Ce trebuie să știi despre ASTM? Mituri demontate de medic

Ai astm și auzi adesea tot felul de concepții despre ce e bine și ce nu e bine să faci? Cu ocazia Zilei Internaționale a Astmului, lămurim cele mai răspândite mituri care învăluie această afecțiune. Informația corectă poate face o mare diferență pentru pacienți, îmbunătățind calitatea vieții și contribuind la controlul bolii. Dr. Andreea Vulpe, medic specialist pneumolog la Centrul Medical Prima Clinic, oferă informații esențiale cu privire la cele mai răspândite mituri despre astm.

Media10: Ce este astmul și de ce apare?

Dr. Andreea Vulpe: Astmul bronșic este o afecțiune respiratorie cronică caracterizată prin inflamația persistentă a căilor aeriene. Acesta determină episoade recurente de respirație șuierătoare, senzație de apăsare în piept, tuse și dificultăți de respirație. Fiind o boală inflamatorie cronică, orice factor suplimentar care întreține sau agravează inflamația – cum ar fi expunerea la alergeni – poate duce la acutizarea simptomelor. Pe lângă contactul cu alergenii, infecțiile de tract respirator, fie ele virale sau bacteriene, pot declanșa crize de astm și pot înrăutăți starea pacientului. De asemenea, efortul fizic intens, emoțiile puternice, o criză de râs sau de plâns, dar și stresul acut sunt factori care pot agrava simptomatologia și pot declanșa episoade de criză.

Astmul apare numai la copii?

Media10: Se spune că astmul este o boală a copilăriei și că dispare odată cu vârsta. Cât adevăr există în această idee?

Dr. Andreea Vulpe: Astmul poate debuta la orice vârstă, deși aproape jumătate dintre persoanele cu astm au avut primele simptome în copilărie, în jurul vârstei de 10 ani. Mulți copii dezvoltă simptome chiar mai devreme. De exemplu, unii au primul episod de astm înainte de vârsta de șase ani. Deși astmul debutează frecvent în copilărie, el poate persista până la maturitate. Uneori, simptomele par să dispară pe măsură ce copilul crește, însă ele pot reveni la vârsta adultă sau chiar să apară pentru prima dată la adultul tânăr. Dacă simptomele copilului se ameliorează, este important să nu se întrerupă tratamentul fără aviz medical.

Planul de acțiune pentru astm trebuie actualizat periodic, în funcție de evoluția bolii. În copilărie, astmul este mai frecvent la băieți decât la fete. Acest lucru este cauzat probabil pentru că băieții au căi respiratorii mai înguste, ceea ce crește riscul de wheezing în urma infecțiilor virale. În jurul vârstei de 20 de ani, proporția bărbați/femei cu astm se egalizează. După vârsta de 40 de ani, astmul apare mai frecvent la femei. De asemenea, astmul este mai des întâlnit la persoanele supraponderale, atât copii, cât și adulți.

Tipuri de astm

Media10: Există ideea că astmul este doar o problemă alergică. Care este, de fapt, realitatea?

Dr. Andreea Vulpe: Realitatea este că astmul nu este o singură boală și nu are o cauză unică. Există mai multe tipuri de astm, fiecare cu particularitățile sale. În unele cazuri, simptomele sunt ușoare, dar în altele, astmul poate deveni o problemă gravă, care pune în pericol viața. Astmul nu se vindecă, dar poate fi ținut sub control cu tratament adecvat și monitorizare atentă. Iată care sunt principalele forme de astm:

