Artrita reactivă este o afecțiune ce se caracterizată prin apariția inflamațiilor și durerilor la nivelul articulațiilor după o infecție urogenitală sau digestivă. Mai exact, pe lângă manifestările specifice infecției de bază, acestea sunt însoțite și de umflarea, durerea și impotența funcțională a uneia sau mai multor articulații. În acest caz, pacientul trebuie să se prezinte la medicul reumatolog. Ce este artrita reactivă? Care sunt cauzele și factorii de risc? Ce simptome ar trebui să ne trimită la medicul reumatolog? Care sunt soluțiile de tratament? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări și nu numai de la dr. Cristina Ene, medic specialist reumatolog, într-un interviu acordat Media10.
Media10: Ce înseamnă artrită reactivă și cât de frecvent este întâlnită?
Dr. Cristina Ene: Artrita reactivă este o afecțiune în care apare inflamația uneia sau mai multor articulații în urma unei infecții de natură enterală (digestivă) sau urogenitală (boli cu transmitere sexuală). Această afectare articulară apare, de obicei, la un interval de una-patru săptămâni de la momentul producerii infecției. Dacă ne referim la poarta de intrare digestivă, putem spune că această boală afectează în mod egal atât femeile, cât și bărbații. În schimb, dacă vorbim de infecția urogenitală, probabilitatea de a dezvolta artrită reactivă este mai mare în rândul bărbaților cu un raport de 9:1 (9 bărbați la 1 femeie). De regulă, artrita reactivă este mai frecventă la persoanele cu vârste cuprinse între 20-40 de ani. Cele mai des des afectate articulații sunt: articulația genunchiului, gleznei, pumnului, articulația șoldului, dar și a articulațiilor sacroiliace (ale bazinului) și coloanei vertebrale lombare în special în fazele cronice.
Factori genetici și infecțioși
Media10: Care sunt principalii factori de risc ce ne predispun la apariția acestei boli?
Dr. Cristina Ene: În primul rând, avem factorii infecțioși. Cand vorbim de infecțiile digestive, vorbim de Salmonella, Yersinia, Shigella În schimb, cei mai frecvenți agenți infectioși, cu poartă de intrare urogenitală, ce pot duce la apariția artritei reactive sunt: Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasma hominis, Ureaplasma urealyticum. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că nu toți pacienții diagnosticați cu astfel de infecții vor dezvolta artrită reactivă. Aici intervine factorul genetic: prezența genei HLA B-27 este asociată cu riscul de apariție a acestei boli. S-a observat că această genă se găsește frecvent în serul pacienților, în aproximativ 60% din cazurile de artrită reactivă. Cu alte cuvinte, nu toți cei care au infecția respectivă dezvoltă artrită reactivă. În schimb, trebuie să menționăm că pacienții cu o infecție urogenitală au o predispoziție mai mare de a dezvolta boala.
Tipuri de artrite
Media10: Cum facem diferența între artrita reactivă și alte tipuri de artrită?
Dr. Cristina Ene: Principala boală cu care putem asemăna artita reactivă este artrita septică. În artrita septică, în general vorbim de o singură articulație afectată. Principala diferență este că, dacă analizăm lichidul sinovial de la nivelul articulației afectate, vom găsi agentul infecțios. În schimb, în cazul artritei reactive, nu avem o infecție a articulației, ci o inflamație articulară sterilă (fără infecție articulară). Aceasta apare la un interval de timp după o infecție digestivă sau urogenitală. Dezvoltarea unei artrite reactive are la bază acest „mimetism biomolecular”, în care organismul recunoaște antigenele (microorganismele infecțioase) și le aseamănă cu alte celule ale organismului. Practic, sistemul nostru imunitar, în loc să acționeze numai asupra microorganismelor rele, atacă și alte celule care se asemănă cu acestea. Prin urmare, apar manifestări inflamatorii la distanță de locul infecției.
