Durerea nu este doar o senzație fizică – ea este influențată și de felul în care gândim, simțim și ne relaționăm cu cei din jur. Din acest motiv, modelul biopsihosocial (BPS) vine cu o abordare completă, care combină tratamentele fizice, precum fizioterapia, termoterapia, mobilizările și exercițiile, cu o înțelegere a factorilor psihologici și sociali care contribuie la durere. În Craiova, pacienții pot beneficia de această abordare inovatoare a durerii la Clinica Kineto-Plus, unde fizioterapeutul Oana Popescu a adus modelul biopsihosocial, după ce s-a specializat în cadrul unui curs de pregătire în Croația. Această metodă, ce integrează aspecte biologice, psihologice și sociale, promite o înțelegere mai profundă și o tratare mai eficientă a durerii. Oana, dedicată alinării suferinței pacienților săi, aplică acum acest model pentru a personaliza tratamentele, utilizând tehnici precum fizioterapia, termoterapia și exercițiile fizice. Cum puteți accesa această abordare holistică și inovatoare?
„Durerea devine motivul principal pentru care pacienții caută ajutor și sfaturi medicale”
Media10: „Durerea face parte din viață. Dacă ai fost operat, e normal să te doară. Dacă dimineața te trezești și nu te doare ceva, înseamnă că ai murit. După o vârstă, e normal să te doară ceva.” Acestea sunt câteva expresii pe care le auzim adesea în jurul nostru. Multe dintre ele ne sunt transmise încă din copilărie. Cum trebuie să înțelegem durerea?
Oana Popescu: „Durerea este o experiență personală și subiectivă”, așa cum spunea McCaffery în 1972. Aceasta reprezintă o parte integrantă a existenței umane, pe care o experimentăm, într-o formă sau alta, aproape toți, la un moment dat în viață. De cele mai multe ori, durerea devine motivul principal pentru care pacienții caută ajutor și sfaturi medicale. Ea poate fi cauzată de o simplă umflătură, un proces complex de boală sau o intervenție chirurgicală. În orice caz, durerea nu este doar un simptom, ci un mesaj important pe care corpul îl transmite, semnalând o disfuncție sau o afecțiune care trebuie investigată.
Tipuri de durere
Media10: Există mai multe tipuri de durere? Care sunt acestea?
Oana Popescu: Durerea poate fi clasificată în funcție de originea ei în: durere neuropatică, radiculară sau nociceptivă. Dacă ne referim la durata ei, ea poate fi durere acută sau cronică. Durerea acută debutează brusc și are o durată mai mică de trei luni. În schimb, durerea cronică are un debut treptat și o durată de minim șase luni. Durerea cronică produce schimbări semnificative psihologice și comportamentale cum ar fi: depresia, tulburările de somn, tendința de negare a durerii.
Media10: În ce patologii poate fi întâlnită durerea la pacienții cronici?
Oana Popescu: Cele mai comune dureri cronice sunt:
- durerea lombară persistentă, care apare din cauza tonusului muscular scăzut și lipsa de mișcare
- durerea cronică asociată în cancer
- nevralgiile
- durerea în sindroame dureroase miofasciale, care este a doua cea mai comună durere cronică
- durere de membru fantomă, apărută la pacienții care au suferit o amputare
Ce factori contribuie la dezvoltarea toleranței la durere?
Media10: Cum ajung unele persoane să tolereze durerea?
Oana Popescu: Toleranța la durere variază semnificativ de la o persoană la alta și chiar în cadrul aceleiași persoane, în funcție de diferiți factori. În general, aceasta scade odată cu expunerea repetată la durere, oboseală, privare de somn sau stări emoționale negative, precum supărarea. De asemenea, pragul de toleranță la durere se modifică în funcție de vârstă. Persoanele vârstnice, de exemplu, au un prag de durere mai scăzut comparativ cu tinerii. Un alt aspect interesant este diferența de gen în percepția durerii. De obicei, femeile au o capacitate mai mare de a tolera durerea decât bărbații, deși experiența și reacțiile la durere pot varia în funcție de context și de tipul de durere.
Media10: Cum a evoluat abordarea durerii în recuperarea medicală de-a lungul timpului, din perspectiva dumneavoastră de fiziokinetoterapeut?
