În ziua de astăzi, bullyingul este o problemă din ce în ce mai des întâlnită în școli, ce a luat amploare în ultimii ani. Fenomenul de bullying poate provoca daune fizice și morale grave, care pot să afecteze dezvoltarea normală a copilului, performanțele școlare și integrarea socială. De aceea, este important ca părinții să fie atenți la semnele de alarmă, să ia măsuri în vederea rezolvării problemei și chiar să apeleze la un specialist. De ce ajunge un copil în postura de avea un comportament agresiv? Cum sunt afectați copiii de bullying? Ce măsuri trebuie să ia părinții? Când apelăm la un specialist? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la Iuliana Bulacu, psihoterapeut la Școala Gimnazială „Terraveda”, într-un interviu acordat Media10.
Cum recunoaștem bullyingul?
Media10: Bullyingul în școală este un fenomen din ce în ce mai des întâlnit în ziua de astăzi. Ce înseamnă bullying, mai exact, pe înțelesul oamenilor?
Iuliana Bulacu: Bullyingul înseamnă, de fapt, o șicanare. Oamenii au avut dintotdeauna această tendință de a se șicana și o fac în continuare. Denumirea de bullying este folosită mai mult în școală și înseamnă o șicanare exagerată, în care ne tachinăm reciproc, vrem să vedem ce poate celălalt, ne măsurăm puterile unii cu ceilalți. Copiii, ca să crească și să afle mai multe despre ei, intră în tot felul de competiții: fie cu fetele, fie cu băieții, fie cu cei care sunt mai buni la carte sau mai sportivi decât ei. Prin urmare, se tachinează ca să își demonstreze propria putere în relație cu celălalt. De cele mai multe ori, celălalt nu simte nevoia să vadă cât este de puternic, poate că știe deja că nu este suficient de puternic să îi facă față acelui copil sau poate nu știe cum să-i răspundă. Ei bine, atunci apare bullyingul.
Când ni se invadează spațiul personal fără acordul nostru, când celălalt vine către noi cu o atitudine de agresivitate, răutăcioasă, atunci vorbim de bullying. Mai apoi, apar porecliri sau etichetări, se poate ajunge la agresivitate fizică prin îmbrânceli, pumni, palme, tras de păr. De multe ori, copiii percep acest comportament ca fiind ceva normal: „Dar ce am făcut? Doar l-am împins.” La vârsta copilăriei, ei nu sunt capabili să evalueze situațiile în care se află. De aceea, este important să intervenim noi, adulții, să-i ajutăm să se clarifice: „Ai făcut cu intenție asta sau a fost doar o descărcare?” Ca să vorbim de bullying, acțiunea trebuie să fie cu intenție, repetitivă și să existe o victimă, o persoană afectată.
„Pe măsură ce creștem, cuvintele și comportamentele noastre capătă o altă intensitate”
Media10: Care sunt formele de bullying întâlnite în mediul școlar?
Iuliana Bulacu: La clasele primare, vorbim de o șicanare mai copilăroasă, care pune accentul pe marginalizare. Acei copii nu sunt lăsați să facă parte din anumite grupuri, iar acest lucru îi afectează. O altă formă de bullying este etichetarea. Își pun etichete și râd unii de ceilalți cu intenția de a-l face pe celălalt să se simtă prost. Când ajungem la clasele gimnaziale, forma de agresivitate crește exponențial. Nu mai vorbim de etichete și marginalizare copilăroasă, ci deja este o respingere prin atitudine agresivă.
Cu cât creștem și ne formăm o identitate, cu atât și energia noastră vitală devine mult mai potențată. Pe măsură ce creștem, cuvintele și comportamentele noastre capătă o altă intensitate. De exemplu, o palmă dată de un copil din clasele primare nu ne afectează atât de tare precum o palmă luată de un copil de clasa a VII-a sau a VIII-a. Corpurile lor se dezvoltă și atunci sunt predispuși la mai multă agresivitate. De aceea, încerc să-i fac să devină conștienți de propriile lor corpuri, de puterea pe care o au.
„Toată agresivitatea aceasta vine destul de des din relația cu părinții”
Media10: Din ce cauze ajunge un copil în postura de a agresa verbal sau fizic pe altcineva? De ce unii copii aleg să aibă un astfel de comportament?