În fața unui pacient la care suspicionăm diagnosticul de artrită reactivă, trebuie neapărat să excludem și alte posibile patologii pentru a putea avea un diagnostic de certitudine. Artrita reactivă se poate asemăna și cu artrita reumatoidă. În artrita reactivă, vorbim de afectarea unilaterală, în general la nivelul articulațiilor membrelor inferioare – genunchi, gleznă, mai rar la nivelul pumnului. În schimb, în artrita reumatoidă, vorbim de afectarea simetrică a mai multor articulații, în special la nivelul articulațiilor mici ale mâinilor, picioarelor, precum și genunchilor. De asemenea, putem vorbi și de grupul de boli al spondiloartritelor. Se aseamănă foarte mult pentru că amândouă au această predispoziție genetică, aceeași genă prezentă. În spondiloartrite, însă, lipsește caracterul infecțios. Putem avea atât afectare periferică (pe articulații), cât și la nivelul coloanei.
Semnele de alarmă
Media10: Cum se manifestă artrita reactivă și care sunt simptomele cele mai comune?
Dr. Cristina Ene: Având în vedere că vorbim de o reacție inflamatorie articulară după o infecție digestivă sau urogenitală, trebuie să discutăm atât despre manifestările clinice de tip infecțios, cât și despre cele articulare. Când vorbim de infecții digestive, simptomele cele mai comune sunt: diareea, colicile abdominale, greața, vărsăturile. Pe parte urogenitală avem: polakiurie, disurie, secreții uretrale/vaginale consecutive cervicitei (inflamația colului uterin), salpingite la femei și uretrite la bărbați. Pacienții prezintă disconfort în timpul urinării și apar tot felul de secreții. De multe ori, acestea îi determină pe pacienți să meargă la medicul ginecolog sau urolog. În urma administrării tratamentului, cei mai mulți dintre pacienți nu mai ajung să facă artrită reactivă. Totuși, sunt și situații în care sistemul imunitar are un răspuns atât de aberant încât apar manifestări musculoscheletale sau oculare.
Afectarea articulară din artrita reactivă este, în general, asimetrică, cu durere, tumefacție (mărire de volum) și limitarea mobilității articulare. În plus, poate afecta mai multe articulații (în general una – cinci articulații), frecvent pe cele de la nivelul membrelor inferioare – gleznă sau genunchi. Totuși, pot fi afectate și articulația pumnului sau a șoldului. Nu în ultimul rând, pacientul poate să prezinte si dactilită („deget în cârnat”). Inflamația unui deget îi poate da acestuia un aspect de „cârnăcior”. O altă afectare frecventă în artrita reactivă este și cea oculară – conjunctivita sau uveita anterioară. Aceasta se manifesată printr-o senzație de corp străin în ochi, roșeața ochilor sau secreții alb-gălbui.
Când mergem la reumatolog?
Media10: Cum ajung pacienții la medicul reumatolog sau când ar trebui să se prezinte la el?
Dr. Cristina Ene: Dacă pacientul prezintă o durere articulară din senin, cu mărirea de volum a articulației, fără o cauză mecanică sau traumatică, în mod clar este vorba de un proces inflamator și trebuie să aflăm cauza. În acest caz, pacientul ar trebui să se prezinte la medicul reumatolog, mai ales dacă durerea și tumefacția nu trec la: aplicații locale cu gheață, geluri antiinflamatoare sau medicamente antiinflamatoare banale.
Tototdată, dacă pacientul a avut anterior manifestări sistemice specifice infecției (probleme digestive sau urogenitale) și în decurs de o lună-două de la diagnosticarea infecției respective prezintă una sau mai multe afectări articulare precum: articulație dureroasă, mărită de volum, roșie, caldă, dureroasă, cu impotență funcțională, atunci există o probabilitate destul de mare să avem o artrită reactivă. Întâlnesc adesea pacienți care sunt redirecționați către noi direct de la oftalmologie din cauza unei conjunctivite sau uveite la care nu s-a găsit o cauză de natură oftalmologică, mai ales dacă pacientul spune că are și dureri/inflamații.