1. Astmul alergic: Alergiile sunt implicate în aproximativ 50-80% dintre cazurile de astm. Persoanele cu alergii sezoniere, cum ar fi rinita alergică (febra fânului, alergia la ambrozie), pot dezvolta și astm alergic, mai ales în sezoanele în care alergenii sunt prezenți în aer.
2. Astmul non-alergic: Aproximativ 10-33% dintre persoanele cu astm au o formă non-alergică, care apare de obicei la vârsta adultă. Cercetările sugerează că această formă poate fi mai severă și este mai frecventă la femei.
3. Astmul cu variantă de tuse: În această formă, principalul simptom este tusea uscată persistentă. Poate rămâne singurul simptom, dar dacă nu este tratată corespunzător, poate evolua spre o formă mai complexă de astm.
4. Astmul nocturn: Este o formă în care simptomele, precum tusea, respirația șuierătoare sau senzația de sufocare, apar mai ales în timpul nopții. Poate indica un control deficitar al astmului. Se estimează că peste 50% dintre adulții și aproximativ 10% dintre copiii cu astm prezintă această formă.
5. Astmul profesional: Anumite locuri de muncă implică expunerea la substanțe iritante precum: praf, vapori chimici, fum sau detergenți puternici, care pot declanșa sau agrava astmul. La persoanele deja diagnosticate, expunerea poate accentua simptomele.
6. Alte forme de astm:
   • Astmul obez: Este un tip distinct de astm, întâlnit la persoanele cu obezitate, care nu răspunde întotdeauna la tratamentele obișnuite. Mecanismul de declanșare pare a fi diferit, potrivit studiilor genetice.
   • Astmul indus de medicamente: Poate fi declanșat de aspirină, antiinflamatoare nesteroidiene sau anumite betablocante folosite în bolile cardiovasculare sau glaucom.
   • Astmul indus de virusuri: Infecțiile respiratorii, cum ar fi răceala, gripa sau COVID-19, pot declanșa sau agrava simptomele de astm. Se estimează că aproximativ 50% dintre crizele de astm sunt cauzate de infecții virale.
   • Astmul rezistent la glucocorticoizi: Este o formă severă, în care simptomele nu răspund la tratamentele standard cu steroizi inhalatori, necesitând evaluare și intervenție specializată.

Wheezingul: un simptom specific bolii?

Media10: Se spune că dacă nu ai respirație șuierătoare, nu ai astm. Cum se manifestă astmul  în general?

Dr. Andreea Vulpe: Chiar dacă simptomele pot varia de la o persoană la alta, manifestările astmului sunt, în linii mari, similare. Este important de menționat că simptomele nu sunt permanente, ci apar, de cele mai multe ori, episodic – declanșate de anumiți factori iritanți sau alergeni. Printre cele mai frecvente simptome care pot indica prezența astmului se numără:

• Respirația îngreunată sau șuierătoare (wheezing): Aceasta apare din cauza trecerii aerului prin căi respiratorii îngustate, generând un sunet specific și o senzație de disconfort, uneori însoțită de panică.
• Senzația de sufocare sau dificultatea la respirație (mai ales în expir): Căile respiratorii inflamate împiedică trecerea eficientă a aerului.
• Oprirea temporară a respirației: Uneori, pacienții pot simți că respirația „se oprește” pentru câteva secunde.
• Tusea uscată sau cu o cantitate mică de expectorație: Secrețiile pot avea un aspect translucid, gelatinos, asemănător unui „mulaj bronșic”. Tusea este frecventă, subită, chinuitoare, se accentuează noaptea și poate fi declanșată de efort fizic sau de o criză puternică de râs. De multe ori, este unul dintre primele semne ale bolii.
• Durerea în piept: Poate fi resimțită ca o jenă sau un disconfort toracic.
• Senzația de presiune toracică: Mulți pacienți descriu o constricție la nivelul pieptului, asociată cu lipsa de aer.
• Dificultatea de a vorbi: În timpul unei crize severe, respirația poate deveni atât de dificilă încât vorbitul este afectat.

Astmul este contagios?

Media10: Există ideea că astmul este contagios. Este adevărat sau este doar un mit?

Dr. Andreea Vulpe: Este un mit. Astmul nu este o boală contagioasă. O persoană care nu are această afecțiune nu o poate „lua” de la cineva care suferă de astm, chiar dacă se află în apropierea lui. Cauzele apariției astmului bronșic nu sunt pe deplin înțelese, dar se știe că boala apare ca urmare a unei combinații între factorii genetici și factorii de mediu. Chiar dacă, uneori, mai mulți membri ai aceleiași familii suferă de astm, acest lucru nu înseamnă că este o boală transmisibilă.

Vorbim, mai degrabă, de o predispoziție genetică – o vulnerabilitate moștenită. Prezența unor factori favorizanți din mediu pot declanșa boala. Factorii de mediu precum: noxele, fumatul activ sau pasiv, alergenii, poluarea și stilul de viață pot crește riscul de apariție a astmului, în special la persoanele predispuse genetic. De asemenea, este important de menționat că stilul de viață poate influența nu doar sănătatea personală, ci și pe cea a generațiilor viitoare.

Un mediu curat poate contribui la ameliorarea simptomelor

Media10: Se spune că dacă trăiești într-un mediu curat, astmul dispare. Cât de mult contează mediul în controlul bolii?

