Te-ai gândit vreodată câtă forță și răbdare trebuie să aibă un om care ajută sute de pacienți să învețe din nou să meargă, să vorbească, să trăiască? Conf. univ. dr. Ana Maria Bumbea, medic primar reabilitare medicală și medic specialist reumatologie, șefa Clinicii de Recuperare Neurologică de la Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova, este acel om care transformă imposibilul în posibil. În fiecare zi, alături de echipa sa, luptă pentru fiecare gest recâștigat, pentru fiecare zâmbet adus pe chipul pacienților, pentru fiecare pas pe care reușesc să îl facă. Sub coordonarea sa, clinica a devenit un loc al speranței, unde pacienții sunt încurajați și motivați să lupte și să aibă rezultate. Într-un interviu cu Media10, descoperim povestea unui om care vindecă pacienții prin muncă, disciplină și dedicare, dar și prin empatie și dorința de a face totul cât mai bine. </p>
„Alegerea specialității a fost influențată de dorința de a ajuta pacienții cu dizabilități”
Media10: Cum ați ajuns să fiți medic de reabilitare medicală? Ce v-a determinat să alegeți această specialitate?
Conf. univ. dr. Ana Maria Bumbea: Specialitățile medicale se aleg în urma examenului de rezidențiat, în funcție de media obținută și de opțiunile fiecărui candidat. În cazul meu, alegerea specialității de medicină fizică și de reabilitare a fost influențată, în mare măsură, de dorința de a ajuta pacienții cu dizabilități. În timpul facultății, am observat că acești pacienți necesită o abordare complexă și multidisciplinară. Am realizat că recuperarea medicală poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții lor, iar acest lucru mi s-a confirmat atât în perioada rezidențiatului, cât și ulterior, în anii de practică.
A doua mea specialitate este reumatologia. Pe parcursul rezidențiatului, am intrat frecvent în contact cu pacienți care sufereau de afecțiuni reumatologice și care se adresau serviciului nostru. La acea vreme, în Craiova nu exista încă o clinică de reumatologie. Astfel, mi-am descoperit un interes pentru acest tip de patologie, ceea ce m-a determinat să urmez și un doctorat în domeniu. În prezent, îmi mențin activitatea și în această direcție, mai ales că mulți pacienți reumatologici ajung și în serviciile de recuperare medicală. Am rămas fidelă acestei arii și continui să îmi desfășor activitatea și în ambulatoriu pentru pacientul reumatologic.
Cum s-a dezvoltat clinica de-a lungul timpului?
Media10: Cum a evoluat activitatea Clinicii de Recuperare Neurologică în ultimii ani?
Conf. univ. dr. Ana Maria Bumbea: În Clinica de Recuperare Neurologică din cadrul Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie din Craiova, lucrurile au evoluat într-o direcție bună. Progresul s-a realizat pas cu pas, de-a lungul anilor, și continuăm să ne dezvoltăm. Conduc această secție din anul 2019. De atunci, am inițiat mai multe programe, printre care și terapia spasticității, în colaborare cu colegii neurologi. Ulterior, acest program a fost preluat integral de secția noastră, astfel că în prezent ne ocupăm în mod direct de acești pacienți. În ultimii ani, în conformitate cu reglementările legislative, am extins acest program și am început să tratăm și pacienți cu distonii, utilizând toxina botulinică. Este un mare pas înainte faptul că această terapie este acum disponibilă în cadrul clinicii noastre, iar beneficiile pentru pacienți sunt evidente. Numărul celor care ni se adresează este în creștere, iar rezultatele obținute sunt foarte bune.
Un alt avantaj major îl reprezintă aparatura modernă de care dispunem. Este performantă, ușor de utilizat și adaptată nevoilor pacienților, contribuind totodată la eficientizarea activității echipei medicale. Clinica de Recuperare Neurologică deservește pacienți cu afecțiuni neurologice din întreaga regiune de sud a României. Primim pacienți, în principal, din Clinicile de Neurologie I și II ale spitalului nostru, însă colaborăm și cu alte spitale din țară. Avem colaborări cu unități medicale din București, care ne trimit pacienți din teritoriu, dar și cu secții de neurologie din județele adiacente. Accesul în clinică se face în sistem public, pe baza unei trimiteri medicale.
