Bullying la școală. Ce trebuie să știe părinții, profesorii și elevii – sfatul psihologului Suzana Pavlov

Redactia Media10
8 Min Read
Bullying-ul este un act de agresiune fizică sau emoţională care este caracterizat prin faptul că este un act intenţionat, se repetă şi se prezintă printr-un dezechilibru de forţe, între agresor şi cel agresat. Cum putem evita sau minimaliza acest fenomen, cum trebuie să reacţioneze părinţii sau profesorii? Aflăm împreună de la psihologul Suzana Pavlov.

ARTICOLUL FACE PARTE DIN GHIDUL ELEVULUI, PĂRINTELUI ȘI PROFESORULUI REALIZAT DE MEDIA10 ȘI ȘCOALA TERRAVEDA CRAIOVA

Maria Ștefan: De la ce vârstă poate apărea un astfel de comportament?

Suzana Pavlov: Din păcate comportamentele de tip bullying pot apare de la vârsta şcolarizării. Se întâmplă pe coridoarele şcolii, în clasă, în faţa blocului, există cel puțin un agresor şi o victimă şi de cele mai multe ori martori. Martorii sunt esenţiali pentru a observa, aclama sau critica comportamentul, indiferent de caz, întărirea acestuia fiind efectuată şi agresorul primindu-şi  „recompensa”.

„De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat”

Maria Ștefan: La nivel european România se situează pe locul trei când vine vorba de fenomenul bullying înregistrând un număr foarte mare de foarte mare de copii agresaţi. Din ce există bullying?

Suzana Pavlov: De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat. Cauzele cele mai des întâlnite care determină astfel de comportamente ale agresorului pot fi lipsa de empatie, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și, mai ales, expunerea și preluarea unor modele de comportament similare – de cele mai multe ori, copilul reproduce cu semenii săi ceea ce vede acasă.

„Se pot organiza ateliere educaţionale pentru copii şi părinţi, workshop-uri de prezentare, jocuri de rol la orele de dirigenţie în care copiii să poată experimenta într-un mediu securizat”

Maria Ștefan: Care pot fi soluţiile de combatere ale acestui fenomen?

Cel mai important este să ştim că astfel de comportamente sunt reale şi au efecte negative ce pot conduce la traume semnificative. Indiferent de mediul în care se întâmplă, participarea activă a familiilor, cadrelor didactice, a psihologului sunt esenţiale pentru diminuarea impactului negativ pe care aceste comportamente le au. Se pot organiza ateliere educaţionale pentru copii şi părinţi, workshop-uri de prezentare, jocuri de rol la orele de dirigenţie în care copiii să poată experimenta într-un mediu securizat atât efectele unei expuneri la bullying cât şi strategiile prin care pot să se apere şi să contracareze astfel de iniţiative.

„Profesorul trebuie să fie un bun observant şi un cunoscător al copiilor de care se ocupă”

Maria Ștefan: Ce măsuri ar trebui să ia părinţii şi cum învăţăm un copil să facă faţă unor astfel de momente?

Un copil poate face faţă atât încercării de a fi umilit cât şi altor acţiuni cu efect negativ având o bună încredere în sine, o imagine de sine bine conturată şi o stimă de sine ridicată. Ce este important de ştiut, mai ales pentru părinţi, este faptul că toate acestea pot avea nivelul optim printr-o bună relaţionare parentală cu copilul, prin încurajarea explorării proprii şi prin expunerea la situaţii diverse, fără intermediere parentală, în urma cărora copilul să asimileze rezultatul propriilor decizii. Apreciindu-şi singur rezultatele propriilor decizii învaţă să se descurce în situaţii diferite, să ceară ajutorul sau să aprecieze ca periculoase diferite contexte sociale.

Suzana Pavlov, psiholog

Maria Ștefan: Cel mai des acest fenomen apare în perioada şcolii, între colegi. Care credeţi că este rolul profesorului în aceste situaţii şi ce măsuri ar trebui să ia?

Suzana Pavlov: Profesorul trebuie să fie un bun observant şi un cunoscător al copiilor de care se ocupă. Trebuie să sesizeze potenţialul latent de agresivitate al copiilor şi să-l coreleze adecvat cu stimulii din mediu care l-ar putea activa. Şi este bine să ia în considerare toate elementele de ajutor, inclusiv psihologul şcolii, împreună cu care poate pune în act un plan de intervenţie sau şi mai bine, de prevenţie.

Maria Ștefan: Fie că sunt ignoraţi, excluşi din diferite activităţi şi grupuri sau ameninţaţi cu bătaia, trebuie conştientizat faptul că aceşti copii pot rămâne cu traume pe viitor. Cum poate să le afecteze viitorul o astfel de experienţă în timpul şcolii?

Suzana Pavlov: Efectul poate fi motivator pe de o parte – în sensul în care, copilul expus traumei va căuta să capete toate abilităţile pentru a nu mai permite ca astfel de comportamente să-l afecteze pe viitor, de aici decurgând, desigur, şi alte aspecte de ordin individual, sau poate avea un impact profund negativ, mai ales dacă copilul expus nu are parte de suport emoţional din partea familiei, transformându-se într-o fugă permanentă de situaţii cu potenţial similar şi crearea unor scenarii negative disfuncţionale pe parcursul dezvoltării sale.

„Copiii copiază modelele comportamentale ale părinților sau ale părintelui cu care se identifică şi le aplică apoi în mediul social propriu”

Maria Ștefan: Dacă copilului îi este prea frică să vorbească cu cineva despre faptul că este agresat, cum depistăm acest lucru?

Suzana Pavlov: Depinde mult de vârsta copilului, de nivelul de încredere pe care copilul îl are într-un adult semnificativ pentru el – părinte, profesor, prieten adult şi de însemnătatea şi intensitatea bullying-ului. Semnele pot fi în sfera unei timidităţi accentuate, a unei retrageri nefireşti din cercuri sau activităţi în care anterior era prezent, tristeţe şi neîncredere în sine, însingurare şi evitare a unor contacte cu alţi covârstnici. În principiu, orice schimbare de atitudine a unui copil sau adolescent ar fi bine să fie sesizată şi monitorizată de familie sau profesor ţinând cont desigur de specificul copilului şi având aşteptări realiste de la mediul în care se dezvoltă.

Maria Ștefan: Acest fenomen poate apărea și din cauza părinţilor şi a anumitor situaţii din familie, care îi poate influenţa pe copii?

Suzana Pavlov: În mod sigur situaţiile familiale conflictuale sau în care există abuzuri emoţionale mai mult sau mai puțin conştientizate, pot reprezenta o sursă de dezvoltare a unor comportamente de tip bullying. Copiii copiază modelele comportamentale ale părinților sau ale părintelui cu care se identifică şi le aplică apoi în mediul social propriu așteptând nişte beneficii sau în urma expunerii la comportamente abuzive, copiii îşi pot inhiba emoţiile negative, deplasându-le ulterior către persoane mai slabe descărcând astfel emoţiile negative acumulate.

Share This Article