Iuliana Bulacu: Copiii care devin agresori nu au neapărat un motiv bine întemeiat pentru care să facă asta. Ei sunt, la rândul lor, suferinzi. Prin urmare, încearcă să își exprime sentimentele în mediul extern și atunci își varsă furia, neputința, anxietatea către ceilalți. De cele mai multe ori, cei care agresează sunt băieții sau fetele care au o energie masculină. Ei fac asta pentru că, la rândul lor, au fost agresați în relația cu părinții sau au asistat la secvențe de agresivitate în familie. Sunt mulți copii care manifestă comportamentele negative văzute acasă din rolul de observatori. Mai mult, copiii care sunt supuși bullyingului provin, adesea, din familii în care proprii lor părinți sunt victime fie la serviciu, fie în relația lor cu proprii părinți.
De asta, mulți sunt în situația în care nu știu cum să-și ajute propriul copil pentru că, la rândul lor, nu au știut cum să se ajute pe ei. Trebuie să înțelgem faptul că atât copiii agresați, cât și agresorii nu sunt într-o stare de bine. Toată agresivitatea aceasta vine destul de des din relația cu părinții pentru că ei îi hrănesc emoțional, sentimental și psihologic. Părinții sunt cei care le insuflă încrederea de sine, îi ajută să își formeze o imagine de sine și le oferă modelul realțional. Modul în care părintele relaționează cu copilul, modul în care îl vede, îl ascultă, cât de mult ține cont de nevoile sale, cu acestea se duce și copilul în relație cu ceilalți.
Care sunt efectele bullyingului asupra copilului?
Media10: Cum sunt afectați copiii de acest comportament de bullying?
Iuliana Bulacu: De multe ori, copiii care sunt agresați nu le comunică părinților acest lucru pentru că le este teamă că vor fi certați: „Păi tu ce ai făcut? De ce nu te-ai apărat? Stai ca prostul?”. Astfel, copilul evită să mai vină în față părintelui și să-i spună ce i s-a întâmplat. În timp, apare demotivarea. Copiii nu mai sunt motivați să învețe, să meargă la școală, apare o stare de apatie care poate să ducă chiar la depresie, sunt chiar și copii care recurg la tentative de suicid. În plus, își pierd capacitatea de atenție, își pierd interesul, rămân blocați la ceea ce s-a întâmplat, se gândesc dacă au făcut ceva greșit, la ce pot să facă ca să nu mai fie agresați. Apare și sentimentul de teamă, de rușine, au stări confuze, contradictorii, le este frică să se mai integreze și rămân marginalizați.
„Când un copil spune că nu mai vrea să meargă la școală, atunci ar trebui să ne punem un semn de întrebare”
Media10: De multe ori, nu ne dăm seama când un copil este victima bullyingului. Cum facem să observăm din timp atunci când ceva este în neregulă?
Iuliana Bulacu: Copiii agresați devin furioși, numai că se simt neputincioși să reacționeze. Ei reușesc să-și controleze furia interioară o anumită perioadă de timp, însă, la un moment dat, apar descărcările emoționale prin tantrumuri, nemulțumiri constante, copiii nu mai vor să învețe, nu vor să mai meargă la școală. Când un copil spune că nu mai vrea să meargă la școală, atunci ar trebui să ne punem un semn de întrebare. În plus, este o tristețe pe chipul lui pe care nu avem cum să nu o observăm. De multe ori, și poziția corpului este diferită, cu umerii aplecați și capul lăsat. E bine să-i întrebăm, chiar dacă ei nu vin către noi să ne spună: „Ce s-a întâmplat cu tine? Ești bine?”, „Te-a afectat ceva azi?”, „Ce ți-a plăcut sau nu ți-a plăcut la școală azi?”. Din puțin în puțin, reușim să ajungem la miezul problemei.
Imaginația copiilor este foarte bogată și atunci ei se pot gândi că dacă ne spun nouă, părinților, ne vom duce la școală, vom lua atitudine și atunci lor o să le fie rușine să se mai întoarcă acolo. Este o gândire de copil și e normal să fie așa. Eu, ca adult, nu pot să nu iau atitudine ca să-mi protejez copilul. Odată apărută o situație de agresivitate, aceasta se va repeta dacă nu intervenim să clarificăm lucrurile, să atragem atenția.