„Tratăm aproximativ 100 de pacienți lunar”
Media10: Cât de mulți pacienți ajung în Clinica de Recuperare Neurologică din cadrul Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie Craiova? Câți pacienți aveți lunar, anual?
Conf. univ. dr. Ana Maria Bumbea: Numărul de pacienți pe care îi putem trata este limitat de capacitatea clinicii, respectiv de numărul de paturi disponibile. Adresabilitatea a crescut semnificativ în ultima perioadă. A existat un moment de stagnare în timpul pandemiei, când pacienții au fost reticenți în a se adresa serviciului nostru. Totodată, legislația de atunci impunea restricții privind internările, în special în clinicile care tratează pacienți cronici. Aveam un număr redus de pacienți per salon, ceea ce a afectat fluxul. Între timp, situația a revenit la normal, iar solicitările au crescut constant.
Un sprijin important în gestionarea numărului mare de solicitări îl reprezintă spitalizarea de zi, care ne permite să oferim tratamente pacienților mobilizabili, fără a-i interna. Astfel, putem răspunde mai eficient nevoilor celor care necesită terapii de recuperare. În prezent, tratăm aproximativ 100 de pacienți lunar cumulat, atât prin spitalizare continuă, cât și prin spitalizare de zi. Avem liste de așteptare, mai ales că suntem tot mai solicitați. Totuși, ținem cont de gravitatea cazurilor și acordăm o atenție specială pacienților tineri aflați în faza postacută.
„Cele mai frecvente afecțiuni sunt accidentele vasculare cerebrale”
Media10: Care sunt cele mai frecvente afecțiuni medicale ce necesită recuperare medicală?
Conf. univ. dr. Ana Maria Bumbea: În clinică tratăm o gamă largă de patologii, însă cele mai frecvente afecțiuni sunt accidentele vasculare cerebrale, care reprezintă o parte importantă a activității noastre. De asemenea, întâlnim frecvent afecțiuni ale coloanei vertebrale – de la hernii de disc până la traumatisme sau intervenții neurochirurgicale, după care pacienții necesită recuperare medicală. Nu trebuie să uităm că majoritatea cazurilor de patologie neurochirurgicală cerebrală postoperatorie ajung, de asemenea, în serviciul nostru pentru recuperare. În ceea ce privește distoniile, pacienții beneficiază de tratament în regim de spitalizare de zi, cu o adresabilitate recurentă, în general la un interval de aproximativ trei luni.
„Recuperarea pacientului cu dizabilități începe cu medicul de reabilitare”
Media10: Care este rolul medicului de reabilitare în procesul de recuperare medicală și ce probleme din acest punct de vedere?
Conf. univ. dr. Ana Maria Bumbea: În ultima perioadă, au existat numeroase controverse în mediul online, generate în mare parte de o legislație relativ permisivă și dificil de interpretat de către alte specialități medicale. Mai concret, pacienții se adreseze direct kinetoterapeutului, fără a trece mai întâi printr-un consult de specialitate în reabilitare medicală. Acest lucru este foarte greșit. După evaluarea inițială într-o anumită specialitate, pacientul ar trebui redirecționat către medicul de reabilitare medicală. El este singurul în măsura de a stabili un plan complet și personalizat de recuperare.
Recuperarea pacientului cu dizabilități începe cu medicul de reabilitare, care stabilește programul complet. Acest plan cuprinde nu doar kinetoterapie, ci și electroterapie, termoterapie și alte proceduri specifice. Toate au indicații și contraindicații clare, cunoscute în detaliu doar de către medicii specialiști în reabilitare. Fiziokinetoterapeutul nu are competența de a evalua din punct de vedere medical complexitatea unui caz și nici de a decide tratamentele adecvate în absența unui plan stabilit de medicul de recuperare. Rolul său este esențial, dar trebuie să fie integrat într-o echipă coordonată de medicul de reabilitare, care supervizează întregul proces terapeutic.
O echipă mică, dar eficientă
Media10: În spatele fiecărui pacient care ajunge în clinică stă o echipă bine pregătită. Cum reușiți să lucrați eficient împreună?
