Mica Unire este o zi importantă din istoria României. La ce ne mai trebuie istoria? De ce este important să ne cunoaștem istoria? Cum le vorbim copiilor despre istorie?” Cât de greu este să fii astăzi profesor de istorie? Cum faci istoria atractivă pentru elevii de astăzi?
Am vorbit despre toate acestea cu Cristian Stancu, profesor de istorie la Colegiul Economic „Gheorghe Chițu” din Craiova. Un profesor cald și deschis, care privește dincolo de metodele învechite de predare, caută să fie lângă elevii săi și să expună această disciplină într-un mod frumos, fără presiune, iar copiii așteaptă cu nerăbdare ora de istorie.
Media10: Mulți oameni neagă rolul istoriei ca disciplină în școală pentru că își doresc modernizare, materii moderne. De ce este important, totuși, să cunoaștem istoria?
Cristian Stancu: Istoria are un loc important printre disciplinele din școli. Sunt unul dintre cei care consideră că materiile moderne sunt importante pentru elevi, însă istoria are locul său bine definit în cadrul școlii. Un dicton latin spune că: „Historia magistra vitae”, adică istoria ne învață despre viață. Ea are întotdeauna un demers integrativ pentru cei cărora le place să o cunoască și să o citească. De asemenea, istoria ne oferă informații și repere la nivel național, european: ne îndeamnă să ne cunoaștem trecutul, să păstrăm un echilibru în ceea ce privește patriotismul, să observăm momentele de cumpănă ale poporului nostru, să remarcăm exemplele de curaj ale armatei române și ale unor personalități politice precum: Alexandru Ioan Cuza, Carol I, regina Maria. Istoria este disciplina care te face să reflectezi atât la trecut, cât și la prezent sau viitor. Suntem permanent însoțiți de ea: avem statui, monumente, muzee, clădiri, străzi care poartă numele unor oameni importanți. În plus, sunt mulți termeni istorici pe care îi folosim și astăzi, cum ar fi, de exemplu, cuvântul „edil”, care provine din lumea romană.
„Chiar și elevii de la un profil tehnologic trebuie să aibă un anumit nivel de cunoștințe la istorie”
Media10: Cât de relevantă mai este istoria în școli în momentul de față?
Cristian Stancu: Istoria rămâne relevantă în școli din foarte multe motive. În primul rând, ne oferă o imagine a ceea ce s-a petrecut în trecut și pe baza ei putem privi în viitor. Într-adevăr, și profilul școlii influențează modul în care este privită o disciplină. Sunt profesor la un colegiu tehnologic și poate că aici istoria nu este atât de importantă ca la alte licee, unde este disciplină de bac, însă chiar și elevii de la un profil tehnologic trebuie să aibă un anumit nivel de cunoștințe la istorie. Este foarte important să ne gândim că, în alte școli, istoria este o disciplină care se regăsește la examenul de bacalaureat, iar apoi este în programa celor care vor să dea la academia de poliție, la penitenciar sau la subofițeri. În al doilea rând, aș vrea să laud, pe această cale, ceea ce fac colegii mei, profesori de istorie, în Craiova și în Dolj. Avem un grup de WhatsApp, unde suntem în jur de 160 de profesori de istorie din județ. Acești colegi minunați postează imagini despre toate acțiunile și evenimentele pe care le desfășoară cu elevii în școli pentru că, de-a lungul unui an calendaristic, avem o mulțime de evenimente pe care le sărbătorim sau le comemorăm: 24 ianuarie, tripla semnificație a zilei de 9 mai, Ziua Eroilor, Ziua Națională a României de la 1 decembrie, comemorarea Holocaustului în octombrie sau în ianuarie.
Media10: Copiii din generațiile actuale mai sunt interesați să cunoască istoria? Mai sunt elevi care își doresc să ajungă profesori de istorie?
