Diabetul de tip 2 este o afecțiune metabolică complexă care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Dacă ai un părinte sau bunic diagnosticat cu diabet de tip 2, probabil te întrebi cât de mare este riscul tău de a dezvolta această boală și ce măsuri poți lua pentru a preveni acest lucru. Care este legătura dintre istoricul familial și riscul de diabet? Cr poți face strategiile pe pentru a-ți proteja sănătatea? Aflăm de la dr. Ana-Maria Andrei, medic specialist diabet și boli de nutriție la Prima Clinic.
Moștenirea genetică și riscul de diabet de tip 2
Unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru diabetul de tip 2 este istoricul familial. Dacă unul dintre părinții tăi are diabet de tip 2, riscul tău de a dezvolta această afecțiune este semnificativ mai mare decât în cazul unei persoane fără antecedente familiale. Studiile arată că, în cazul în care un părinte are diabet de tip 2, riscul copilului de a dezvolta boala este de aproximativ 40%. Dacă ambii părinți au diabet de tip 2, riscul poate crește până la 70-80%.
„Acest risc crescut se datorează în parte moștenirii genetice. Diabetul de tip 2 este influențat de multiple gene care afectează modul în care organismul reglează nivelul de zahăr din sânge. Unele dintre aceste gene pot influența sensibilitatea la insulină sau capacitatea pancreasului de a produce insulină, contribuind la dezvoltarea diabetului de tip 2”, explică dr. Ana-Maria Andrei, medic specialist diabet și boli de nutriție la Prima Clinic.
Deși genetica joacă un rol important, nu este singurul factor care determină dacă vei dezvolta diabet de tip 2. Stilul de viață are un impact semnificativ asupra riscului tău de a dezvolta boala. Chiar dacă ai un istoric familial de diabet, poți reduce considerabil riscul prin adoptarea unor obiceiuri sănătoase.
Controlul greutății corporale: cheia prevenirii diabetului
Controlul greutății corporale joacă un rol esențial în prevenirea diabetului. Excesul de greutate, în special grăsimea abdominală, nu este doar o problemă estetică, ci reprezintă un factor de risc major pentru dezvoltarea diabetului de tip 2 și a altor afecțiuni metabolice. Înțelegerea modului în care greutatea influențează riscul de diabet și adoptarea unor măsuri pentru menținerea unei greutăți sănătoase sunt esențiale pentru a-ți proteja sănătatea pe termen lung.
Grăsimea abdominală: o amenințare ascunsă
Grăsimea abdominală, cunoscută și sub numele de grăsime viscerală, este grăsimea care se acumulează în jurul organelor interne, cum ar fi ficatul și pancreasul. Spre deosebire de grăsimea subcutanată, care se află sub piele, grăsimea viscerală este metabolic activă și poate avea efecte negative asupra sănătății.
„Grăsimea abdominală produce hormoni și substanțe inflamatorii (cum ar fi citokinele) care pot perturba funcționarea normală a organismului. Unul dintre principalele efecte negative ale grăsimii viscerale este creșterea rezistenței la insulină. Insulina este un hormon esențial care reglează nivelul de zahăr din sânge, permițând glucozei să pătrundă în celule și să fie folosită ca sursă de energie. În cazul rezistenței la insulină, celulele nu mai răspund corespunzător la insulină, ceea ce duce la o acumulare de glucoză în sânge și, în cele din urmă, la diabet de tip 2”, declară dr. Ana-Maria Andrei.
Menținerea unei greutăți corporale sănătoase este unul dintre cele mai eficiente moduri de a reduce riscul de diabet de tip 2. Chiar și o pierdere moderată în greutate – de exemplu, 5-10% din greutatea corporală inițială – poate avea un impact semnificativ asupra sensibilității la insulină și asupra nivelului de zahăr din sânge. În plus, pierderea în greutate ajută la reducerea grăsimii viscerale, ceea ce îmbunătățește funcționarea organelor interne și reduce inflamația cronică.
Dietă echilibrată: Pilonul principal al controlului greutății
O dietă echilibrată este esențială pentru menținerea unei greutăți sănătoase și pentru prevenirea diabetului. . Alegerea alimentelor bogate în nutrienți și evitarea celor bogate în calorii goale (alimente care furnizează energie, dar foarte puțini nutrienți) sunt pași esențiali pentru a controla greutatea corporală.
„Consumul de carbohidrați complecși, cum ar fi cerealele integrale, leguminoasele și legumele, poate ajuta la menținerea unui nivel stabil de zahăr din sânge. Acești carbohidrați se digeră mai lent, prevenind creșterile bruște ale glicemiei și reducând riscul de rezistență la insulină. Alimentele bogate în fibre, precum fructele, legumele, leguminoasele și cerealele integrale, ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge și la menținerea unei senzații de sațietate pentru o perioadă mai lungă. Fibrele contribuie, de asemenea, la sănătatea digestivă și la reducerea riscului de boli cronice. Grăsimile sănătoase, cum ar fi cele din pește, avocado, nuci și semințe, sunt esențiale pentru funcționarea optimă a organismului. Aceste grăsimi pot ajuta la reducerea inflamației și la îmbunătățirea sensibilității la insulină. Limitarea consumului de zaharuri simple (cum ar fi cele din băuturile îndulcite și dulciuri) și grăsimi saturate (prezente în carnea roșie și produsele lactate grase) este crucială pentru controlul greutății și pentru prevenirea rezistenței la insulină”, spune dr. Ana-Maria Andrei, medic specialist diabet și boli de nutriție la Prima Clinic.