„Copiii care fac parte dintr-un grup sunt protejați și nu ajung în situații de bullying”
Media10: Ce pot face părinții pentru a-l ajuta pe copil?
Iuliana Bulacu: În primul rând, părinții trebuie să-i încurajeze pe copii să nu mai stea singuri, să nu se izoleze de ceilalți, ci să încerce să-i integreze într-un grup. Copiii care fac parte dintr-un grup sunt protejați și nu ajung în situații de bullying, conform studiilor. În al doilea rând, trebuie să îi învețe de acasă pe copii să acționeze cu fermitate, să privească persoana respectivă în ochi, să învețe să spună nu și apoi să plece. De asemenea, e important ca ei să știe ce drepturi și libertăți au. E bine să-i familiarizăm de mici cu ceea ce este permis să facă ceilalți și ce nu este permis. Astfel, vor ști la cine să se ducă și să ceară ajutor.
Media10: Cum învățăm copilul să se apere în momentul în care este agresat?
Iuliana Bulacu: Copilul trebuie să țină capul sus și să nu îl plece în fața agresorului, să-l privească ferm în ochi și să încerce să clarifice intenția pe care o are acesta cu el: „Am făcut ceva ce te-a deranjat?”, „Ce se întâmplă?”, „Ce vrei să obții prin atitudinea aceasta?” E bine să mergem pe dialog, pe clarificare. Acest dialog trebuie să fie pe un ton normal, să nu ridicăm tonul chiar dacă celălalt țipă la noi, ne jignește sau ne aduce anumite învinuiri. E important să purtăm o discuție ca între doi oameni civilizați. Atunci când normalizăm discuția, scade și tensiunea. S-a demonstrat științific că indiferent de intenția și energia negativă cu care vine celălalt în relație, dacă interlocutorul se menține pe poziție și vorbește frumos, automat se va „contamina” și celălalt. Prin urmare, se creează un echilibru reciproc.
Cum ne poate ajuta psihoterapeutul?
Media10: Când ar trebui să apelăm la ajutoul unui psihoterapeut?
Iuliana Bulacu: Trebuie să venim cu copilul la un psiholog atunci când simțim că nu mai putem face față situației. De exemplu, am încercat să vorbim cu copilul, am fost la școală și am discutat cu cadrele didactice, cu părinții copilului agresat, dar, cu toate acestea, bullyingul a continuat. Dacă nu am reușit să remediem comportamentul copilului, fie că vorbim de cel agresat sau cel care agresează, atunci e nevoie să mergem la un specialist. Psihoterapeutul poate să ne îndrume, să ne ofere niște recomandări, să ne învețe cum să vorbim cu copilul și cum putem să-i fim de ajutor.
„Este important să vină ambii părinți la terapie cu copilul”
Media10: Ce tehnici sau metode folosești pentru a-l ajuta pe copil să înțeleagă ce se întâmplă și ce are de făcut pentru a scăpa de bullying?
Iuliana Bulacu: Mai întâi, observ tabloul familiei. De aceea, este important să vină ambii părinți la terapie cu copilul. Astfel, observ modul în care relaționează cu copilul, ce fel de educație i-au dat, ce credințe și valori i-au insuflat, cum se raportează ei la copil și invers. Ulterior, fac recomandările necesare pentru părinți. În unele cazuri, dacă consider necesar, fac terapie individuală cu copilul, unde mă axez pe creșterea încrederii și a imaginii de sine. De regulă, copiii își construiesc încrederea de sine prin activitățile pe care le fac singuri sau împreună cu părinții.
În acest fel, află mai multe despre ei, iar asta le dă un sentiment plăcut, că sunt puternici, că au crescut, că sunt aproape ca niște oameni mari. În parcursul lor, își creează imaginea de sine, modul în care se prezintă în societate și în relație cu ceilalți, văd cum sunt percepuți de alții și cum pot să-și îmbunătățească relația cu cei din jur. De aceea, la terapie încerc să le cresc gradul de conștientizare de sine.
