Care sunt primele semne ale ASTMULUI la COPII?

Mulți părinți își pun întrebări frecvente atunci când copilul lor începe să tușească des( cu caracter sec) sau să respire dificil: „Este doar o răceală sau ar putea fi ceva mai grav? Este normal ca micuțul meu să obosească atât de repede? Oare respirația aceea șuierătoare este periculoasă? Ar putea copilul meu să sufere de astm?” Aceste temeri sunt firești și indică grija și atenția părintelui față de sănătatea copilului său. Dr. Diana Diaconu, medic specialist pneumologie pediatrică la Centrul Medical Speranța din Craiova, oferă clarificări despre primele semne ale astmului la copii și despre momentul potrivit pentru a consulta un specialist.

Astmul bronșic la copii este o afecțiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii, care determină îngustarea bronhiilor și dificultăți în respirație. Este una dintre cele mai frecvente boli cronice în pediatrie.

„În cazul astmului, în organismul copilului se produce o inflamație cronică la nivelul bronhiilor, adică acele tuburi prin care aerul circulă spre și dinspre plămâni. Inflamația aceasta face ca bronhiile să devină mai sensibile sau hiperreactive, adică să reacționeze exagerat atunci când intră în contact cu diverși stimuli, cum ar fi alergeni (praf, polen, păr de animale), fum de țigară, aer rece, poluanți atmosferici sau infecții respiratorii”, explică dr. Diana Diaconu, medic specialist pneumologie pediatrică.

Care sunt semnele timpurii ale astmului la copii?

Primele semne ale astmului la copii pot fi subtile și ușor de confundat cu alte afecțiuni respiratorii, cum ar fi răcelile frecvente sau bronșiolitele (la copiii sub vârsta de 2 ani)  sau bronșitele( la copii cu vârste peste 2ani. Este important ca părinții să recunoască din timp aceste semnale, deoarece diagnosticarea precoce asigură controlul mai bun al bolii și îmbunătățește calitatea vieții copilului.

1. Tuse seacă frecventă și persistentă

• Tuse seacă care apare mai ales noaptea, dimineața devreme, la schimbări de temperatură, după joacă sau efort fizic.
• Tusea seacă persistă mai mult de 2-3 săptămâni, uneori fără alte simptome evidente.

2. Wheezing (șuierat respirator)

• Se aude un sunet subțire, „fluierat” sau șuierat, mai ales la expirație.
• Acesta este audibil de la distanță în unele cazuri sau/și la stetoscop.
• Acesta apare și dispare periodic, mai ales după expunerea la aer rece, fum sau alergeni.

3. Dificultăți în respirație

• Scăderea saturației în oxigen.
• Tiraj subcostal, intrercostal, substernal.
• Balans toraco-abdominal- iar în acest caz trebuie o monitorizare atentă pentru că ar putea să fie deja o insuficiență respiratorie acută.
• Copilul respiră mai repede sau mai superficial decât de obicei.
• Respirația devine mai grea, mai ales în timpul sau după activități fizice (joacă, alergat).

4. Senzație de apăsare sau disconfort în piept

• Copilul se plânge că simte ceva greu în piept sau indică o senzație de „strângere”.

5. Oboseală accentuată

• Copilul obosește rapid, evită activitățile fizice pe care înainte le făcea ușor și cu plăcere.
• Uneori, această oboseală este primul semn evident, chiar înaintea altor simptome.

6. Răceli sau bronșite repetate

• Copilul pare să răcească foarte des, iar simptomele persistă mai mult decât în mod normal (mai mult de două săptămâni).
• Tratamentul obișnuit nu aduce îmbunătățiri semnificative.

7. Tulburări ale somnului

• Somnul este întrerupt de episoade de tuse nocturnă.
• Copilul se trezește des noaptea, nu se odihnește bine și este mai obosit ziua.

„Primele semne ale astmului la copii pot fi destul de subtile și deseori părinții le confundă cu răceli banale sau alergii sezoniere. De aceea, este important să știm la ce să fim atenți”, spune Dr. Diana Diaconu, medic specialist în pneumologie pediatrică. „De exemplu, dacă observăm că micuțul tușește frecvent, mai ales noaptea sau după efort fizic, că are episoade de respirație șuierătoare sau pare să obosească mult mai repede decât alți copii, nu ar trebui să ignorăm aceste semnale. Identificarea și recunoașterea timpurie a acestor manifestări permit intervenția rapidă și un tratament eficient, astfel încât copilul să poată avea o viață normală, sănătoasă și fără restricții majore în activitățile zilnice”, atrage atenția medicul.