Dr. Andreea Vulpe: Schimbările de temperatură pot declanșa un atac de astm! Modificările bruște de vreme (de exemplu, vântul rece, umiditatea sau furtuna) pot provoca un atac de astm la anumite persoane. Aceste schimbări determină eliberarea alergenilor, cum ar fi polenul, care agravează boala la persoanele la care astmul este cauzat de alergeni. Aerul rece, de asemenea, poate avea un efect iritant asupra căilor aeriene inflamate. Atât alergenii din interior, cât si cei din exterior pot produce simptome sau atacuri de astm, precum și alte simptome alergice, cum ar fi strănutul sau rinorea apoasă. Este important să observi dacă astmul este cauzat sau înrăutațit de acești alegeni. Expunerea chiar și la cantități mici de alergeni din aer (praf de casă, mucegai, anumiți detergenți și dezinfectanți) poate cauza simptome de astm. Mai mult, expunerea repetată la alergeni poate să provoace inclusiv o inflamație de durată la nivelul căilor aeriene.

De aceea, este foarte important ca pacientul să fie testat alergologic pentru a știi ce să evite. De asemenea, substanțele iritante precum: fumul de țigară, gazele de eșapament, parfumurile puternice, spray-urile de curățenie sau particulele din făină și grâne pot declanșa atacuri de astm. Reacțiile pot varia de la ușoare la severe, în funcție de sensibilitatea fiecărei persoane.Măsurile de igienă și control al mediului pot face o mare diferență. Folosirea purificatoarelor de aer, a umidificatoarelor, aerisirea frecventă a încăperilor, schimbarea regulată a așternuturilor, renunțarea la covoare, perdele sau draperii și utilizarea detergenților organici sunt câteva recomandări utile care pot ajuta la reducerea expunerii la alergeni și la îmbunătățirea calității vieții pacienților.

Simptome de alarmă: când este o urgență medicală?

Media10: Se spune că o criză de astm trece întotdeauna de la sine. Care sunt riscurile dacă pacientul nu intervine?

Dr. Andreea Vulpe: Criza de astm bronșic reprezintă o agravare a simptomelor de astm și a funcției pulmonare, prin comparație cu simptomele zilnice resimțite de obicei. Este bine de știut că simptomele nu survin întotdeauna brusc. O criză de astm bronșic poate apărea lent (în câteva ore, zile sau chiar săptămâni) sau foarte rapid (în doar câteva minute). Semnele care sugerează o criză de astm includ: agravarea simptomelor (tuse, dispnee, respirație șuierătoare sau constricție la nivelul pieptului); incapacitatea inhalatorului de a mai ameliora simptomele; accelerarea respirației și senzația că aerul nu pătrunde în plămâni; scăderea excesivă a scorului de debit maxim al aerului expirat; incapacitatea de a vorbi, mânca sau dormi din cauza dificultăților respiratorii; în cazul copiilor, se pot resimți și dureri abdominale sau toracice.

Unele crize sunt mai ușoare, altele sunt mai severe, putând pune în pericol viața pacientului. Simptomele care pun viața în pericol (când trebuie să solicitați urgent o ambulanță și să începeți rapid aplicarea măsurilor de prim ajutor) includ: dificultăți respiratorii clare (persoana gâfâie după aer), incapacitatea de a rosti unul sau două cuvinte per respirație, stare de confuzie sau epuizare, albăstrirea buzelor, respirație șuierătoare sau tuse severă, agravarea rapidă a simptomelor, lipsa ameliorării stării pacientului în urma utilizării inhalatorului, prăbușirea la pământ a persoanei afectate.

Criza de astm – măsuri de prim ajutor:

Pasul 1: Așezați persoana în poziție verticală. Mențineți o stare de calm și supravegheați atent pacientul care trece printr-o criză de astm bronșic.

Pasul 2: Administrați patru pufuri separate, folosind inhalatorul cu acțiune rapidă. Mai întâi, agitați inhalatorul, pulverizați o dată, ajutați persoana să inspire de patru ori prin spacer și repetați până când pacientul inhalează toate cele patru pufuri. Dacă nu aveți la dispoziție un spacer, pulverizați pe rând, pe măsură ce pacientul inspiră lent și profund și își ține respirația atât timp cât îi este confortabil. Nu uitați să agitați inhalatorul după fiecare puf.

