Acidul uric este un compus natural care se formează în organism atunci când purinele – substanțe chimice din anumite alimente și din celulele corpului – sunt descompuse. Deși este normal ca acidul uric să fie prezent în sânge, atunci când acesta se acumulează în cantități mari poate semnala probleme serioase de sănătate. Ce este acidul uric? Care sunt cauzele creșterii valorilor acestuia? Cum recunoști primele semne? Află răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Ana Maria Mitran, medic specialist medicină internă la Centrul Medical Prima Clinic.
Acidul uric este un produs secundar rezultat din descompunerea purinelor. Purinele sunt niște substanțe chimice naturale găsite în anumite alimente, dar și în corp. În mod normal, acidul uric este eliminat prin urină. Totuși, atunci când producția sa este prea mare sau eliminarea este insuficientă, acesta se poate acumula în sânge. Prin urmare, pot să apară diverse probleme de sănătate. De exemplu, formarea de cristale în articulații, care provoacă inflamații și dureri intense. În unele cazuri, acidul uric poate forma cristale și în rinichi. Astfel, apar calculii renali, care pot cauza dureri severe și alte complicații.
„Acidul uric este produsul final de degradare al purinelor la om. Purinele intră în componenta materialului genetic de tip ADN și ARN, care se găsește în nucleul tuturor celulelor. El este un produs ce trebuie eliminat din organism. Acumularea acidului uric în sânge, peste valorile normale, atrage atenția asupra unui dezechilibru pe linia de producție sau de eliminare a lui. Deci, practic, este un indicator de boală”, spune medicul.
De ce crește acidul uric?
Creșterea acidului uric poate fi influențată de mai mulți factori, inclusiv alimentația, stilul de viață și anumite afecțiuni medicale. Consumul excesiv de alimente bogate în purine, cum ar fi: carnea roșie, peștele, alcoolul sau băuturile îndulcite cu fructoză, poate duce la creșterea nivelului de acid uric din sânge. De asemenea, anumite afecțiuni, cum ar fi obezitatea, diabetul sau insuficiența renală, pot contribui la acumularea acestuia. În plus, unele medicamente utilizate pentru tratarea cancerului sau a altor afecțiuni pot influența producția și eliminarea acidului uric. Acest lucru poate duce la creșterea sa în sânge.
„Trebuie să știm că ceea ce rămâne în organism este rezultatul net dintre cantitatea de acid uric produsă și cea eliminată. Astfel, dacă există o producție în exces (cauzată de un aport alimentar exagerat, de degradarea accelerată a proteinelor proprii organismului) sau o scădere a eliminării acidului uric prin rinichi, acesta se acumulează în sânge. Ulterior, trece și în alte țesuturi sau organe unde produce complicații specifice”, explică dr. Ana-Maria Mitran, medic specialist medicină internă la Centrul Medical Prima Clinic.
Care este valoarea normală a acidului uric?
Este esențial să știi care sunt valorile normale ale acidului uric pentru a putea identifica eventualele probleme. În general, la bărbați sunt puțin mai mari decât la femei. Nivelul normal de acid uric poate varia ușor și în funcție de vârstă sau alți factori individuali. Este important ca persoanele cu risc să își monitorizeze regulat nivelul de acid uric. De asemenea, pacienții care suferă de anumite afecțiuni precum: obezitate, hipertensiune sau diabet ar trebui să fie mai atenți la aceste valori pentru a preveni complicațiile.
„Valorile normale ale acidului uric în ser sunt diferite în funcție de sex: pentru bărbați <7mg/dl, iar pentru femei <6mg/dl. Categoriile cărora le este indicată determinarea acestuia sunt persoanele cu risc (obezi, dislipidemici, diabetici, hipertensivi, rude ale pacienților cu hiperuricemie sau gută), pacienții deja cunoscuți cu insuficiență renală (ca marker de monitorizare a funcției renale), pacienții care se află în tratament pentru gută sau care urmează cure citostatice ale tumorilor maligne (pentru monitorizarea efectelor tratamentului)”, precizează medicul specialist.
Ce probleme poate ascunde hiperuricemia?
Un nivel crescut de acid uric poate fi semnul unor afecțiuni mai grave, care pot afecta sănătatea pe termen lung. De exemplu, hiperuricemia este adesea asociată cu sindromul metabolic, o afecțiune care include obezitatea, hipertensiunea și dislipidemia. De asemenea, poate fi un semn al unor boli hematologice și poate duce la complicații grave dacă nu este tratat la timp. În plus, acidul uric crescut poate provoca afecțiuni renale, ce pot declanșa dureri intense și probleme de funcționare a rinichilor.
„Hiperuricemia poate fi indicatorul unor simple excese alimentare: carne și produse derivate, dulciuri concentrate, alcool, fructoză susținute în timp, în ani de zile, și asociate cu: obezitate, hipertensiune și modificări ale grăsimilor din sânge (parte din așa-numitul sindrom metabolic), al unui efort fizic foarte intens, al unor afecțiuni endocrinologice mai ușor corectabile (hipotiroidismul) sau al psoriazisului. Totuși, poate ascunde și afecțiuni grave care necesită diagnosticare rapidă și tratament specific, intensiv, sub supraveghere medicală strictă. Aici vorbim de: boli de sânge (leucemii, limfoame, policitemii, mielom multiplu, anemii hemolitice), cancere aflate în tratament cu citostatice, insuficiențe renale, come diabetice sau boli genetice”, afirmă dr. Ana Maria Mitran, medic specialist medicină internă la Centrul Medical Prima Clinic.