Este astmul ereditar? Copilul meu l-a moștenit de la mine sau de la partenerul meu?

Da, astmul poate avea cauze genetice și există o componentă ereditară semnificativă în apariția sa. Studiile arată că, dacă unul sau ambii părinți au astm sau alte boli alergice (precum dermatită atopică sau rinită alergică), riscul copilului de a dezvolta astm este mai mare.

Mai precis:

• Dacă unul dintre părinți suferă de astm, copilul are un risc crescut (aproximativ 25-30%) să dezvolte și el această boală.
• Dacă ambii părinți au astm, riscul copilului poate ajunge chiar până la 50-70%.

„Totuși, moștenirea genetică nu înseamnă că un copil va dezvolta automat astm, ci doar că are o predispoziție mai mare să reacționeze exagerat la anumiți factori de mediu (alergeni, poluanți, infecții virale). Astfel, factorii genetici (moșteniți) se combină cu factorii de mediu și stilul de viață, determinând dacă și când copilul va dezvolta simptome de astm. Practic, genetica pune bazele sensibilității bronșice, iar mediul determină apariția simptomelor și severitatea lor. Din acest motiv, copiii din familii cu antecedente de astm sau boli alergice ar trebui monitorizați cu atenție și să se acorde o atenție sporită prevenției, prin reducerea expunerii la alergeni și alți factori declanșatori”, susține dr. Diana Diaconu, medic specialist pneumologie pediatrică la Centrul Medical Speranța din Craiova.

Astmul se poate vindeca sau copilul îl va avea toată viața?

Astmul bronșic este o boală cronică, ceea ce înseamnă că, în general, copilul va avea această afecțiune pe termen lung sau chiar toată viața. Totuși, mulți copii diagnosticați timpuriu pot observa, odată cu trecerea anilor, o ameliorare importantă a simptomelor, uneori chiar dispariția acestora la vârsta adolescenței. Chiar dacă astmul nu dispare complet pentru toți copiii, simptomele pot fi ținute sub control eficient prin medicație inhalatorie și prin evitarea factorilor declanșatori, permițându-le să aibă o viață activă, normală și fără restricții semnificative. Evoluția astmului este foarte variabilă de la copil la copil; unii au forme ușoare care se atenuează treptat, în timp ce alții pot avea manifestări mai severe, ce necesită tratament continuu.

„Părinții trebuie să știe că diagnosticarea precoce și tratamentul corect pot schimba semnificativ evoluția bolii. De aceea, este important să nu ignore primele semne, să se adreseze specialistului cât mai repede și să respecte planul terapeutic indicat. Controlul adecvat al astmului ajută copilul să ducă o viață sănătoasă și lipsită de limitări”, recomandă dr. Diana Diaconu, medic specialist în pneumologie pediatrică.

Ce investigații sunt necesare pentru diagnosticarea astmului la copil?

Pentru diagnosticarea corectă a astmului la copii sunt necesare mai multe investigații medicale specifice, deoarece diagnosticul nu poate fi pus exclusiv pe baza simptomelor.

Medicul pneumolog pediatru recomandă în general următoarele investigații:

• Spirometria: este o investigație simplă, nedureroasă și esențială, care măsoară capacitatea pulmonară a copilului și cât de ușor circulă aerul în bronhii. Această testare ajută medicul să stabilească dacă există obstrucție bronșică specifică astmului și să urmărească răspunsul copilului la tratament.
• Teste bronhodilatatoare: reprezintă o spirometrie repetată după administrarea unui medicament inhalator (bronhodilatator) care relaxează căile respiratorii. Un rezultat pozitiv, cu ameliorarea semnificativă a parametrilor respiratori, sugerează puternic diagnosticul de astm.
• Teste alergologice: pot fi realizate sub formă de teste cutanate sau prin analize de sânge pentru identificarea eventualilor alergeni (praf, acarieni, polenuri, animale), care pot contribui la declanșarea episoadelor astmatice.
• Testarea oxidului nitric în aerul expirat (FeNO): este o metodă modernă și non-invazivă care evaluează inflamația căilor respiratorii și contribuie la confirmarea diagnosticului de astm alergic.
• Radiografia pulmonară: deși nu este specifică astmului, poate fi necesară pentru excluderea altor afecțiuni respiratorii, cum ar fi infecțiile pulmonare, pneumonii sau anomalii structurale ale plămânilor. De asemenea, medicul pneumolog pediatru poate observa semne indirecte, specifice unui copil cu whezzing recurent/ astm bronșic precum- hiperinflație pulmonară -“torace în butoi” și coaste cu tendință la orizontalizare.
• Pulsoximetria: măsoară nivelul oxigenului din sânge și este folosită mai ales în timpul episoadelor acute pentru evaluarea gravității și răspunsului la tratament.

