Prima zi de grădiniță. Prima zi de școală. Prima zi de liceean. Sunt momente unice în viață. Emoțiile sunt mari, pentru elevi, dar și pentru părinți. Din dorinţa de a pregăti copilul cu toate rechizitele și materialele de care are nevoie, părinţii uită de nevoile emoţionale şi afective ale copilului, şi astfel noul început poate să devină complicat. Irina Gruia, psiholog, ne ajută cu sfaturi care să dezvolte dorinţa copiilor de a merge la grădiniţă sau şcoală, și de a avea un parcurs școlar cu rezultate bune.
Media10: Este foarte important ca părinții să știe, la începerea anului școlar, cum să pregătească copilul și din punct de vedere psihologic. Ce sfaturi aveți pentru părinții care acum își duc pentru prima dată copiii la grădiniță, școală?
Irina Gruia: Este foarte interesant modul în care începe, de fapt, pregătirea unui copiil pentru ciclul școlar, indiferent este vorba de grădiniță sau de școală. Copilul aude des din familie despre grădiniță și școală, este foarte important ce aude și cu ce asociază grădinița și școala. Din păcate, suntem, cumva, victima unei educații perpetuate și de multe ori în familie copiilor li se spune „așteaptă, o să vezi tu ce o să se întâmple, te duci tu la școala” și așa copilul poate asocia școala sau grădinița cu ceva greu de suportat. Inevitabil se creează o senzație de anxietate, de necunoscut cu care pleacă la drum. Părintele este foarte important. Acum există un trend destul de constructiv de a duce copilul să vadă unitatea școlară, să se întâlnescă cu cadrul didactic, înainte de începutul anului şcolar. Am fost educatoare și îmi amintesc că pentru mulți copii de doi ani și jumătate prima zi de grădiniță era terifiantă, copiii simțeau că sunt abandonați acolo.
Copiii de grădiniță plâng, de fapt, în acel moment, după relația cu părintele. Ei nu se mai simt conectați. Este important să le oferim în prima zi de grădiniță și după aceea un obiect prin care să simtă ca pot să mențină această relație. Mai exact, se pot oferi copilului obiecte: o eșarfă, o bucată de material, o fotografie, iar părintele trebuie să facă următoarea specificație: „Eu sunt mereu conectat cu tine, mereu sunt lângă tine și eu voi veni la ora 17:00 să te iau”. Este foarte importantă hotărârea și puterea interioară a părintelui. Dacă părintele este calm, cald și ferm în acelși timp, el transmite siguranță copilului. Este foarte important ca părintele să respecte ceea ce a spus. Sunt situații în care îi spune copilului „vin să te iau după amiză”, dar el vine la prânz pentru că se simte vinovat . În această situație copilul nu poate gestiona fluctuația, motiv pentru care următoarea zi are aceleași așteptări și poate părintele nu mai ajunge să îl ia mai devreme. Este important când îi spunem copilului un lucru să îl și facem.
Copiii se nasc tabula rasa. Ei sunt ceea ce noi plantăm în interiorul lor
Media10: Sunt și copii care trec de la școala primară, de la un singur învățător, la perioada de gimnaziu unde trebuie să se adapteze la un alt stil de învățământ, alt program. Cum pot părinții să îi ajute?
Irina Gruia: Orice schimbare de ciclu gimnazial, liceal sau de facultate este o stare de readaptare la stimuli noi. Contează mult susținerea morală a părintelui, faptul că îi spune copilului „Am încredere în tine, sunt convins că faci ce e mai bine și indiferent de ce ai face, eu te susțin”. Trăim într-o societate în care rolul de școlar se suprapune nesănătos peste rolul personal. Părintele ajunge să uite de copil și vede doar școlarul. „Ai luat 10, te iubesc” sau „Ai luat 9 sunt supăpart pe tine”. Nu așa se face! Copilul trebuie să știe că părintele îl iubești indiferent de rezultat, pentru că este copilul lui, dar trebuie să îi spună că este dezamăgit de notă, asta nu înseamnă că seara nu pot face clătite împreună.
Este foarte importantă informarea de dinainte. Copiii se nasc tabula rasa. Ei sunt ceea ce noi plantăm în interiorul lor. Ei preia energii negative din exterior și vin la părinți să le verifice. Dacă părinții nu le dau siguranță și certitudini, ei devin firavi și vulnerabili.
Este importantă atitudinea pe care părintele o are față de școală, în sensul că, uneori, se întâmplă ca părintele să discrediteze în fața copilului școala. În această situație copilul este confuz.
Cea mai importantă rămâne, însă, în toate situațiile, cooperarea dintre familie și școală.
Media10: Foarte importantă este și perioada de adaptare pentru elevii care trec de la școala gimnazială la liceu, sunt copiii care pleacă din mediul rural și trebuie să se adapteze la viața de oraș, la un un mediu nou.
Irina Gruia: Ar fi important ca acești copii din mediul rural să învețe să respingă mesajele toxice pe care le primesc din partea sistemului și să se evalueze prin prisma propriilor criterii. Atunci când eu eram adolescentă conta foarte mult ce pereche de blugi aveai, cine avea haine de la o firmă mai renumită era văzut ca liderul clasei, acum competița este alimentată și de către părinți. Întâlnesc frecvent copii care sunt fericiți doar dacă au telefoane performante, sunt părinți care lipsesc din viața copiilor, mai ales în perioada adolscenței, și care substituie lipsa lor cu obiecte. Este greşit. Trecerea către ciclul liceeal trebuie să fie una plină de entuziasm, plină de energie. Copilul trebuie învățat să știe să respect noutatea din viața lui. El, de fapt, nu mai este copil, ci este un tânăr. A merge la liceu implică un nou statut, o diferențiere, o distanță. E important ca în această perioadă să știm să îi respectăm intimitatea tânărului, într-un cadru care, totuși, să mențină reguli și norme. Cea mai importantă rămâne, însă, în toate situațiile, cooperarea dintre familie și școală.