Te-ai întrebat vreodată ce vaccinuri trebuie să facă micuțul tău și când? Sau poate te întrebi dacă este prea devreme sau prea târziu pentru asta? Vaccinurile sunt un pas important în protejarea acestuia pe tot parcursul copilăriei. De la naștere și până la 14 ani, copiii urmează un calendar de vaccinări care le întărește imunitatea și îi protejează împotriva unor boli grave. Ce vaccinuri trebuie să îi faci nou-născutului și bebelușului? Care sunt vaccinurile obligatorii și care sunt opționale? Ce vaccinuri trebuie se fac la copii și adolescenți? Află răspusurile la aceste întrebări de la dr. Dalida Mosorescu, medic primar medicină de familie.
Vaccinurile se fac chiar de la naștere
Vaccinurile joacă un rol esențial în protejarea sănătății copilului încă din primele zile de viață. Ele ajută organismul să se apere de boli grave, care altfel pot duce la complicații serioase. Prin vaccinare, copiii au șansa de a crește sănătoși și de a fi protejați pe termen lung. Primele vaccinuri se fac imediat după naștere, chiar în maternitate. Este primul pas important pentru protejarea nou-născutului.
„Primele două vaccinuri se administrează în maternitate. Este vorba despre vaccinul BCG, care oferă protecție împotriva tuberculozei, și vaccinul împotriva hepatitei B. După externare, copilul este preluat de medicul de familie, de un medic neonatolog sau pediatru. Ulterior, se urmează Programul Național de Imunizări (PNI). Vaccinările prevăzute în acest program se administrează la vârstele de două luni, patru luni, 11 luni, 12 luni, cinci ani, șase ani și 14 ani. Schema de vaccinare începe, așadar, la vârsta de două luni”, explică medicul.
Vaccinul de la două luni are acțiune multiplă
În primele luni de viață, sistemul imunitar al bebelușului trebuie „stimulat” prin intermediul unor vaccinuri esențiale. Acestea îl ajută pe cel mic să se apere împotriva unor infecții periculoase. Este o perioadă în care părinții au multe întrebări legate de siguranța și eficiența vaccinurilor, însă aceste imunizări sunt bine tolerate și vitale pentru sănătatea pe termen lung a copilului. În plus, vaccinarea nu doar că protejează copilul, ci contribuie și la prevenirea răspândirii bolilor în comunitate.
„La vârsta de două luni, se administrează două injecții, care conțin, în total, șapte vaccinuri. Într-o coapsă se face vaccinul pneumococic, care oferă protecție împotriva infecțiilor cu pneumococ. În cealaltă coapsă, se administrează vaccinul combinat care protejează împotriva poliomielitei, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, hepatitei B și Haemophilus influenzae. Acest vaccin combinat are două rapeluri: unul la patru luni și al doilea la 11 luni”, precizează dr. Dalida Mosorescu, medic primar medicină de familie.
Vaccinul ROR se face la un an
La un an, copilul atinge un nou prag important în schema de vaccinare. Este momentul în care primește protecție împotriva unor boli virale extrem de contagioase, care pot afecta grav sănătatea celor mici. Vaccinarea din această etapă apără copilul de infecții și ajută la prevenirea focarelor de boală în comunitate, atunci când intră în colectivitate, cum sunt creșele și grădinițele.
„La vârsta de un an, copilului i se administrează vaccinul ROR – împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei. Acesta face parte din Programul Național de Imunizări și este esențial pentru prevenirea acestor trei boli virale contagioase care pot avea complicații serioase”, spune medicul de familie.
Vaccin opțional în primele șase luni: vaccinul Rotarix
Pe lângă vaccinurile obligatorii incluse în Programul Național de Imunizări, există și vaccinuri opționale care joacă un rol esențial în protejarea sănătății copilului. Un exemplu important este vaccinul împotriva rotavirusului, care ajută la prevenirea unor infecții digestive severe. Deși mulți părinți nu sunt conștienți de necesitatea acestui vaccin în primele luni de viață, administrarea lui la timp poate face o diferență semnificativă în sănătatea celor mici.