În plus, medicul specialist va efectua o evaluare detaliată a istoricului medical al copilului și familiei, a simptomelor și frecvenței acestora.

„Nu toate aceste investigații sunt necesare pentru fiecare copil în parte, dar spirometria și testele alergologice sunt, de obicei, esențiale pentru confirmarea diagnosticului. Este important ca părinții să înțeleagă rolul acestor teste și să coopereze cu medicul specialist, deoarece diagnosticarea corectă și timpurie permite inițierea unui tratament adecvat și controlul eficient al astmului”, subliniază dr. Diana Diaconu, medic specialist pneumologie pediatrică.

Ce presupune tratamentul astmului la copii și cât timp va trebui să îl urmeze?

Tratamentul astmului la copii urmărește, în primul rând, controlul simptomelor, prevenirea crizelor astmatice și asigurarea unei calități cât mai bune a vieții copilului. Acesta include de regulă două tipuri principale de terapii:

1. Tratament medicamentos

• Medicamente pentru controlul pe termen lung (tratament de fond)
  Acestea sunt administrate zilnic, chiar și atunci când copilul nu are simptome, pentru a reduce inflamația cronică a bronhiilor. Cel mai frecvent sunt utilizate corticosteroizii inhalatori (sub formă de spray sau pulbere inhalată), care sunt siguri și eficienți în dozele recomandate.
• Medicamente pentru ameliorarea rapidă (tratament de criză)
  Aceste medicamente se folosesc doar în timpul episoadelor acute sau înaintea unor activități ce pot declanșa simptomele, cum ar fi efortul fizic intens. Cel mai comun exemplu îl reprezintă bronhodilatatoarele rapide (ex.: salbutamol), care deschid rapid căile respiratorii și ajută copilul să respire mai ușor.
• O atenție deosebită trebuie acordată TEHNICII DE INHALARE.

2. Evitarea factorilor declanșatori

Tratamentul medicamentos este completat obligatoriu de măsuri preventive care să reducă expunerea copilului la factorii care îi agravează astmul:

• Evitarea fumului de țigară (acasă și în spațiile publice).
• Limitarea expunerii la alergeni cunoscuți (acarieni, praf, animale de companie, mucegaiuri).
• Evitarea expunerii prelungite la aer rece și poluat.

Cât timp va trebui copilul să urmeze tratamentul?

Astmul fiind o afecțiune cronică, tratamentul este de lungă durată și trebuie urmat atât timp cât există inflamație și simptome. Durata concretă a tratamentului variază de la copil la copil, în funcție de severitatea simptomelor, vârsta și evoluția bolii.

• Pentru formele ușoare sau moderate, medicul poate decide reducerea treptată a dozelor sau chiar oprirea tratamentului după o perioadă lungă de stabilitate (1-2 ani fără simptome).
• În formele moderate și severe, tratamentul poate fi necesar timp îndelungat, chiar și permanent.

Ce recomandă medicul?

„Tratamentul astmului la copil trebuie privit ca o strategie personalizată, adaptată nevoilor și evoluției fiecărui mic pacient în parte. Este esențial ca părinții să nu întrerupă tratamentul fără recomandarea medicului, chiar dacă simptomele par să fi dispărut complet. Controlul bun al bolii permite copilului să ducă o viață activă, să facă sport și să participe normal la activitățile sociale și educaționale”, explică dr. Diana Diaconu, medic specialist pneumologie pediatrică.

Este sigur pentru copilul meu să facă sport dacă are astm? Ce sporturi sunt recomandate?

Da, este sigur și chiar recomandat pentru copiii diagnosticați cu astm să facă sport, atâta timp cât boala este bine controlată. Activitatea fizică regulată ajută la dezvoltarea capacității pulmonare, la întărirea mușchilor respiratori și la îmbunătățirea imunității, contribuind astfel la un control mai bun al simptomelor.