Cristian Stancu: Cred că ar trebui să ne gândim, prima dată, dacă tinerilor le-ar mai plăcea sau nu să fie dascăli. Când luăm contact cu primele clase de a IX-a, întrebăm copiii de preferințele lor, de părerea pe care o au despre istorie și meseria de profesor. În clasa a XI-a, avem lecția „Ocupații și statute profesionale”, unde legăm discuții despre diverse meserii, ocupații, avem lecții la dirigenție care ne permit să-i orientăm profesional pe copii, însă pot spune că nu foarte mulți dintre ei îmbrățișează cariera de profesor. Este adevărat că în alte școli poate să fie un alt nivel de interes pentru această meserie. Ca să fii profesor, trebuie să ai multă răbdare cu tinerii din ziua de astăzi, să fii pasionat de istorie, să împărtășești, să te gândești, să reflectezi cu ei și țin să cred că întotdeauna vor exista tineri dornici să fie profesori de istorie.
De ce este important să ne cunoaștem istoria
Media10: Cum ne ajută această disciplină să înțelegem mai bine lumea în care trăim?
Cristian Stancu: În primul rând, ne ajută în mod exact pentru că avem exemplul în față: războiul din Ucraina. În primele două-trei săptămâni de la începerea ostilităților în țara vecină, copiii erau foarte curioși și ne puneau întrebări legate de război, de actorii politici, de ceea ce ne leagă pe noi, ca țară, de aceste state. În momentul în care ne-am trezit cu acest război lângă frontierele noastre, eram în situația în care ne puneam întrebări legate de relațiile cu aceste state, ne întoarcem în urmă cu 100 de ani și gândeam care erau relațiile deopotrivă cu Ucraina sau cu Rusia. Dincolo de toate, aceste evenimente ne-au îndemnat să reflectăm la ceea ce înseamnă să trăiești într-un regim democratic, iar elevii noștri au înțeles ce presupune o dictatură, că ești trimis la război și nu poți spune nimic. Astfel, au văzut ce înseamnă să trăiești într-un regim democratic în care poți să-ți exprimi o opinie, în care ai dreptul să nu fii de acord cu o decizie.
În al doilea rând, am putea numi acest război ceea ce în istorie este cunoscut ca „lebăda neagră”, adică acele evenimente care nu sunt predictibile. Poate că războiul era prevăzut de analiști, dacă ne gândim că Rusia a anexat Crimeea din 2014, dar pentru noi, europenii, care de opt decenii am cunoscut pacea pe continentul nostru, a fost șocant să vedem că războiul este la marginile statului. În 1992, Francis Fukuyama, autorul cărții „Sfârșitul istoriei și ultimul om”, amintea că triumfă democrația liberală în lume, că va fi o perioadă de pace, de prosperitate, de îngăduință între popoare, ori iată că deceniile următoare nu au arătat asta.
Istoria te ajută să ai gândire critică, reflexivă
Media10: Ce rol are istoria în formarea personalității elevului?
Cristian Stancu: Legea educației naționale are anumite finalități și una dintre ele se leagă de dezvoltarea personalității elevilor. De asemenea, în programele disciplinei de istorie avem competențele generale pe care ne propunem să le atingem, dar și dezvoltarea unor atitudini, asumarea și respectarea unor valori. Ne propunem ca tinerii noștri să-și dezvolte o gândire critică, să fie sensibili față de valorile culturale și estetice, să fie capabili să înțeleagă un text, să-l interpreteze, să folosească un vocabular specific, să folosească o informație istorică în comunicarea scrisă sau orală, să-și dezvolte comunicarea, să se educe permanent. Dacă m-aș raporta la valori și la atitudini, m-aș gândi din prima că este foarte important ca ei să aibă o gândire critică, reflexivă, să-și dezvolte o atitudine proactivă față de viața lor personală și cea a comunității, să-și dezvolte respectul față de ei înșiși, dar și de ceilalți, să aibă toleranță față de cei care nu sunt identici cu ei și să se gândească ce îi deosebește, dar, mai ales, ce îi unește.