Pasul 3: Așteptați patru minute. Dacă nu observați nicio ameliorare, urmați aceleași măsuri de la Pasul 2 și administrați pacientului încă patru pufuri separate din inhalatorul cu acțiune rapidă.

Pasul 4: Dacă respirația nu revine la normal, solicitați o ambulanță!

Poți opri tratamentul dacă te simți bine?

Media10: Se spune că, dacă simptomele dispar, poți întrerupe tratamentul. Cât de periculos este acest lucru?

Dr. Andreea Vulpe: În astm, medicamentele se recomandă pentru ca simptomele să fie ținute sub control, adică pentru ca exacerbările/crizele să apară cât mai rar, iar intensitatea lor să fie cât mai redusă. De aceea, tratamentul nu trebuie oprit sau modificat din proprie inițiativă, ci doar la recomandarea medicului curant, în funcție de evoluția bolii și particularitățile pacientului.

Inhalatoarele: pot fi folosite în astm fără probleme?

Media10: Există ideea că inhalatoarele dau dependență. Ce ar trebui să știe pacienții despre acest aspect?

Dr. Andreea Vulpe: Inhalatoarele se folosesc frecvent în tratamentul bolilor respiratorii. Multe dintre ele conțin o doză extrem de mică de corticosteroizi inhalatori, care reprezintă, de fapt, un tratament „local”. De asemenea, „cortizonul” din inhalatoare nu se absoarbe complet din căile respiratorii. Din acest motiv, efectele adverse ale corticosteroizilor inhalatori sunt minime sau absente. Așadar, beneficiile în controlul unor boli respiratorii grave sunt mult mai mari decât riscurile. Inhalatoarele pentru astm sunt esențiale pentru gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților. Din fericire, acestea NU dau dependență!

Inhalatoarele sunt vitale pentru a controla afecțiuni respiratorii cronice, precum astmul. Utilizarea regulată a inhalatoarelor, conform indicațiilor medicale, ajută la prevenirea crizelor și la menținerea unei respirații optime. Teama de dependență poate duce la evitarea utilizării inhalatoarelor. Acest lucru poate avea consecințe grave asupra sănătății. Inhalatoarele conțin medicamente care acționează local, la nivelul plămânilor, și nu afectează sistemul nervos central. Prin urmare, nu produc dependență. Este crucial, însă, să respectați schema de tratament prescrisă de medic.

Cum folosești corect inhalatorul?

Media10: Se spune că inhalatoarele trebuie folosite doar în caz de urgență. Cum ar trebui folosite corect?

Dr. Andreea Vulpe: Medicamentele pentru tratarea astmului sunt de două feluri:

1. Medicamente de urgență (sau „la nevoie”) – se administrează la primele semne de apariție sau înrăutățire a simptomelor, dar pot fi recomandate și înainte de a face un efort fizic. Efectul lor este imediat: produc bronhodilatație rapidă, astfel că opresc sau ameliorează simptomele. Din acest motiv, multe persoane cu simptome sugestive pentru astm întârzie prezentarea la medicul specialist, considerând că, dacă nu mai au simptome, s-au vindecat. În realitate, spray-ul de urgență ameliorează temporar doar simptomele, dar nu tratează inflamația – adevărata cauză a simptomelor. Dacă un pacient cunoscut cu astm are nevoie de medicația de urgență mai mult de două ori pe săptămână, înseamnă că boala nu este controlată corespunzător și trebuie reevaluată schema terapeutică de către medicul curant.
2. Medicamente de întreținere (sau „de control”) – acestea se administrează pe termen lung pentru menținerea sub control a simptomelor. Ele acționează asupra cauzei: reduc inflamația peretelui bronșic, ceea ce conduce la creșterea diametrului bronhiilor și îndepărtarea obstrucției bronșice. Acestea trebuie administrate zilnic, chiar și în absența simptomelor. De cele mai multe ori, conțin corticosteroizi (corticoizi), dar pot fi recomandate și alte substanțe – modificatori de leukotriene, combinații de corticoid cu bronhodilatator cu durată lungă de acțiune, teofilină –, în funcție de caz și doar la indicația medicului curant. În general, aceste medicamente se administrează prin inhalare, pentru ca substanța activă să ajungă direct în căile respiratorii, într-o doză mică, dar eficientă. Astfel, medicamentele inhalatorii (spray-urile) sunt potrivite pentru tratamentul de lungă durată al astmului.

Abuzul de medicație, un pericol

Media10: O altă idee o reprezintă faptul că periculos să folosești prea mult inhalatorul cu bronhodilatator. Există un risc real de abuz?