Când apar simptomele?
Acidul uric este un produs natural al organismului, dar acumularea sa peste limitele normale poate rămâne neobservată pentru o perioadă îndelungată. În primă fază, nivelurile crescute de acid uric nu provoacă simptome evidente, ceea ce face ca această afecțiune să fie adesea trecută cu vederea. De cele mai multe ori, creșterea acidului uric este descoperită întâmplător, în urma unor analize de sânge efectuate din alte motive medicale. Această „tăcere” clinică poate dura chiar și decenii, timp în care organismul încearcă să compenseze acumularea. Cu toate acestea, odată ce nivelul de acid uric din sânge atinge valori critice, acesta începe să formeze niște cristale care se depun în diverse țesuturi. Depozitele de cristale pot declanșa simptome dureroase și complicații grave.
„În primă fază, creșterea acidului uric este silențioasă (asimptomatică). Această etapă poate dura zeci de ani (20-30 de ani), hiperuricemia fiind diagnosticată întâmplător în urma unor analize de rutină. Simptomele apar la concentrații mari ale acidului uric, după ce sângele este saturat și uratul se depune în țesuturi (articulații și rinichi)”, declară medicul specialist.
Cele mai frecvente manifestări sunt atacul acut de gută și colica renală
Când nivelul acidului uric din organism devine excesiv, acesta începe să formeze cristale care se acumulează în articulații sau în rinichi. Astfel, declanșează manifestări dureroase și debilitante. Atacurile de gută și colicile renale sunt cele mai comune semne ale unei hiperuricemii avansate. În cazul gutei, durerea apare brusc, de obicei noaptea, și afectează articulațiile mici. Aceste episoade sunt adesea descrise ca fiind insuportabile, iar pacientul nu poate să își folosească piciorul afectat. Pe de altă parte, colicile renale cauzate de pietrele de acid uric sau mixte produc dureri intense în zona lombară. Ambele afecțiuni pot avea un impact major asupra calității vieții și necesită intervenție medicală promptă.
„Cele mai cunoscute și mai zgomotoase manifestări sunt cele din atacul acut de gută și colica renală prin calculi de acid uric sau micști (litiaza renală urică). Atacul acut de gută presupune, de obicei, apariția brutală, în timpul nopții, a unei dureri foarte intense la nivelul articulațiilor piciorului. Cel mai frecvent, la degetul mare sau la gleznă. Durerea nu îi permite pacientului să doarmă. Nu suportă nici greutatea cearșafului, nu poate să se încalțe și să calce în piciorul afectat. Articulația este roșie, caldă, tumefiată și imposibil de mișcat. Colica renală poate preceda atacul acut de gută. Se manifestă prin durere intensă, brusc instalată la nivelul lombei (în zona de proiecție a rinichiului afectat). Aceasta poate fi însoțită de greață, vărsături sau febră, iar după eliminarea calculului, urina poate prezenta urme de sânge”, spune dr. Ana-Maria Mitran, medic specialist medicină internă la Centrul Medical Prima Clinic.
Simptome nespecifice
Pe lângă manifestările tipice ale unui nivel crescut de acid uric, pot apărea și simptome nespecifice. Ele pot să nu fie direct legate de durerea articulațiilor sau rinichilor. Aceste manifestări pot fi semnele unei probleme mai grave. Așadar, ar trebui să fie investigate de un medic, mai ales dacă există factori de risc pentru hiperuricemie.
„Pe lângă aceste manifestări date de precipitarea uratului în țesuturi, pot fi prezente și semnele bolilor care au dus la acumularea lui în sânge. Aici vorbim de: oboseala inexplicabilă, lipsa poftei de mâncare, scădere nejustificată în greutate, alterarea stării generale, depistarea de ganglioni la nivelul gâtului sau axilei etc.”, afirmă medicul specialist.
Cum se diagnostichează acidul uric crescut?
Diagnosticul de acid uric crescut se face printr-o simplă analiză de sânge. Această analiză este esențială pentru a confirma prezența hiperuricemiei și pentru a monitoriza nivelul acidului uric din organism. Este important ca persoanele cu risc să efectueze această analiză periodic. Dacă au antecedente familiale de gută sau alte afecțiuni asociate cu niveluri ridicate de acid uric, cu atât mai mult. În plus, este posibil să fie necesară și o analiză a urinei pentru a detecta prezența cristalelor de urat.
„Diagnosticul hiperuricemiei se suspectează pe baza manifestărilor specifice (articulare și renale), în contextul medical al pacientului. Aceasta se confirmă prin determinarea acidului uric seric. Este o analiză puțin costisitoare și simplu de efectuat. Se recoltează sânge din vena pacientului dimineața, după cel puțin patru ore de post alimentar”, concluzionează dr. Ana-Maria Mitran, medic specialist medicină internă la Centrul Medical Prima Clinic.
