Dr. LUCIAN RUSITORU, specialistul în CHIRURGIA SÂNULUI, care salvează pacientele din ghearele cancerului

Viața se întâmplă acum, iar dacă îți proiectezi prea mult viitorul, s-ar putea ca planurile să ți se năruie într-o secundă. Probabil frazele de mai sus ar fi doar niște clișee obosite dacă nu ar veni din gura unui medic, care zi de zi vede destine schimbate de cancer. Cancerul de sân este cel mai frecvent cancer la femei și a doua cauză a deceselor provocate de cancer în rândul femeilor, după cancerul de plămân.

Dr. Lucian Rusitoru are 39 de ani și este medic chirurg, specializat în patologia mamară. A absolvit Facultatea de Medicină la Cluj și a făcut rezidențiatul în chirurgie generală în  București.

Lucrează în cadrul Institutului Sânului fondat de dr. Cristian-Gabriel Viișoreanu, în cadrul spitalului privat Monza din Capitală. Datorită medicilor ca el, rata pacientelor care vin la doctor doar când boala este în stadiu avansat a scăzut. Controalele de rutină și prevenția sunt cheia reducerii cancerului la sân, atât în cazul femeilor, cât și al bărbaților. Da, cancerul la sân poate să apară și în cazul bărbaților, dar în situații rare.

Autor: Teodora Argint

Am stat de vorbă cu dr. Lucian Rusitoru și dincolo de medicul dedicat și profesionist, am găsit un om cald, înțelept și empatic.

Media10: Întâi de toate, aș vrea să abordăm, pe scurt, tema  patologiei maligne, și anume vorbim despre cancerul la sân.  În Europa este prima cauză de deces prin cancer în ceea ce privește femeile. Având în vedere aceste aspecte, cum este percepută această boală în rândul pacientelor? În ce stadiu ajung ele la spital?

Dr. Lucian Rusitoru: Statistic vorbind, o femeie are șanse cam 7% șanse să se întâlnească cu boala aceasta pe parcursul vieții. Din 100 de femei, șapte o să se lovească de cancer la sân. Noi, în echipă, am reușit în ultima perioadă să depistăm boala într-un stadiu incipient, iar acest lucru schimbă situația, pentru că dacă o depistăm în stadii incipiente, șansele de vindecare sunt mult mai mari. Un pacient cu o boală diagnosticată în stadiul 1, stadiul 2 are șanse peste 90% de supraviețuire la 5 ani. Riscul de recidivă nu este zero, dar este mult mai mic. Încercăm să-i învățăm pe pacienți să vină la controale periodice, nu numai când îi supără ceva, ci pur și simplu să-și facă un control. O ecografie de sân efectuată, o dată pe an, poate salva vieți.                                                                                              Eu am avut paciente care, în urma unei ecografii de sân, au avut leziuni care păreau suspecte, dubioase, iar după investigații amănunțite am depistat un cancer de sân de 2-5 milimetri, care a fost tratat. Pacientele au fost salvate doar pentru că a mers la control la timp. Înainte, când lucram ca rezident în spitalele de stat, procentul era covârșitor pentru cazurile depistate în stadiile avansat, adică pacientele veneau la spital când aveau noduli mari în sân, dureroși, erau deja în stadiul 2, în cel mai bun caz, poate chiar stadiul 3-4. Am încercat să aducem în prim-plan necesitatea controalelor la sân. Astfel s-a schimbat puțin raportul de forțe. Am reușit să diagnosticăm mai devreme boala. Acum avem mai multe paciente depistate  în stadiul 1 și 2 decât în stadiile avansate.

După primirea  diagnosticului, pacientul intră într-o comisie oncologică

Media10: Care este parcursul terapeutic, în linii mari, al unui pacient care află că suferă de cancer la sân?

Dr. Lucian Rusitoru: După ce primește diagnosticul, pacientul intră într-o comisie oncologică. În echipă sunt medici de mai multe specialități, care împreună analizează cazul, vorbim despre chirurg, oncolog, radioterapeut, kinetoterapeut, nutriționist, psiholog. Pacientul vine la medic și găsește boala. E foarte important să vedem în ce stadiu este, pentru stadiul incipient primul pas pentru tratament poate fi chirurgia. După care urmează tratament chimioterapic, hormonal etc. Sun însă și cazuri mai avansate, agresive, iar schema de tratament începe direct cu tratament oncologic de chimioterapie sau radioterapie. Se poate scoate o parte din sân sau sânul în totalitate, iar acesta se poate reconstrui. Cea mai lungă durată de tratament poate fi dată de tratamentul hormonal. Acesta presupune ca pacientul să ia niște pastile pe parcursul a câțiva ani. În principiu, până la 5 ani.

