O problemă des întâlnită, cu care se confruntă o mare parte din populație, este dată de prezența verucilor și a papiloamelor. Medicii dermatologi întâlnesc frecvent cazuri și asta din cauză că verucile și papiloamele se transmit extrem de ușor. Este important să le recunoaștem imediat cum apar și să ne adresăm unui specialist pentru a le trata și, în același timp, a preveni infectarea altor persoane. De ce apar verucile și papiloamele? Care este diferența dintre ele? Când mergem la un specialist? Ce soluții de tratament ne scapă de ele? Cum facem să prevenim apariția lor? Ne spune dr. Cristina Popa, medic specialist dermatolog la Centrul Medical Prima Clinic.
Media10: Ce sunt papiloamele și verucile și cât de des le întâlniți?
Dr. Cristina Popa: Atât papiloamele, cât și verucile sunt patologii pe care le întâlnesc frecvent în cabinetul medical, aș spune chiar zilnic. Papiloamele sunt formațiuni cutanate benigne, cu aspect filiform (n.r. formă alungită, subțire), pediculat, ca niște „ciucurași”. În schimb, verucile sunt infecții virale determinate de tulpini ale virusului HPV. Putem distinge mai multe tipuri de veruci. Avem verucile vulgare sau comune, care se întâlnesc pe degetele de la mâini și picioare. Sunt frecvente la copii și apar ca niște papule rotund-ovalare, cu suprafață keratozică, nedureroase, neinflamatorii, de culoare brun-gălbuie.
Verucile plantare se găsesc în talpă, sunt dureroase și cresc în profunzimea pielii, nu la suprafață. Ele comprimă terminații nervoase, produc dureri vii la mers și presiune – semnul soneriei. Dupa ce îndepărtăm stratul superficial, vedem puncte negre care sunt, de fapt, capilare trombozate. Verucile pot fi luate de la piscină, săli de sport sau chiar de la încălțămintea normală. Verucile plane sunt frecvent întâlnite la copii și adolescenți, apar ca niște papule plane, cu suprafață netedă, de 1 – 4 mm și sunt de culoarea pielii.
Cum le diferențiem?
Media10: De ce apar? În funcție de tip (veruci sau papiloame), în ce zone ale corpului le întâlnim cel mai des?
Dr. Cristina Popa: Atât verucile, cât și papiloamele sunt infecții virale produse de anumite tulpini de HPV (human papillomavirus). Verucile vulgare sunt determinate de serotipurile 2, 4, 27, 29, verucile plantare de tipul 1, iar verucile plane de serotipurile 3, 10, 28. Papiloamele pot fi de culoarea pielii sau hiperpigmentate și au un diametru de 2 – 5 mm. Ele apar la nivelul pliurilor (zona submamară, cea a gâtului și cea a axilei), dar și pe abdomen, torace, precum și în jurul ochilor.
Sunt asimptomatice, dar ocazional pot deveni dureroase și pot ajunge chiar să se infecteze. Verucile vulgare își fac apariția la nivelul degetelor de la mână și picior, periunghial sau chiar subunghial. Verucile plantare sunt prezente cel mai des pe talpă, iar cele plane pe față și pe dosul mâinii. Verucile se transmit prin atingere, dar nu apar imediat după contactul cu o persoană contagioasă, ci la două – șase luni după ce pielea a fost expusă virusului.
Cine sunt persoanele la risc?
Media10: Ce factori de risc există pentru ambele tipuri și pe care trebuie să îi avem în vedere?
Dr. Cristina Popa: Papiloamele sunt mai frecvent asociate cu rezistența la insulină, diabetul zaharat, supraponderea, obezitatea și sarcina. Uneori apar în urma unei predispoziții familiale, alteori ca urmare a scăderii imunității. Contagiozitatea verucilor vulgare este mare, iar transmiterea este favorizată de microtraumatisme, de frecventarea piscinelor și a sălilor de sport (verucile plantare). În unele cazuri, acestea pot regresa spontan.
Media10: Aceste formațiuni cutanate sunt contagioase? Cum se transmit?
Dr. Cristina Popa: Verucile sunt contagioase și se transmit fie prin atingerea acesteia de pe pielea unei persoane, fie prin contactul cu suprafețe care au fost atinse de persoana respectivă. În plus, verucile pot ajunge și dintr-o parte a corpului în alta. Din acest motiv, e important să ne spălăm foarte bine mâinile după ce le atingem. De asemenea, dacă verucile sunt localizate în părți ale corpului în care obișnuim să ne îndepărtăm părul cu lama de ras, ar fi bine să nu o folosim și pentru alte zone. Există riscul de a transfera virusul.