Oana Popescu: De-a lungul timpului, durerea a fost tratată preponderent dintr-o perspectivă fiziopatologică, concentrându-se pe cauzele biologice și mecanismele fizice care o declanșează. Cu toate acestea, în prezent, abordarea durerii, fie ea acută sau cronică, s-a extins pentru a include modelul biopsihosocial. Acesta este un concept modern care recunoaște rolul factorilor psihologici și sociali în percepția și gestionarea durerii. S-a demonstrat că durerea nu este influențată doar de leziunile fizice sau de boală, ci poate fi modulată de o serie de factori biopsihosociali, cum ar fi: starea emoțională, nivelul de stres, relațiile interpersonale și contextul social. Mai mult decât atât, s-a observat că unele stări și procese de boală pot manifesta mai multe tipuri de procese fiziopatologice, ceea ce complică tratamentul durerii.
Modelul BPS: interacțiunea dintre corp, minte și mediul social în gestionarea durerii
Media10: La ce se referă abordarea durerii din perspectiva modelului biopsihosocial?
Oana Popescu: Modelul biopsihosocial (BPS) reprezintă o abordare globală a pacientului, care urmărește două obiective esențiale. Pe de-o parte, vorbim de centrarea intervenției medicale pe nevoile și experiențele pacientului. Pe de altă parte, ne axăm pe stabilirea unui plan terapeutic personalizat, elaborat în colaborare cu pacientul. Acest model redefinește durerea nu doar ca un fenomen biologic, ci ca rezultatul unei interacțiuni dinamice între factori biologici, psihologici și socioculturali. Factorul biologic include substratul anatomic, structural și molecular, adică tot ceea ce ține de mecanismele fiziologice care contribuie la apariția și întreținerea durerii. Factorul psihologic se referă la o gamă largă de elemente care influențează percepția durerii, cum ar fi: credințele și gândurile pacientului, dispoziția afectivă, personalitatea, emoțiile și motivațiile sale.
Modul în care pacientul își interpretează durerea poate amplifica sau diminua suferința, iar stresul și anxietatea pot exacerba simptomele. Factorul social încorporează influențele externe care provin din mediul de viață al pacientului. Familia, prietenii, colegii, statutul socioeconomic, accesul la servicii de sănătate, comunitatea și cultura din care face parte pacientul sunt factori care pot influența percepția și modul de gestionare a durerii. Așadar, durerea este un fenomen complex, fiind influențată de o multitudine de factori. În funcție de contextul personal al fiecărui pacient, acești factori pot amplifica sau atenua durerea.
Terapii combinate pentru tratarea durerii
Media10: Terapia durerii este o știință și o specialitate nouă, dar care există și de care oricine poate beneficia. Ce înseamnă, de fapt, terapia durerii, la modul practic?
Oana Popescu: În tratamentul modern al durerii, recuperarea pacientului constă în combinarea mai multor tehnici, care au scopul de a ameliora durerea și de a îmbunătăți funcționalitatea fizică. Printre acestea, putem aminti fizioterapia, care se bazează pe exerciții și proceduri fizice menite să reducă durerea și să îmbunătățească mobilitatea. De asemenea, termoterapia, adică utilizarea localizată a căldurii, ajută la relaxarea mușchilor și la reducerea inflamației. Alte terapii des folosite sunt reprezentate de: mobilizările segmentelor, manipulările articulare și mobilizarea țesuturilor moi.
În plus, și exercițiul fizic joacă un rol esențial în reabilitarea pacienților, contribuind la întărirea musculaturii, menținerea mobilității și prevenirea recidivelor. Mai mult decât atât, vorbim și de tratamentul interdisciplinar, o componentă cheie în procesul terapeutic. Acesta implică colaborarea între specialiști din diverse domenii precum: medici, kinetoterapeuți, psihologi, pentru a aborda durerea dintr-o perspectivă globală și personalizată.
„O relație bazată pe comunicare contribuie la crearea unui climat de încredere, armonie și securitate între pacient și terapeut”
Media10: Ce rol joacă comunicarea cu pacientul în identificarea surselor de durere și în ajustarea tratamentului?
Oana Popescu: Comunicarea deschisă cu pacientul joacă un rol esențial în ceea ce privește înțelegerea durerii care îi provoacă suferința și îi afectează echilibrul din viața de zi cu zi. În acest sens, este nevoie ca pacientul să fie bine informat și să înțeleagă etapele procesului de recuperare. Acest lucru îi va permite să fie activ și implicat în propria vindecare. O relație bazată pe comunicare contribuie la crearea unui climat de încredere, armonie și securitate între pacient și terapeut. Atunci când între fiziokinetoterapeut și pacient există o colaborare strânsă, rezultatele extrarodinare nu întârzie să apară.