Paciente de 20 de ani cu cancer  la sân

Media10: Cum își poate da seama o femeie că este predispusă pentru apariția unei tumori maligne la sân? .

Dr. Lucian Rusitoru: Sunt mai mulți factori care pot duce la producerea bolii. Posibilii factori pot fi: încărcătura genetică, adică pacientul a avut în familie pe cineva care a suferit de cancer, și atunci se poate produce o mutație genetică, stresul, alimentația nesănătoasă, poluarea. Toate acestea la un loc și într-un anumit context pot declanșa acest trigger care produce cancerul.

Media10: Care este media de vârsta la care se depistează cel mai des cancerul de sân?

Dr. Lucian Rusitoru: Boala poate apărea și la vârste fragede, am avut și paciente foarte tinere, de 20 de ani, din păcate. Însă poate să apară și la vârsta de 70-80 de ani. Media de vârstă este undeva la 40-60 de ani. Boala însă, v-am spus, apare și la tinere, iar atunci chiar se manifestă mai agresiv. De aceea, milităm pentru controalele de rutină pentru că, depistată la timp, avem mai multe șanse să o învingem.

Cancerul la sân afectează și bărbații

Media10: Prin postările dvs., ați atras deseori atenția asupra cancerului la sân în rândul bărbaților. Și spuneați că, deși este întâlnită mai rar, boala este mult mai agresivă decât în cazul femeilor. Cum se poate întâmpla asta?

Dr. Lucian Rusitoru: Bărbații au și ei glandă mamară, mult mai puțină, dar boala poate să apară și la ei. Apare însă mult mai rar. Dar de cele mai multe ori, la femei, boala este influențată hormonal. Atunci când apare la bărbați, este clar că există o modificare hormonală și printre cauze se numără folosirea stimulentelor de genul steroizilor, pentru creșterea masei musculare. E o boală mai atipică pentru bărbați, iar ei nu se gândesc că ar putea face cancer. Și-atunci, chiar dacă simt ceva în zona mamelonului la piept, primul lor gând nu este că au o problemă acolo și  ignoră simptomele. De aceea, le diagnosticăm boala într-un stadiu avansat, iar rezultatele sunt mai grave. Am descoperit întâmplător un cancer de sân la un băiat de 20 și ceva de ani, care avea stadiu incipient.

Media10: Aveți în minte un caz care v-a marcat, prin complexitatea lui, prin modul de interacțiune cu pacientul. Uneori și cele mai dificile cazuri pot fi rezolvate sau, măcar, ținute sub frâu atât timp cât luptăm pentru asta.

Dr. Lucian Rusitoru: Fiecare pacient își lasă o amprentă în sufletul nostru și toate cazurile ne consumă  într-un fel sau altul. Ne bucurăm foarte tare de cei care depășesc boala, ne sună după mult timp și ne spun că sunt bine. Am avut o pacientă tânără, de 30. A avut o formă de boală foarte agresivă, dar ea s-a luptat cu multă îndârjire, și-a programat creierul, mintea și corpul să treacă de cancer. Deja are câțiva ani de când a fost diagnosticată și este foarte bine, a trecut prin trei intervenții chirurgicale. Am mai avut o pacientă cu o tumoră de sân gigantă, care a crescut în 3 luni. Am reușit să o scoatem, dar, bineînțeles, cu pierderea sânului. A fost o luptă chinuitoare să închidem pielea după ce am înlăturat tumora. Doamna a fost foarte bine după.

 În multe spitale, pacienții sunt operați la sân ca acum 20-30 ani

Media10: Sunt spitalele din țară, atât cele publice, cât și cele private,  pregătite să lupte cu acest inamic: cancerul la sân?

See Also

Dr. Lucian Rusitoru: Din păcate, există o diferență destul de mare între spitalele publice și cele de stat, iar aici mă refer la abordarea cazurilor. În mod normal, nu ar trebui să se întâmple asta. Există ghidurile de practică ale Uniunii Europene, unde scrie negru pe alb cum trebuie abordate situațiile. Deci, cancerul de sân ar trebui să se trateze la fel și în România și în Austria, Italia sau alte state. Apoi intervin diferențele de ordin mental, material, care țin atât de medici, cât și de pacienți. Sunt spitale unde medicii sunt pregătiți, dar nu au ce le trebuie pentru tratarea cancerului. Din păcate, am colegi care au lucrat în anumite spitale de stat unde viziunea și tehnica în tratarea bolii era la fel ca acum 20 de ani. Medicina este vie, evoluează zilnic, apar tehnici noi tot timpul.