Dr. Andreea Vulpe: În mod clar nu există un risc dacă iei o doză dublă din greșeală, în cazul în care nu îți amintești dacă ai administrat deja doza de bronhodilatator. Totuși, încearcă să nu faci un obicei din asta! Tratamentul trebuie urmat conform indicațiilor medicului. În timpul unei crize, unii pacienți pot fi tentați să își administreze mai multe doze din medicația de salvare, însă acest lucru nu este recomandat. Anumite medicamente pot avea reacții adverse, cum ar fi: tahicardie (bătăi rapide ale inimii), nervozitate, hiperactivitate, supraexcitare și tremor – simptome care pot speria și mai tare pacientul. De aceea, este important să administrăm medicamentele exact cum au fost prescrise de medicul curant. Dacă reușim, prin medicația inhalatorie de întreținere, să controlăm inflamația (iritația bronhiilor), vom putea preveni crizele de astm, vom reduce frecvența utilizării spray-ului de urgență și vom îmbunătăți calitatea vieții.

Media10: Se spune că astmul poate fi vindecat complet. Este aceasta o realitate sau doar un mit?

Dr. Andreea Vulpe: „Astmul nu se vindecă, dar se tratează” este fraza care exprimă cel mai corect evoluția astmului și rolul tratamentului. Din cauza determinismului genetic, astmul este o boală cronică, adică nu se vindecă. Totuși, acest lucru nu înseamnă că pacientul are simptome tot timpul, toată viața. Astmul se tratează, există soluții terapeutice pentru controlul simptomelor astfel încât pacientul să poată avea viața pe care și-o dorește, fără simptome sau, în cel mai rău caz, cu simptome minime.

Ce tipuri de activități sportive poți face dacă ai astm?

Media10: Multe dintre persoanele diagnosticate cu astm cred că nu vor mai putea face sport. Ce le recomandați pacienților activi fizic?

Dr. Andreea Vulpe: Multe persoane care suferă de astm se tem de exercițiile fizice, deoarece le îngrijorează faptul că acestea le-ar putea declanșa o criză. Având în vedere că există sportivi de performanță, atleți, fotbaliști care trăiesc din a face mișcare, deși suferă de astm, este clar că această boală nu trebuie să fie o piedică majoră când vine vorba de exercițiul fizic. Activitatea fizică este indicată și pentru astmatici, deoarece îmbunătățește funcția respiratorie, întărește sistemul imunitar și, în plus, ajută la menținerea greutății corporale. Mai exact, aceste activități minimizează simptomele astmului deoarece:

• Cresc rezistența la efort – în timp, antrenamentul ajută căile respiratorii să dezvolte toleranță la exerciții. Acest lucru face mai ușor pentru plămâni să suporte activități care, de obicei, sunt solicitante, cum ar fi mersul pe scări.
• Reduc inflamația – deși astmul este, în general, o boală inflamatorie a căilor respiratorii, exercițiile fizice regulate pot reduce inflamația prin scăderea proteinelor pro-inflamatorii, îmbunătățind astfel modul în care căile respiratorii răspund la efort.
• Îmbunătățesc capacitatea pulmonară – cu cât te antrenezi mai mult, cu atât plămânii tăi se obișnuiesc cu un consum mai eficient de oxigen. Acest lucru reduce efortul necesar pentru a respira.
• Consolidează mușchii – cu cât musculatura este mai puternică, cu atât corpul funcționează mai eficient în timpul activităților de zi cu zi.
• Îmbunătățesc capacitatea cardiovasculară – exercițiile fizice îmbunătățesc condiția inimii, contribuind la un flux sanguin și o oxigenare mai bune.

Tipuri de activități fizice

Unele sporturi sunt indicate în astm, reducând chiar riscul de exacerbări, în timp ce altele pot declanșa o criză. Pe lângă activitatea fizică, anumite exerciții de respirație (respirație diafragmatică, respirație nazală, respirația cu buzele strânse) pot reduce simptomele astmului. Aceste metode ajută prin deschiderea căilor respiratorii, favorizarea intrării aerului proaspăt în plămâni și reducerea efortului de respirație. Nu toată lumea percepe exercițiile fizice la fel, așa că este important să vezi ce forme de mișcare îți plac și pe care le-ai putea integra în programul tău zilnic. Ai putea alege:

• Plimbarea – să te plimbi o oră prin parc, alături de o persoană dragă sau de un grup, este benefic atât pentru mușchi, articulații și consumul de calorii, cât și pentru psihic, oferind prilej de socializare. Pentru o experiență confortabilă, mergi când afară este cald. Aerul rece și uscat poate declanșa sau agrava simptomele. Poți merge și pe bandă de alergat sau pe o pistă interioară.
• Yoga – este potrivită deoarece nu este intensă, ajută la reglarea respirației, la relaxare și lucrează aproape toți mușchii.
• Înotul – este cel mai recomandat pentru persoanele cu astm. Aerul cald și umed din bazinele interioare relaxează bronhiile, permițând intrarea blândă a aerului și stimulând funcția pulmonară. Clorul nu este, de obicei, o problemă dacă medicația este administrată corespunzător și astmul este controlat.
• Dansul – este o alegere bună în zilele în care nu te simți pregătit pentru o activitate intensă. Poți dansa chiar și singur, în ritmul melodiilor preferate.
• Alergarea – este indicată pe distanțe scurte, cum ar fi sprinturile. Alergarea pe distanțe lungi poate fi prea solicitantă pentru unele persoane cu astm.
• Sporturi cu pauze intermitente – precum baseball, gimnastică, volei, golf, fotbal – sunt mai puțin solicitante pentru plămâni și potrivite pentru astmatici.
• Ciclismul – mersul pe bicicletă într-un ritm ușor este o activitate relaxantă care nu implică efort constant. Poți opta și pentru bicicletă staționară, în interior.

Cum să duci o viață normală cu astm: sfaturile medicului

Media10: Se spune că dacă ești diagnosticat cu astm, nu mai poți duce o viață normală. Ce ne puteți spune despre calitatea vieții pacienților cu astm?

Dr. Andreea Vulpe: Fiind o afecțiune cronică, astmul poate influența calitatea vieții pacientului. Chiar dacă este ținut sub control prin tratament, simptomele pot apărea periodic, afectând diferite aspecte din viața persoanei. Impactul asupra stilului de viață variază de la un pacient la altul și îi poate include și pe cei apropiați (familie, prieteni). Unele persoane lipsesc mai des de la școală sau de la muncă, iar altele au nevoie de sprijinul unei rude apropiate pentru gestionarea bolii. De asemenea, astmul poate împiedica participarea la activități sportive, iar mulți pacienți renunță la mișcare din cauza simptomelor. Totuși, viața cu astm nu înseamnă renunțarea la visuri sau la planuri importante, ci doar adaptarea modului în care acestea sunt realizate. Este esențial ca pacientul să își cunoască boala și să știe cum să reacționeze.

Recomandări pentru o viață cât mai normală cu astm:

• Învață să recunoști simptomele, factorii declanșatori și semnele de agravare pentru a le putea controla eficient.
• Oferă informații celor apropiați despre boală (familie, prieteni) și cum pot interveni în caz de criză.
• Acceptă diagnosticul și învață să trăiești cu el fără a te defini prin boală.
• Nu te suprasolicita și apelează la metode de relaxare care îți fac bine (meditație, respirație, suplimente naturale recomandate de medic).
• Nu ezita să ceri ajutorul celor din jur atunci când ai nevoie. Lasă alte persoane să preia unele sarcini dacă simptomele nu îți permit.
• Caută sprijin în grupuri medicale specializate sau comunități de pacienți.
• Colaborează constant cu medicul pentru un plan personalizat de gestionare a bolii, care să includă: medicația corect administrată, strategii de gestionare a crizelor, vaccinarea antigripală și antipneumococică, evitarea factorilor declanșatori.
• Monitorizează simptomele și folosește dispozitive precum peak-flow-meterul pentru a detecta din timp semnele unei crize.
• Redu expunerea la alergeni și iritanți prin: evitarea fumatului și a fumatului pasiv, menținerea curățeniei în locuință, controlul umidității și evitarea mucegaiului, utilizarea husei antiacarieni pentru perne și saltele, evitarea obiectelor care adună praf (perdele grele, covoare groase).
• Îngrijește corespunzător animalele de companie pentru a reduce expunerea la alergeni (păr, piele descuamată).
• Protejează-te în condiții de risc pentru iritații respiratorii: Poartă mască sau acoperă gura și nasul când este frig, poluat sau în sezonul alergenilor (primăvara, toamna timpurie). Ferește-te de infecțiile respiratorii (perioada octombrie–aprilie).