Sportul timp de cel puțin 30 de minute pe zi poate reduce riscul de diabet
Practicarea regulată a exercițiilor fizice, chiar și pentru doar 30 de minute pe zi, poate avea un impact semnificativ asupra riscului de a dezvolta diabet. În acest articol, vom explora modul în care sportul contribuie la prevenirea diabetului și de ce este important să includem activitatea fizică în rutina noastră zilnică.
Îmbunătățirea sensibilității la insulină
Unul dintre cele mai importante beneficii ale exercițiilor fizice este îmbunătățirea sensibilității la insulină. Insulina este hormonul care ajută glucoza (zahărul din sânge) să pătrundă în celule, unde este utilizată ca sursă de energie. În cazul rezistenței la insulină, celulele nu mai răspund corespunzător la acțiunea insulinei, ceea ce duce la acumularea de glucoză în sânge și, în cele din urmă, la diabet de tip 2.
„Exercițiile fizice regulate cresc sensibilitatea celulelor la insulină, ceea ce înseamnă că organismul necesită mai puțină insulină pentru a gestiona glucoza din sânge. Acest efect este benefic pentru prevenirea rezistenței la insulină și a diabetului. De asemenea, exercițiile fizice ajută la menținerea unui nivel mai stabil al glicemiei, reducând astfel riscul de fluctuații periculoase ale zahărului din sânge”, explică medicul.
Monitorizarea regulată a glicemiei. Cum și când ar trebui să măsori glicemia?
Depistarea precoce a glicemiei crescute este esențială pentru prevenirea diabetului de tip 2, deoarece modificările inițiale ale nivelului de zahăr din sânge pot fi subtile și pot trece neobservate fără o monitorizare adecvată. Glicemia crescută în mod constant, chiar și la niveluri ușor peste normal, poate indica prezența prediabetului, o stare care precede diabetul de tip 2. Prediabetul este o perioadă critică în care intervențiile privind stilul de viață pot face o diferență semnificativă în prevenirea sau întârzierea apariției diabetului. Când glicemia este monitorizată regulat, ai posibilitatea de a observa trendurile și de a interveni înainte ca glicemia să atingă niveluri periculos de ridicate. În cazul în care nivelul de zahăr din sânge începe să crească, poți adopta măsuri precum ajustarea dietei, creșterea activității fizice sau, la recomandarea medicului, inițierea unui tratament specific.
„Monitorizarea glicemiei poate fi efectuată prin mai multe metode, de la testele de sânge efectuate în cadrul vizitelor medicale regulate, până la utilizarea unui glucometru la domiciliu. Pentru persoanele cu risc crescut de diabet, cum ar fi cele cu un părinte diabetic, este recomandat să monitorizeze glicemia cel puțin o dată pe an sau conform recomandărilor medicului. Testele de sânge efectuate în laborator includ testele de glicemie a jeun (pe nemâncate), testul de toleranță la glucoză orală (TTGO) și testul de hemoglobină glicată (HbA1c). HbA1c oferă o imagine de ansamblu asupra nivelului mediu de zahăr din sânge în ultimele 2-3 luni și este un indicator excelent al riscului de diabet”, spune dr. Ana-Maria Andrei.
Cum influențează stresul cronic metabolismul și riscul de diabet?
Stresul face parte din viața cotidiană, dar atunci când devine cronic, poate avea efecte negative semnificative asupra sănătății noastre, inclusiv asupra riscului de a dezvolta diabet de tip 2. Stresul cronic influențează metabolismul, contribuind la modificări hormonale și la comportamente nesănătoase care pot crește riscul de diabet. Gestionarea eficientă a stresului este, așadar, un element cheie pentru menținerea sănătății generale și pentru prevenirea diabetului.
„Când suntem stresați, corpul nostru răspunde prin eliberarea de hormoni precum cortizolul și adrenalina. Acești hormoni pregătesc organismul pentru a face față unei situații de „luptă sau fugi” prin creșterea nivelului de glucoză din sânge, oferind astfel o sursă rapidă de energie. În situații de stres acut, acest răspuns este util, însă în cazul stresului cronic, nivelurile ridicate și prelungite de cortizol pot avea efecte negative asupra sănătății”, declară dr. Ana-Maria Andrei, medic specialist diabet și boli de nutriție la Prima Clinic.
Stresul și rezistența la insulină
Un nivel ridicat și constant de cortizol poate contribui la dezvoltarea rezistenței la insulină, o afecțiune în care celulele corpului devin mai puțin receptive la acțiunea insulinei. Rezistența la insulină este un factor major în dezvoltarea diabetului de tip 2, deoarece organismul trebuie să producă mai multă insulină pentru a menține nivelurile normale de glucoză în sânge, ceea ce poate duce la epuizarea funcției pancreatice pe termen lung.
„Stresul cronic poate stimula pofta de mâncare, în special pentru alimente bogate în zaharuri și grăsimi, care sunt adesea consumate ca o modalitate de a face față stresului (mâncatul emoțional). Aceste alimente, cunoscute sub numele de „alimente de confort”, contribuie la creșterea în greutate și la acumularea de grăsime abdominală, care este strâns legată de riscul de diabet. Depozitarea grăsimii abdominale. Cortizolul favorizează depozitarea grăsimii în zona abdominală, ceea ce crește riscul de rezistență la insulină și de diabet. Grăsimea abdominală, cunoscută și sub numele de grăsime viscerală, este deosebit de periculoasă deoarece înconjoară organele interne și eliberează substanțe inflamatorii care afectează negativ metabolismul”, susține dr. Ana-Maria Andrei.