Există o tehnică apărută în străinătate: tehnica ganglionului santinelă, noi o facem de vreo 10 ani în acest spital. Înainte se făcea doar în 2-3 spitale, deci din păcate nu se face peste tot, asta deși metoda este în ghidul de practică, dar depinde de aparate și de o anumită pregătire. Sunt spitale unde medicii au auzit de tehnica modernă, dar nu au cum să o facă, pentru că le lipsesc instrumentele necesare. Astfel, pacienții sunt operați ca acum 20-30 de ani.

Media10: Și-atunci, ce ne lipsește din domeniul chirurgiei mamare? Care ar fi lipsurile care ne ard din punctul de vedere al echipamentelor?

Dr. Lucian Rusitoru: Din păcate, sunt spitale de stat care abia reușesc din bugetul pe care-l au să plătească salariile. De unde să mai cumperi aparate? Nu aș vrea să se interpreteze că sistemul privat este în opoziție sau că este un adversar al sistemului public. Din contră, ar trebui doar să fie un exemplu „uite cum fac ei, hai să încercăm și noi”. De multe ori, sistemul privat este văzut așa, ca ceva rău. „Ăia de la privat..”… Nu e chiar așa, noi nu avem intenții rele. Pacienții au nevoie de o soluție și se duc acolo unde o găsesc. Dacă ar fi o diferență între ele, ar fi că în sistemul privat se pune accentul pe criteriul de performanță și nu mă refer aici neapărat la a face medicină de top, ci a fi profesionist în ce faci. Eu cred că sistemul public se va ridica atunci când vor apărea niște criterii de performanță. Adică să ții evidența câți pacienți ai avut, cum i-au tratat, de ce un doctor are două operații, iar altul are 100 de intervenții într-o lună? De ce e mai căutat el și așa mai departe. Există tot felul de soluții, de fonduri europene. Dar nu știu să vă dau răspunsul pentru că e mai complex. Trebuie să se și poată, dar în primul rând, trebuie să se vrea.

„Este important să apreciezi momentul”

Media10: Cum v-a schimbat viața acest domeniu al chirurgiei?

Dr. Lucian Rusitoru: Noi, medicii, vedem viața în toate aspectele ei. O vedem așa, pâlpâind sau văzând inima cum bate. Și-atunci, lucrurile astea ne schimbă, poate, fără să ne dăm seama. Realizăm că viața, cursul ei, se poate schimba într-o clipită. Te duci la o investigație și, când ai ieșit de acolo, viața ta s-a schimbat. Poate ai aflat că ai boala și ți se năruiesc toate planurile. Cum spuneam, pacienții își lasă o semnătură asupra noastră. Încercăm să nu luăm cu noi acasă tot ce se întâmplă în spital, dar nu poți mereu. Sunt zile când nu apucăm să mâncăm, când stăm multe ore în sala de operație. Dar ne-am obișnuit. Pe partea psihologică, sufletească, domeniul medical are cel mai mare impact, dar asta e și partea frumoasă a medicinei. Eu sunt fericit cu ceea ce fac.

Media10: Care este lucrul cel mai de preț pe care l-ați învățat de la medicină?

Dr. Lucian Rusitoru: Cred că e important să apreciezi momentul. Foarte multă lume trăiește în proiecțiile pe care și le face pentru viitor, iar viața trece pe lângă tine. Viața se întâmplă acum! Asta am conștientizat, că e bine să te bucuri de momente. Să nu mai cauți fericirile alea supreme, absolute de prin filme, cărți. Te poți bucura de lucruri mărunte și să trăiești viața de azi. Și o zic eu, care acum, când vorbesc, sunt în spital. De dimineața până seara.

Media10: Care este ultimul dvs. gând al unui medic înainte să adormiți?

Dr. Lucian Rusitoru: Sunt seri în care te gândești la operațiile foarte grele care urmează a doua zi, la soluțiile pe care le alegi și cum faci să fie pacientul bine. Sunt situații când te duci acasă după o intervenție grea și știi că ai salvat pacientul. Și ai așa o mulțumire supremă înainte să adormi, că, până la urmă, asta e satisfacția cea mai mare în profesia noastră. Uneori, când ies din salon și îi povestesc pacientului ce am reușit să facem și că are șanse mari de vindecare, văd în ochii lui acea sclipire, iar asta mă încarcă, îmi rămâne proiectată pe retină acea imagine seara, înainte să adorm.

What's Your Reaction?
Excited
1
Happy
0
In Love
1
Not Sure
0
Silly
1
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

COPYRIGHT 2021 Creat de WEB GRYG DESIGN. Toate drepturile rezervate.

Scroll To Top