Ce teste și investigații sunt necesare?
Media10: Odată ajunși la medic, cum depistăm boala?
Dr. Cristina Ene: În primul rând, anamneza și examenul clinic sunt extrem de importante în ceea ce privește stabilirea diagnosticului și mereu întrebăm pacientul dacă are un istoric infecțios recent. Dacă avem o articulație mărită de volum, atunci trebuie să evacuăm lichidul de inflamație și să îl dăm la analiză. Un germene prezent la nivelul lichidului sinovial ne poate duce cu gândul la artrită septică. În schimb, absența germenilor pe mediul de cultură din lichidul sinovial ne orientează fie către o artroză avansată, o artrită reactivă, fie către alte boli inflamatorii articulare.
În al doilea rând, trebuie efectuate testele de sânge, în care VSH-ul sau proteina C reactivă vor fi crescute. Dacă boala este instalată de mai mult timp, vom observa că există și o ușoară anemie, secundară procesului inflamator. De asemenea, în funcție de manifestările pacientului, se vor face testele serologice pentru cele mai des întâlnite infecții și vom testa pacienții pe care îi suspicionăm pentru gena HLA B-27. Nu în ultimul rând, se pot indica și teste imagistice: radiografie osteoarticulară, RMN, ecografie musculoscheletală.
Soluții de tratament pentru pacienți
Media10: Cum se tratează artrita reactivă?
Dr. Cristina Ene: Dat fiind că este o boală inflamatorie, trebuie să prescriem pacientului antiinflamatoare. În cazul în care acestea nu își fac efectul, vom trece la clase superioare de tratament. Dacă vorbim de artrita reactivă, corticoterapia sau glucocorticoizii au un efect mai bun dacă sunt administrați intraarticular. În cazul în care avem o articulație mărită de volum, cu mult lichid, trebuie să evacuăm lichidul inflamator sinovial și să administrăm corticosteroizi intraarticular (infiltrații intraarticulare). În plus, vom prescrie și tratament antiinflamator pentru a ajuta organismul să scape de răspunsul imun aberant de la nivel articular. Totodată, acestea trebuie să meargă mână în mână cu tratamentul bolii de bază, al infecției.
În cazurile cronice, refractare, în care sunt afectate mai multe articulații de o perioadă mai lungă de timp, sunt asociate și manifestări axiale (afectarea bazinului și a coloanei vertebrale lombare), se pot administra niște medicamente „modificatoare de boală” (sulfasalazină sau metotrexat). Acestea acționează mai la „rădăcina inflamației”, ajutând organismul să nu mai aibă acel răspuns inflamator aberant. Dacă boala nu a apucat să se cronicizeze, perioada de tratament se poate întinde până undeva la trei luni.
Sfaturile medicului
Media10: Ce recomandări trebuie să respecte pacienții pe toată perioada tratamentului?
Dr. Cristina Ene: În cazul în care avem o artrită reactivă dată de un germen cu poartă de intrare urogenitală, nu este suficient ca tratamentul să fie luat numai de persoana în cauză, ci trebuie administrat și partenerului de viață. Totodată, când vorbim de partea digestivă, trebuie să avem grijă de unde ne procurăm alimentele și cum sunt preparate (carnea trebuie să fie gătită bine).
Media10: Ce complicații pot să apară dacă nu mergem din timp la medic?
Dr. Cristina Ene: Boala poate să se cronicizeze și să afecteze nu doar articulațiile periferice, ci și articulațiile bazinului, coloana vertebrală lombară. În timp, apar distrucții la nivelul articulațiilor respective care se pot solda cu limitarea mobilității, inclusiv anchiloză articulară. Nu în ultimul rând, putem să avem și afectare oculară. Episoadele repetate de conjunctivită sau uveită netratate corespunzător pot să afecteze corneea sau retina, cu pierderea parțială sau totală a vizibilității.
