ce se poate întâmpla?

R.S.: Fibrilația atrială este foarte periculoasă dintr-un punct de vedere, și anume, așa cum spuneam, în fibrilația atrială cămăruțele superioare ale inimii (atriile) se contractă foarte rapid și ineficient. Acest lucru duce la formarea de cheaguri în interiorul lor, cheaguri care, ulterior, pot pleca oriunde în organism. Cel mai frecvent, acestea pleacă spre creier, pacientul făcând accident vascular cerebral, dar pot pleca și către arterele coronare, pacientul făcând infarct miocardic sau către membre ceea ce determină ischemia acută. Deci, fibrilația atrială este foarte periculoasă pentru că în cadrul ei se pot forma cheaguri în interiorul inimii care pot, ulterior, pleca și determina boli foarte serioase. Diagnosticul de fibrilație atrială în peste 95% din cazuri impune administrarea unui tratament anticoagulant, de subțiere a sângelui, care să prevină formarea acestor cheaguri.

Tratamentul anticoagulant este acum compensat 

Media10: Tratamentul poate duce a vindecarea bolii sau numai la ținerea ei sub control?

 R.S.: Fibrilația atrială se împarte în trei categorii și anume: fibrilația atrială paroxistică în care simptomele sau boala efectiv se emite în primele șapte zile de la debut, cu sau fără intervenția medicului, fibrilația atrială persistentă în care simptomatologia durează peste șapte zile și fibrilația atrială permanentă în care boala este îndelungată, sunt modificări structurale importante la nivelul inimii și fibrilația atrială este permanentă.

Tratamentul constă, așa cum am spus anterior, în principal în medicament anticoagulant și în funcție de boala care a determinat fibrilația atrială, de debutul ei, se poate încerca restabilirea ritmului sinusal, care se poate face prin tratament cu pastile sau, uneori, prin administrarea unui șoc electric extern, cum vedem în filme când pacienților li se aplică un șoc electric extern pe toracele și astfel, de cele mai multe ori, se reușește restabilirea ritmului sinusal. Chiar dacă pacientul nu mai este în fibrilație atrială și se restabilește ritmul sinusal, evident că trebuie să urmeze tratamentul în continuare. Nu vorbim de un episod pasager care a dispărut și apoi suntem complet sănătoși. Odată pus diagnosticul impune un tratament, de cele mai multe ori pentru toată viața. În ceea ce privește tratamentul anticoagulant, sunt două tipuri de tratament. Unul clasic, warfarinic, adică Sintrom sau Trombostop, care sunt niște medicamente foarte bune, dar au un mare minus și anume faptul că pacientul trebuie să-și dozeze o analiză de sânge lunar, care se cheamă INR, doza medicamentului stabilindu-se în funcție de rezultatul acestei analize. Există și tratamentul anticoagulant de generație nouă, în care doza de tratament anticoagulant este fixă, pacientul administrându-și doza cunoscută, nefiind nevoie să își facă această analiză lunar.

O noutate în ceea ce privește tratamentul anticoagulant este că, recent, aceasta se compensează fie 50%, fie 90%, în funcție de veniturile pacientului. Înainte era destul de scump și accesul pacienților la el era limitat, dar odată cu această compensare cred că aproape orice pacient și-l poate permite și evident este un progres în ceea ce privește tratamentul anticoagulant, acesta fiind mai sigur și mai eficient pentru pacienții noștri.

Articole recente

Tot mai mulți tineri afectați de AVC. Cum poate fi prevenit?

Redactor

Dermatita atopică. Simptome și tratament- Alexandra Bocîrnea, medic specialist dermatolog

Redactor

Dr. Anca Mușetescu, medic primar reumatolog. Diagnosticul și prevenția bolilor reumatologice cu ajutorul ecografiei

Redactor

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.