„Istoria nu este doar o înșiruire de date și războaie”
Media10: Care sunt avantajele unui cetățean, unui elev să cunoască istoria țării sale?
Cristian Stancu: Până să vorbesc de țara noastră, aș vrea să menționez importanța cunoașterii istoriei locale pentru că ne dăm seama din start că avem oameni importanți care au condus orașul și comunitatea noastră. Putem aminti faptul că localitatea noastră a fost integrată în diferite momente, inclusiv în cel din 1859 (Mica Unire), dar dincolo de toate, să ne cunoaștem istoria înseamnă să știm de unde venim, să știm care au fost reperele predecesorilor noștri. Practic, am primit o moștenire pe care încercăm să o dezvoltăm și pe care, probabil, o vom transmite mai departe. De asemenea, putem să reflectăm față de ceea ce înseamnă valorile poporului nostru, putem să ne gândim că este nevoie să dezvoltăm proiecte în plan local cu copiii noștri pentru a le întări atașamentul față de comunitate, față de valorile naționale și, de ce nu, de a fi loiali acestei țări.
De multe ori, tinerii se gândesc să părăsească țara din motive personale, economice, dar este important să le formăm atașamentul față de patrie, dar și atașamentul față de democrație. În momentul în care le arăți și compari perioada comunistă, ei vor înțelege valențele sistemului democratic actual și avem multe lecții, în cadrul orelor de istorie, în care le descriem aceste regimuri totalitare și încercăm să le arătăm virtuțile democrației. Pentru mine, istoria nu este doar o înșiruire de date și războaie. Când sunt la ore, le amintesc tinerilor că istoria se învață și din exemplele unor vedete, unor oameni de calitate, precum Phil Knight, cel care a înființat firma Nike, sau Steve Jobs.
Un exemplu foarte frumos, pe care îl dau și copiilor, este acela al unui atlet din Tanzania care, aflat la olimpiada din 1968, în Mexic, a terminat ultimul proba de maraton. A mers foarte greu și a tras de el să finalizeze proba, chiar dacă stadionul se eliberase și cei care câștigaseră erau atunci la ceremonia de premiere. La finalul cursei, extenuat, a fost întrebat de un jurnalist: „De ce ai ținut atât de mult să termini proba?” și el a răspuns: „Țara mea, care se află la 9000 de km de aici, nu m-a trimis ca să încep cursa, ci m-a trimis ca s-o termin”. Cred că exemplele acestea îi ajută pe copii să înțeleagă mai bine.
24 ianuarie, 164 de ani de la Mica Unire
Media10: Astăzi, pe 24 ianuarie, celebrăm Mica Unire. De ce este important să o sărbătorim, să nu uităm de trecut și de cei care au făcut posibilă lumea în care trăim astăzi?
Cristian Stancu: Este o dată importantă și spun asta nu din patriotism sau pentru că suntem profesori de istorie, ci pentru că este data la care țara noastră apare ca stat pe harta Europei. Altfel spus, după secole în care românii au fost dezbinați și au trăit în state diferite, a venit un moment important, și anume unirea. În cadrul orelor de istorie, discut cu elevii despre acest moment și le spun că marile puteri ne-au oferit șansa de a ne gândi dacă vrem să ne unim. În 1857, Adunările Ad-Hoc au arătat că românii doreau unirea într-un stat neutru, independent, sub conducerea unui prinț străin, iar în 1858, prin Convenția de la Paris, marile puteri acceptau o unire doar legislativă, urmând să fie doi domni, două adunări și două guverne.
La 5 ianuarie 1859, când au avut loc alegerile politice, colonelul Cuza a fost ales domn în Moldova, iar peste două săptămâni, când au fost alegerile din Țara Românească, oamenii politici din acea perioadă au acționat ca Alexandru Ioan Cuza să fie ales și aici. Astfel că, la 24 ianuarie 1859, Cuza este ales și în Țara Românească, iar prin această dublă alegere am eludat niște idei stabilite de către europeni și am oferit o șansă de unire țării noastre. A urmat o domnie de șapte ani a acestuia, timp în care au fost puse bazele țării noastre. Prin aceste detalii, încerc să amintesc românilor că ziua de 24 ianuarie merită sărbătorită pentru a evidenția meritele clasei politice din acea perioadă și pentru a arăta modul în care societatea românească a plecat pe un nou drum.