Conf. univ. dr. Ana Maria Bumbea: Suntem doar trei medici, din păcate, care asigurăm îngrijirea unui număr mare de pacienți. Cu toate acestea, beneficiem de sprijinul unei echipe extinse: kinetoterapeuții, personalul de la baza de electroterapie, maseurii angajați pentru pacienții internați continuu. De asemenea, să nu uităm și de personalul mediu, care ne ajută foarte mult – asistentele, infirmierele și brancardierii. Este o muncă asiduă în secție, unde lucrăm non-stop. Nu este ușor, iar activitatea este destul de intensă, dar ne descurcăm.
„Cele mai dificile cazuri sunt cele ale pacienților postacut”
Media10: Care au fost cele mai dificile cazuri pe care le-ați tratat de-a lungul timpului? Cum gestionați cazurile complexe?
Conf. univ. dr. Ana Maria Bumbea: Cele mai dificile cazuri sunt cele ale pacienților postacut, fie că vorbim despre pacienți post-accident vascular cerebral, fie despre cei postoperatorii la nivel cerebral sau la nivelul coloanei vertebrale. În mod deosebit, pacienții cu AVC sunt instabili în perioada imediat următoare. Noi preluăm pacienții destul de repede de la secțiile de neurologie, la 10-14-20 de zile de la debutul accidentului, în funcție de starea pacientului, de statusul neurologic, dar și de echilibrul cardiovascular și neurologic. Atunci când pacientul devine stabil, putem începe recuperarea. În plus, colaborarea noastră cu colegii de la neurologie este foarte bună și ne ajută să intervenim la timp. Cazurile post-accident vascular cerebral sunt printre cele mai dificile pentru că necesită o monitorizare atentă și un plan de tratament de recuperare bine structurat.
Pacientul trebuie să înțeleagă că nu își va recăpăta mobilitatea dacă stă la pat. Mișcarea trebuie stimulată activ, imaginată și sprijinită. Nu este vorba de un miracol. Desigur, miracole există, iar noi, ca medici, suntem martorii multora dintre ele. Totuși, este esențial să aplicăm programe de reabilitare specifice, care să ajute la inițierea corectă a mișcării. Dacă un pacient face lucrurile greșit, acestea se vor încorpora în schema sa motorie și vor fi extrem de dificil de corectat ulterior. De aceea, nu refuzăm niciodată un pacient în perioada postacută. Este crucial ca reabilitarea să înceapă corect, pentru a evita greșelile care pot afecta pe termen lung evoluția pacientului. Ulterior, aceste terapii ajută pacientul să își recapete încrederea în propriile forțe și să devină mai cooperant în cadrul programului de reabilitare.
„Nu ne pierdem speranța și nu lăsăm pacientul să creadă că nu mai are șanse”
Media10: Cum faceți să comunicați eficient cu familiile pacienților, mai ales atunci când este nevoie să le dați o veste mai puțin bună?
Conf. univ. dr. Ana Maria Bumbea: Întotdeauna păstrăm legătura cu aparținătorii pacientului. Avem un protocol prin care aceștia ne lasă numerele de telefon, iar noi îi informăm și le comunicăm situația pacientului. Există pacienți care sunt foarte afectați din punct de vedere biologic, iar la aceștia nu se pot obține rezultate spectaculoase nici pe termen lung. Totuși, nu ne pierdem speranța și nu lăsăm pacientul să creadă că nu mai are șanse. Luptăm pentru fiecare aspect neuromotor pe care îl putem câștiga. De asemenea, sunt pacienți care pot suferi un al doilea accident vascular cerebral, deoarece există acest risc după primul, chiar și atunci când tratamentul este urmat corect. Dacă pacientul nu își respectă tratamentul, situația devine mult mai gravă. Sunt pacienți cardiaci, diabetici sau cu multiple alte patologii care pot complica evoluția viitoare a acestuia.