„Pe lângă vaccinurile din Programul Național de Imunizări, care sunt obligatorii, există și un vaccin opțional foarte important. Puțini știu, însă, că el trebuie administrat în primele șase luni de viață. Este vorba despre vaccinul Rotarix, care protejează împotriva rotavirusului și previne diareea severă cauzată de acesta, o problemă frecventă. Constă în două doze, iar producătorul recomandă administrarea acestora până la împlinirea vârstei de șase luni. Dacă mama își amintește abia la cinci luni că dorește acest vaccin, nu mai poate finaliza schema, deoarece între cele două doze trebuie să treacă cel puțin 30 de zile. Acest vaccin este ușor de administrat, fiind oral și nu injectabil. Poate fi dat independent de schema de imunizare din PNI sau poate fi administrat împreună cu alte vaccinuri, de exemplu, la două luni și patru luni”, afirmă dr. Dalida Mosorescu, medic primar medicină de familie.
Vaccinuri opționale
Vaccinurile opționale sunt o completare importantă a celor obligatorii, contribuind la protejarea împotriva unor boli care, deși nu sunt la fel de frecvente, pot avea efecte severe. De multe ori, aceste vaccinuri sunt recomandate pentru a preveni infecții care pot afecta sănătatea pe termen lung și care sunt mai greu de tratat odată ce s-au instalat. Chiar dacă nu fac parte din programul național, ele sunt disponibile prin diverse metode, fie prin rețetă compensată, fie în cabinetele medicilor de familie. Administrate la vârstele corecte, aceste vaccinuri pot asigura o protecție continuă și pot contribui la reducerea riscurilor de îmbolnăvire pe parcursul vieții, fie că este vorba de copii, adolescenți sau adulți.
„Pe lângă vaccinurile obligatorii, mai există și altele opționale, cum ar fi vaccinul împotriva hepatitei A, vaccinurile pentru varicelă și pneumococ. Pentru pneumococ, avem un vaccin care se face în trei doze până la vârsta de un an. Totuși, acest vaccin poate fi administrat și în anumite cazuri, chiar și la adulți, după vârsta de 19 ani, și la persoanele vârstnice, peste 65 de ani. Un alt vaccin important este cel anti-HPV, care protejează împotriva infecției cu virusul papilloma uman. Acesta este deosebit de important, fiind singurul vaccin care previne în mod real un tip de cancer. Vaccinul se administrează de la vârsta de 11 ani și poate fi obținut pe rețetă gratuită sau compensată, în funcție de grupa de vârstă”, declară medicul.
Reacțiile normale după un vaccin
După administrarea unui vaccin, este normal ca micuțul să prezinte anumite reacții, care de obicei nu sunt grave și dispar de la sine în scurt timp. Părinții nu trebuie să se îngrijoreze, însă este important să știe care sunt simptomele frecvente și cum să le gestioneze. De cele mai multe ori, reacțiile postvaccinale sunt ușoare și pot fi ameliorate cu ajutorul unor remedii simple, pentru a asigura confortul copilului în această perioadă.
„Cele mai frecvente reacții postvaccinale sunt cele locale: indurație, eritem și tumefacție, adică întăritură, roșeață și umflare. Acestea cedează rapid, de obicei, cu ajutorul unui antiinflamator și al unei comprese reci. Poate apărea o stare de iritabilitate, copilul devenind mai anxios și mai agitat în primele 24-48 de ore după vaccinare. De asemenea, poate apărea febră, dar nu una exagerată, ci o temperatură ușoară, peste 38 de grade. La locul injectării, poate apărea și durere. Având în vedere că pragul dureros diferă de la un copil la altul, unii pot deveni mai agitați. În acest caz, este recomandat un antialgic pentru a-i ajuta să se simtă mai confortabil”, explică dr. Dalida Mosorescu, medic primar medicină de familie.
Anestezicul local, o soluție pentru a preveni durerea postvaccinare
Pentru mulți părinți, ideea ca micuțul lor să treacă prin durerea unui vaccin poate fi îngrijorătoare. Din fericire, există soluții pentru a reduce disconfortul copilului și a face procesul de vaccinare mai ușor de suportat. Una dintre aceste soluții este utilizarea anestezicului local, care ajută la prevenirea durerii și le oferă părinților mai multă liniște. Aplicat corect, acest anestezic poate face vaccinul mult mai puțin dureros, contribuind astfel la o experiență mai ușor de gestionat pentru întreaga familie.