Istoria se repetă?
Media10: Se spune că istoria se repetă. Dumneavoastră ce părere aveți?
Cristian Stancu: Putem să răspundem la această întrebare prin felul în care, fiecare dintre noi, privim istoria. Pornind de la războiul din Ucraina, în momentul în care am văzut anumite acțiuni ale conducătorului Rusiei, unii dintre noi, care aveam o imagine a trecutului, ne-am dus cu gândul la anumite clișee și discursuri pe care le avea conducătorul Germaniei naziste acum opt decenii. Avem sentimentul, câteodată, că anumite evenimente se repetă. Ne gândim la acest lucru atunci când rămân tensiuni între popoare, atunci când un stat are dorința de a cuceri, de a fi cel mai bun într-o regiune, de a avea teritorii și resurse. Prin exemple de genul acesta, ne-am putea gândi că istoria se repetă. În ziua de azi, mulți avem impresia că ne pricepem să interpretăm evenimentele doar pentru că avem acces la informații, însă e mult mai greu decât pare să facem previziuni, să le intuim și să ne gândim care vor fi consecințele. Știm că oamenii se tem de necunoscut, sunt obișnuiți să se atașeze de ceea ce cunosc, de cei cu care împărtășesc anumite atitudini, valori și de aceea vor căuta evenimente din trecut care să le confirme propriile ipoteze.
Tehnologia face istoria mai atractivă
Media10: Cum predați istoria astăzi astfel încât elevii să fie atrași și să rămână cu informații utile?
Cristian Stancu: Studiile ne spun că este foarte greu să păstrăm concentrarea copiilor, aceasta menținându-se undeva la aproximativ 25 de minute din oră. De asemenea, prin prisma tehnologiei actuale, elevii au o capacitate de atenție și de concentrare ceva mai redusă. Dincolo de aceste chestiuni, am în vedere un reper foarte important atunci când fac orele de istorie. Elevilor români li se aplică testele PISA, care ne arată că 40% dintre ei nu știu să interpreteze un text și atunci, prin prisma acestor aspecte, abordez metodele de predare. Nu merg pe ideea de a scrie foarte mult, ci realizez o schemă în care pun accent pe termeni istorici și punctez cronologic evenimentele importante. Pentru a-i face să se implice, mă folosesc de textele istorice din manuale. Îi pun să citească, să interpreteze textul și îi rog să mă întrebe dacă au dubii.
În ceea ce privește modalitatea de evaluare, nu pun accent pe reproducerea textului, pe memorare mecanică, ci folosesc o metodă formativă, flexibilă, în care pun accentul pe utilizarea textelor și pe aplicarea unor întrebări generale, care să-i îndemne la reflectare, inclusiv la chestiuni practice din prezent. De exemplu, dacă vorbim de democrația ateniană, găsim un text în care observăm trăsăturile acesteia și apoi le adresez o întrebare-două în care îi îndemn să se gândească la democrația actuală, la felul în care o văd ei.
De asemenea, dispunem de un cabinet de istorie în care avem o tablă smart și, astfel, integrăm tehnologia în predarea noastră. Avem platforme educaționale, avem materiale foarte frumoase pe diverse lecții și ori de câte ori am șansa să-i aduc în cabinetul de istorie, folosesc aceste materiale de pe platformă. Le place foarte mult pentru că tehnologia face parte din viața lor și este mult mai ușor pentru ei să privească imagini, să le arătăm pe hărți, de aceea, atunci când ai șansa, trebuie să integrezi tehnologia și elevii vor veni cu drag la ora de istorie.