În ceea ce privesc papiloamele, ele se transmit în mod asemanător verucilor, prin contact direct cu persoana respectivă sau prin contact cu obiecte contaminate. Mai pot fi transmise și prin autoinoculare, adică de la o leziune preexistentă, prin microtraumatisme. Transmiterea papiloamelor e influențată și de o mulțime de factori externi precum: transpirația excesivă, fricțiunea persistentă și pielea uscată.
„Procedurile de excizie se realizează întotdeauna de către medicul dermatolog”
Media10: Când trebuie să ne prezentăm la medic?
Dr. Cristina Popa: Îndepărtarea papiloamelor la domiciliu, prin orice metode, nu este recomandată. Excrescențele de mari dimensiuni pot sângera abundent dacă sunt traumatizate. De aceea, procedurile de excizie se realizează întotdeauna de către medicul dermatolog. Pe piață există dispozitive și creme recomandate pentru tratamentul papiloamelor. Din păcate, acestea pot creea complicații precum: cicatrici, infecții locale, îndepărtarea incompletă a papilomului (ceea ce va duce la reapariția lui), afectarea pielii sănătoase din jur sau traumatizarea unei formațiuni care ar putea să nu fie papilom, ci cancer cutanat.
Diagnosticul de veruci sau papiloame este indicat să fie pus de medicul dermatolog. Deși pare facil acest diagnostic, uneori papiloamele pot fi confundate ușor cu alunițele sau neurofibroamele. Recomand un consult pentru stabilirea diagnoscticului și pentru a limita extinderea lor, fiind rezervor viral. De asemenea, tratarea lor permite vindecarea fără cicatrici în formele incipiente.
Îndepărarea verucilor și papiloamelor se face GRATUIT, cu bilet de trimitere
Media10: Ce soluții de tratament există?
Dr. Cristina Popa: Cea mai folosită metodă de tratament este electrocauterizarea. Este o procedură nedureroasă, neinvazivă și extrem de sigură. Vindecarea survine în cinci – șapte zile, fără a lăsa cicatrici. Procedura se efectuează cu anestezie locală cu xilină sau cremă. Scopurile îndepărtarii sunt: scăderea rezervorului viral, prevenirea ruperii și înmulțirii leziunilor, prevenirea suprainfecției și redobândirea aspectului estetic. Mai există și alte metode de tratament, cum ar fi: crioterapia, terapia cu azot lichid, laserul CO2, diverse soluții topice cu acid salicilic lichid sau sub formă de plasturi, benzi adezive, în special pentru veruci. Pacienții pot beneficia în totalitate gratuit de această procedură în baza unui bilet de trimitere.
Măsuri de prevenție
Media10: Cum putem să prevenim apariția atât a verucilor, cât și a papiloamelor?
Dr. Cristina Popa: Cea mai eficientă metodă de prevenire a răspândirii acestui virus este vaccinarea anti-HPV. O altă metodă de prevenție este îndepărtarea leziunilor cutanate sau de la nivelul mucoaselor. Astfel, se elimină riscul autoinoculării sau transmiterii altor persoane. De asemenea, trebuie să evităm contactul direct cu verucile. Suprafața rugoasă a verucilor permite transmiterea lor, iar virusul poate pătrunde la nivelul pielii printr-o zgârietură, tăietură sau o mică fisură cutanată. Este foarte importantă și utilizarea individuală a obiectelor de îngrijire personală – prosoape de baie, lamă de ras, unghieră, șosete sau alte obiecte vestimantare.
În plus, trebuie să purtăm papuci în spațiile publice, cum sunt sala de sport, piscina, camera de hotel, dușurile sau vestiarele. Mediul cald și umed produce macerații la nivelul pielii, iar infectarea cu HPV se poate face foarte ușor. Purtarea papucilor protejează talpa și previne dezvoltarea verucilor plantare. Să nu uităm și de contactul sexual protejat, care previne dezvoltarea verucilor genitale. Se va evita contactul sexual cu un partener/o parteneră ce prezintă veruci genitale.
Ce greșeli fac pacienții?
Media10: Există mituri comune sau concepții greșite despre papiloame și veruci pe care doriți să le clarificați?
Dr. Cristina Popa: Papiloamele apar ca o consecință a unei parazitoze. Pacienții vin adesea și spun: „Am auzit că sunt produse de HPV, dau cancer.” Doar tipurile de HPV cu risc crescut, precum tulpinile 16 și 18, sunt asociate cu predispoziția la cancer, restul nu sunt periculoase. De asemenea, o altă problemă des întâlnită este că pacienții vin la medic cel mai frecvent după ce le rup. Acestea se inflamează, devin dureroase și atunci se sperie crezând că au rupt „alunițele”.