Este însă foarte important ca părinții să se asigure că boala copilului este bine gestionată prin tratament corespunzător, înainte de a începe orice activitate sportivă. Medicul poate recomanda administrarea preventivă a unui bronhodilatator rapid înainte de sport, dacă există riscul ca efortul să declanșeze o criză.

Ce sporturi sunt recomandate copiilor cu astm?

În general, sunt preferate activitățile fizice care presupun efort moderat, gradual și constant, cum ar fi:

• Înotul – este considerat sportul ideal pentru copiii astmatici, deoarece mediul cald și umed reduce riscul de apariție a crizelor și ajută la întărirea musculaturii respiratorii.
• Mersul pe bicicletă – un sport cu intensitate adaptabilă, ce permite menținerea controlată a respirației.
• Gimnastica și dansul – activități care presupun efort moderat și dezvoltă flexibilitatea, rezistența și controlul respirației.
• Sporturile de echipă (fotbal, baschet, volei) – sunt permise, dar cu supravegherea atentă a intensității și administrarea preventivă a medicației atunci când e cazul.

Sporturi care necesită precauție:

• Alergarea pe distanțe lungi și sporturile în aer rece și uscat (precum schiul sau patinajul) pot declanșa simptome de astm la unii copii. Acestea nu sunt interzise, dar trebuie abordate cu precauție și monitorizare suplimentară.

„Copiii cu astm nu ar trebui să fie excluși din activitățile sportive. Dimpotrivă, sportul îi ajută să-și controleze mai bine boala și le îmbunătățește calitatea vieții. Este important însă să alegem activități adaptate, să administrăm corect tratamentul recomandat și să monitorizăm atent reacțiile copilului în timpul și după efort fizic”, recomandă Dr. Diana Diaconu, medic specialist pneumologie pediatrică la Centrul Medical Speranța.

Cum să gestionez o criză de astm acasă și când trebuie să chem urgent ambulanța?

Gestionarea corectă a unei crize de astm la domiciliu poate face o mare diferență pentru siguranța copilului. Iată ce trebuie să faci pas cu pas:

Cum să gestionezi o criză de astm acasă:

1. Păstrează-ți calmul și liniștește copilul
   • Vorbește-i calm, încurajează-l să respire lent și profund.
   • Ajută-l să stea așezat, într-o poziție confortabilă, preferabil ușor aplecat în față, sprijinindu-se pe coate.
2. Administrează imediat medicația de urgență
   • Folosește inhalatorul (de exemplu, salbutamol), conform indicațiilor medicului specialist. De obicei, sunt recomandate 2-4 pufuri la intervale scurte (aproximativ 1-2 minute între pufuri).
   • Dacă copilul folosește cameră de inhalare (spacer), utilizeaz-o, deoarece asigură o administrare mai eficientă a medicamentului.
3. Monitorizează atent evoluția
   • Urmărește dacă respirația copilului se ameliorează după medicația inhalată.
   • Repetă administrarea medicamentului dacă simptomele persistă după 20 de minute, conform planului stabilit împreună cu medicul specialist.
4. Îndepărtează factorii declanșatori
   • Asigură-te că mediul în care se află copilul este bine aerisit și fără factori iritanți (fum de țigară, parfumuri puternice, praf).

Când trebuie să chemi urgent ambulanța (112):

Solicită imediat ajutor medical dacă observi unul sau mai multe dintre următoarele semne:

• Copilul are dificultăți mari în respirație și nu se ameliorează după administrarea medicamentelor.
• Respirația devine rapidă și superficială, iar copilul nu poate vorbi în propoziții complete.
• Pielea copilului devine palidă, albăstruie (în special în jurul buzelor și unghiilor).
• Copilul pare extrem de obosit, somnolent sau amețit, semne că nu primește suficient oxigen.
• Inhalatorul nu are efect, chiar după repetarea administrării. Atenție, dacă simptomatologia nu cedează după 6 pufuri într-o oră este o situație de urgență.

„Este esențial ca părinții să recunoască rapid semnele unei crize severe de astm și să acționeze imediat. Administrarea promptă și corectă a medicației inhalatoare poate salva viața copilului. În același timp, nu ezitați să chemați ambulanța în situații critice, când simptomele nu se ameliorează sau se agravează rapid”, subliniază dr. Diana Diaconu, medic specialist pneumologie pediatrică.