„Eu recomand părinților să opteze pentru anestezic local pentru a preveni durerea postvaccinare. Am descoperit acest anestezic local întâmplător, acum câțiva ani, la o clinică din București, și am preluat ideea. Procedura este simplă: se masează piciorul copilului cu un unguent anestezic, se acoperă zona cu folie alimentară și se lasă să acționeze pentru cel puțin 30 de minute. Cu cât este lăsată mai mult, cu atât efectul va fi mai puternic. Acest unguent este același folosit pentru tatuaje cutanate sau tatuaje de sprâncene. După ce se șterge, se poate administra vaccinul, iar rezultatele sunt foarte bune. Părinții sunt mult mai liniștiți, deoarece un copil care plânge la vaccin poate provoca multă îngrijorare, iar acest lucru ajută considerabil în procesul de vaccinare”, spune medicul.
Cum se face corect vaccinul pentru a preveni reacțiile adverse?
Dacă tehnica de vaccinare este corectă, reacțiile postvaccinare nu apar, de obicei. Majoritatea vaccinurilor sunt bine tolerate de copii, iar reacțiile adverse sunt rare și minore. Administrarea corectă a vaccinului poate face o diferență mare în ceea ce privește prevenirea disconfortului, iar micile ajustări ale procedurii pot contribui semnificativ la o experiență mai ușoară și mai confortabilă pentru cei mici.
„În 99% din cazuri, nu apar efecte secundare semnificative. Totuși, este important cum se administrează vaccinul, deoarece acest lucru poate influența apariția unor reacții. Vaccinul vine într-o seringă preumplută. Tendința este aceea de a elimina aerul din seringă. Deși acest lucru nu este greșit, trebuie să avem grijă să nu împingem substanța vaccinală până la vârful acului. Dacă lăsăm picătura la vârful acului și injectăm astfel, substanța poate trece prin țesuturi în mod incorect, provocând disconfort. De aceea, trebuie să ne oprim la baza acului după ce scoatem aerul din seringă. Personal, în cei 35 de ani de practică, nu am avut decât trei reacții postvaccinale. Eu mă ocup personal de vaccinare. Asistenta ține copilul, iar manevra de injectare o fac eu. Astfel, în cazul în care apare o reacție postvaccinală, știu exact ce am făcut și pot explica părintelui”, afirmă dr. Dalida Mosorescu, medic primar medicină de familie.
„Cel mai bun medic, în orice specialitate, este medicul în care ai încredere”
Vaccinarea copiilor este un subiect esențial pentru sănătatea publică, iar încrederea între medic și părinte joacă un rol important în procesul decizional. Părinții au nevoie de informații clare și corecte pentru a înțelege beneficiile vaccinurilor și cum acestea contribuie la prevenirea bolilor grave. Medicul de familie are rolul de a ghida părinții, oferindu-le explicații despre vaccinuri, dar și despre riscurile posibile, pentru a asigura o alegere bine fundamentată pentru sănătatea copilului. Această relație de încredere poate ajuta părinții să se simtă mai confortabil și siguri în deciziile lor legate de vaccinare.
„Nu am pacienți nevaccinați pe lista mea și nu am reticențe față de vaccinuri. Am multe întrebări și fac un efort considerabil pentru a dedica timp părinților, explicându-le indicațiile, contraindicațiile și reacțiile adverse. Având și o nepoțică mică, vaccinată conform Programului Național de Imunizări și cu vaccinuri suplimentare, pot vorbi din proprie experiență. Le spun ceea ce recomand și pentru familia mea, pentru că nu aș recomanda niciodată ceva ce nu aș face eu însămi. Cel mai bun medic, în orice specialitate, este cel în care ai încredere, iar în relația cu pacienții mei, încrederea este esențială. Probabil că alți medici de familie nu au întotdeauna timpul necesar sau acceptă ușor refuzul vaccinării, dar mie îmi este greu să accept că un părinte nu vrea să-și vaccineze copilul”, concluzionează medicul.
