Glaucomul este una dintre afecțiunile oculare cel mai frecvent întâlnite în rândul populației. De obicei, aceasta afectează pacienții trecuți de 50 de ani. Odată diagnosticat, glaucomul trebuie ținut sub control cu ajutorul tratamentului medicamentos local. În multe dintre cazuri, se ajunge chiar la intervenție chirurgicală. Oricum ar fi, această afecțiune nu se poate vindeca. Scopul tratamentului este acela de a ține cât mai mult timp și cât mai bine boala sub control.
În primă fază, pacienții care sunt depistați cu glaucom beneficiază de tratament medicamentos local cu soluții oftalmice. Acestea conțin substanțe active care contribuie la scăderea tensiunii intraoculare. Mai mult, medicul oftalmolog poate recomanda pacienților să administreze suplimente alimentare pe bază de citicolină. Această substanță favorizează menținerea structurii retinei.
Când apelăm la chirurgie?
În funcție de momentul diagnosticului, dar și de tipul glaucomului, unii pacienți pot avea nevoie de tratament chirurgical de la început. Cu cât boala este mai avansată, cu atât e nevoie mai repede de operație. De obicei, însă, se începe cu tratamentul medicamentos. În cazul în care acesta nu dă rezultate, pacienții sunt orientați către intervenție chirurgicală.
Tratamentul medicamentos poate fi de ajutor într-o anumită măsură. În funcție de cât de bine răspunde pacientul la tratament, intervenția chirurgicală se poate face fie cu laser, fie prin operație clasică. Este indicat să apelăm la intervenția cu laser atunci când pacientul se află într-un stadiu incipient. În schimb, în stadiile avansate ale bolii, se recomandă intervenția chirurgicală clasică.
„Glaucomul nu se vindecă, ci trebuie să îl menținem tot timpul într-un anumit stadiu”
Glaucomul este una dintre bolile cu care pacientul trăiește toată viața. Odată depistat, această afecțiune nu se vindecă, ci doar o putem ține sub control cu ajutorul soluțiilor de tratament existente. De asemenea, este esențial ca decizia administrării tratamentului, medicamente sau chirurgie, să fie luată împreună cu pacientul, în funcție de istoricul familial, dar și de afecțiunile preexistente ale acestuia.