În plus, vârsta și sexul masculin sunt factori de risc suplimentari. Încercăm să le explicăm aparținătorilor și pacientului că pot rămâne anumite grade de dizabilitate, dar că acestea se pot estompa în timp. În cazul membrului superior, câștigul maxim se obține în primele trei luni, cu extrapolare până la șase luni. Pentru membrul inferior, perioada de reabilitare se poate extinde până la doi ani. Acest lucru nu înseamnă, însă, că după această etapă pacientul nu trebuie să continue să facă recuperare. Progresul există, dar este mai lent. Mai mult decât atât, acești pacienți trebuie să continue programul de recuperare și acasă. Reabilitarea trebuie să devină un mod de viață pentru pacient. Scopul nostru este să îl învățăm cum să trăiască cu deficitul său astfel încât să poată compensa cât mai mult în activitățile zilnice.
Clinica are aparatură modernă
Media10: Din punct de vedere al dotărilor clinicii, aveți tot ce vă trebuie pentru a asigura recuperarea optimă a pacienților?
Conf. univ. dr. Ana Maria Bumbea: Este greu de spus că avem tot ce ne trebuie, pentru că progresul tehnologic în domeniul reabilitării este continuu. În plus, aparatura modernă, în special cea robotică sau bazată pe terapie virtuală, este extrem de costisitoare. Totuși, în clinica noastră am reușit să facem pași importanți în această direcție. Dispunem de o mănușă robotică, dispozitive pentru stimulare electrică funcțională, stimulare magnetică, precum și diverse tipuri de mănuși electronice care îi ajută pe pacienți să își recupereze funcționalitatea membrelor superioare.
De asemenea, pentru terapia cu toxină botulinică folosim un ecograf portabil de tip tabletă, cu o imagine foarte bună, care ne permite să lucrăm cu mai multă precizie și siguranță. Mai mult decât atât, în cadrul secției funcționează un Compartiment de îngrijiri paliative, unde sunt cinci paturi și un medic. Chiar dacă nu dispunem de toate echipamentele de ultimă generație, ne adaptăm și folosim eficient aparatura pe care o avem, obținând rezultate bune în procesul de recuperare. Suntem într-un continuu proces de dezvoltare și încercăm să ne actualizăm constant resursele pentru a oferi pacienților cele mai bune șanse de recuperare.
„Nu am văzut în zona noastră o clinică privată care să depășească nivelul serviciilor oferite de clinica noastră”
Media10: Care considerați că sunt cele mai mari provocări ale unui medic de reabilitare medicală în România, în special în spitalele de stat?
Conf. univ. dr. Ana Maria Bumbea: Cea mai mare provocare este reprezentată de pacientul aflat în faza postacută. Aici trebuie să lupți cel mai mult pentru pacient, să găsești echilibrul optim între ceea ce poți face ca medic și ceea ce poate pacientul să realizeze. Obiectivele trebuie adaptate individual, pentru că, deși diagnosticul poate fi același, fiecare pacient are un grad diferit de dizabilitate și necesită abordări personalizate. Este nevoie de planuri de tratament specifice. Toate acestea devin și mai provocatoare în cazul pacienților tineri cu traumatisme vertebro-medulare sau cranio-cerebrale.
O altă provocare ține de resurse, însă pot spune că, în ceea ce privește experiența mea, sistemul public mi-a oferit mai multe oportunități de dezvoltare decât cel privat. Mă declar mulțumită de faptul că lucrez într-o clinică de stat, unde am avut șansa să mă dezvolt profesional și educațional. În plus, aici organizăm anual cursuri postuniversitare de injectare cu toxină botulinică. Personal, nu am văzut în zona noastră o clinică privată care să depășească nivelul serviciilor oferite de clinica noastră.
„Pentru a obține o recuperare eficientă, cel mai important este ca pacientul să ajungă în timp util”
Media10: Cum evaluați succesul terapeutic și care sunt factorii ce influențează recuperarea pacienților?
Conf. univ. dr. Ana Maria Bumbea: Pentru a obține o recuperare eficientă, cel mai important este ca pacientul să ajungă în timp util, cât mai devreme după un eveniment acut – fie că vorbim de un accident vascular cerebral, de o intervenție neurologică, cardiovasculară, pneumologică sau reumatologică. Succesul terapeutic este influențat și de complianța pacientului la tratament, de vârsta lui, de afecțiunile asociate, de „terenul” genetic și, nu în ultimul rând, de perseverența și implicarea personală. Obișnuiesc să le spun pacienților că aici, în secția de recuperare, și ei trebuie să muncească. Mișcarea trebuie stimulată, promovată, dorită. Pacientul trebuie să se implice activ în programul terapeutic și să devină parte din echipa de reabilitare.
Cazuri memorabile
Media10: Povestiți-ne câteva experiențe deosebite cu pacienții, momente care v-au marcat în cariera dumnevoastră de medic.
Conf. unvi. dr. Ana Maria Bumbea: Cele mai intense amintiri sunt cele legate de pacienții tineri, cu traumatisme cranio-cerebrale severe, care au ajuns la noi aproape în stare vegetativă. Au trecut prin mai multe etape de recuperare, au fost complianți, iar familiile i-au susținut permanent. După spitalizare, au continuat recuperarea în ambulatoriu, apoi s-au reîntors pentru internări succesive. Lucrăm în cicluri de recuperare, iar acest proces îți dezvoltă ca medic o mare răbdare. În plus, și pacientul trebuie să învețe să aibă răbdare, pentru că progresele nu apar peste noapte. Uneori, el nu conștientizează cât a progresat. Un lector ne-a recomandat să filmăm pacientul la începutul recuperării și apoi din nou, după mai multe etape, pentru ca el să poată vedea diferența. Este un mod eficient de a-l ajuta să-și perceapă progresul.
Unul dintre pacienții care m-a impresionat a fost un tânăr cu traumatism cranio-cerebral sever. După o recuperare de durată, mi-a spus că este fericit că poate merge singur cu copilul lui la școală. Nu s-a mai întors la profesia inițială, dar s-a recalificat și și-a recăpătat independența, ceea ce m-a bucurat foarte mult. Un alt caz a fost tot un pacient tânăr cu același tip de traumatism. A evoluat bine din punct de vedere motor, dar nu vorbea. Ne așteptam să înceapă cu niște cuvinte simple, însă primul cuvânt pe care l-a rostit a fost „motostivuitor”. A fost un șoc pentru toată echipa. Ulterior, pacientul a evoluat foarte bine. De asemenea, sunt și pacienți cu AVC, inițial complet dependenți, cu plegii, care mai târziu revin la noi și îi vedem că merg singuri. Astfel de momente dau sens muncii noastre și putere să mergem mai departe.
„Problemele de la serviciu nu trebuie să le ducem acasă, iar pe cele de acasă nu trebuie să le lăsăm să ne afecteze munca”
Media10: Cum reușiți să echilibrați viața profesională cu cea personală?
Conf. univ. dr. Ana Maria Bumbea: Ideal ar fi ca problemele de serviciu să nu le ducem acasă, să ne deconectăm complet. Uneori reușim, alteori însă, mai ales în cazurile dificile, ajungem să ne gândim și noaptea ce am putea face mai bine pentru pacient. Sunt convinsă că toți medicii au astfel de frământări. Totuși, satisfacțiile profesionale, atunci când apar, aduc o lumină specială. Pleci acasă cu sentimentul că ai făcut o treabă bună și acest lucru se reflectă și în viața personală. Viața de familie rămâne, însă, esențială. Am avut mereu sprijinul celor dragi și le sunt recunoscătoare că mi-au fost alături chiar și în cele mai grele zile. Acum, fiind și bunică, sufletul mi-e și mai plin. Această împlinire personală îmi aduce o stare de bine pe care o duc cu mine și la serviciu.
Totodată, este important să păstrăm un echilibru între viața personală și cea profesională. Problemele de la serviciu nu trebuie să le ducem acasă, iar pe cele de acasă nu trebuie să le lăsăm să ne afecteze munca. În același timp, cred că este important ca pacienții să vadă un medic zâmbitor. Zâmbetul transmite speranță și putere. Îi învățăm și pe ei să zâmbească, pentru că mulți uită acest lucru când suferă. Dacă reușim să zâmbim chiar și într-o zi ploioasă, aducem lumină în viața noastră și a celor din jur. Reabilitarea, din punctul meu de vedere, aduce mult soare în viața pacienților.
