Amorțeala pe o parte a corpului, dificultățile de vorbire, paralizia feței sunt doar câteva dintre simptomele unui accident vascular cerebral – o afecțiune neurologică gravă care apare brusc și care poate lăsa urmări permanente dacă nu este tratată imediat. Într-un AVC, timpul este crucial. Recunoașterea rapidă a semnelor de alarmă și prezentarea de urgență la medic pot face diferența dintre viață și moarte. Cât de frecvent este AVC-ul la momentul actual? Ce factori ne pun în pericol sănătatea neuronală? Cum recunoaștem la timp semnele unui AVC? Ce măsuri trebuie să luăm pentru a preveni recidiva? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Denisa Pîrșcoveanu, medic primar neurolog, șefa Clinicii de Neurologie II de la Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova, într-un interviu acordat Media10.
Tipuri de AVC
Media10: Ce este AVC-ul și de câte tipuri poate fi?
Dr. Denisa Pîrșcoveanu: Accidentul vascular cerebral este una dintre cele mai frecvente urgențe neurologice întâlnite în practica medicală. AVC-ul ischemic poate fi tranzitoriu sau constituit. În cazul accidentului ischemic tranzitoriu, pacientul prezintă simptome neurologice de scurtă durată – de la câteva minute până la câteva ore. Acestea se remit complet, fără a lăsa urme. Deși simptomatologia dispare, există riscul ca episodul să se repete. O nouă manifestare poate fi un AVC constituit, care lasă sechele neurologice permanente. AVC-ul constituit presupune persistența simptomelor și apariția leziunilor cerebrale vizibile la tomografie.
Severitatea simptomatologiei variază în funcție de localizarea și dimensiunea zonei afectate. Sunt și cazuri în care pacienții vin cu manifestări discrete, cum ar fi un deficit motor ușor sau tulburări de vorbire minore, dar starea acestora se poate agrava rapid. A doua zi, pacientul poate fi găsit cu afazie severă sau cu un deficit motor important, în funcție de zona afectată din creier. AVC-ul poate fi ischemic, când un vas de sânge este blocat și sângele nu mai ajunge în zona respectivă a creierului, sau hemoragic, când un vas de sânge se rupe și apare o hemoragie în parenchimul cerebral (hematom intraparenchimatos). Există și situații în care un anevrism cerebral se rupe, ducând la hemoragie subarahnoidiană, localizată între membranele care învelesc creierul.
„În ultimii ani au început să apară și cazuri de pacienți tineri, în jur de 30 de ani”
Media10: Câte cazuri aveți în clinică lunar, anual? A crescut numărul de pacienți cu AVC?
Dr. Denisa Pîrșcoveanu: În medie, avem aproximativ 130 de cazuri de accident vascular cerebral în fiecare lună, pe ambele secții de neurologie. În anul 2024, am înregistrat 1.672 de pacienți cu AVC, comparativ cu 1.551 de cazuri în 2023, ceea ce reprezintă o creștere a numărului de cazuri. Conform statisticilor, cele mai multe AVC-uri apar la persoanele cu vârste cuprinse între 50 și 70 de ani. Totuși, observăm că vârsta de debut a scăzut, iar în ultimii ani au început să apară și cazuri de pacienți tineri, în jur de 30 de ani.
Dacă în trecut se întâmpla rar să vedem AVC-uri la această vârstă, acum întâlnim din ce în ce mai frecvent astfel de cazuri. La pacienții tineri, AVC-urile sunt frecvent cauzate de ruperea unui anevrism cerebral. Acest lucru determină o hemoragie subarahnoidiană. Totuși, am avut și cazuri de accidente vasculare ischemice la pacienți cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani.
Factori de risc importanți
Media10: Care sunt principalii factorii de risc pentru AVC? Această afecțiune apare și la persoanele tinere și sănătoase?
Dr. Denisa Pîrșcoveanu: Unul dintre factorii de risc importanți, mai ales în cazul femeilor tinere, este administrarea de anticoncepționale. Cele care conțin cantități mari de estrogen pot favoriza apariția unui AVC, motiv pentru care trebuie administrate doar la recomandarea și sub supravegherea unui medic ginecolog sau endocrinolog. În unele cazuri, femeile pot avea o predispoziție genetică sau metabolică spre tulburări de coagulare, așa-numitul status procoagulant, fără să știe. În această situație, asocierea cu tratamentul anticoncepțional crește semnificativ riscul de accident vascular cerebral. Pe lângă acest factor, există și alte riscuri importante pentru AVC, inclusiv la persoanele tinere. Dislipidemia (nivelul crescut al grăsimilor în sânge), hipertensiunea și diabetul zaharat sunt factori de risc majori. În plus, tulburările hematologice, cum sunt anemiile severe, pot contribui la declanșarea unui AVC.
De asemenea, sedentarismul este tot mai frecvent întâlnit la tineri, iar obezitatea, care apare încă din copilărie, devine un fenomen îngrijorător. Consumul cronic de alcool, în cantități mari, afectează în timp funcția hepatică și duce la modificări metabolice, inclusiv ale lipidogramei, favorizând astfel apariția unui AVC. Nu în ultimul rând, trebuie menționat și consumul de băuturi energizante sau alte substanțe stimulante, care deși par inofensive, pot avea efecte dăunătoare asupra sistemului vascular și neurologic. Sunt produse care oferă energie pe moment, dar, în timp, vin cu un cost biologic ridicat.
Stresul prelungit: un pericol pentru sănătatea creierului
Media10: Stresul poate provoca un AVC?
Dr. Denisa Pîrșcoveanu: Stresul este un factor de risc important în apariția accidentului vascular cerebral. Un pacient stresat are un risc mai mare de a dezvolta dislipidemie, ateroscleroză. În timp, toate acestea pot contribui la un dezechilibru general al organismului. Stresul, fie el emoțional sau fizic, afectează homeostazia corpului, adică acel echilibru intern necesar pentru o funcționare sănătoasă. În astfel de condiții, pacientul poate ajunge brusc să sufere fie un AVC, fie un infarct miocardic. În plus, stresul poate duce la comportamente nesănătoase, cum ar fi: mâncatul compulsiv, care favorizează obezitatea, creșterea tensiunii arteriale, apariția dislipidemiei și chiar a diabetului zaharat. Se formează astfel un cerc vicios de factori de risc, care, în lipsa unei intervenții, culminează cu un accident vascular cerebral.
Media10: Cum influențează stilul de viață apariția unui accident vascular cerebral?
Dr. Denisa Pîrșcoveanu: Stilul de viață joacă un rol esențial în prevenirea primară a bolilor cardiovasculare și cerebrovasculare. Un regim de viață sănătos susține sănătatea sistemului vascular. Este o diferență majoră între a consuma constant grăsimi, alimente ultraprocesate, care îngreunează activitatea organismului, și a adopta o alimentatie echilibrată, ușor de metabolizat, care nu suprasolicită vasele de sânge. De multe ori, ne punem singuri sănătatea în pericol pentru plăceri de moment, fără să conștientizăm că, în timp, acestea ne vor costa foarte mult. Alegerile noastre zilnice, legate de alimentație, mișcare, odihnă și gestionarea stresului, pot face o diferență uriașă.
Semne de alarmă: cum debutează AVC-ul?
Media10: Cum putem recunoaște simptomele unui AVC?
Dr. Denisa Pîrșcoveanu: Simptomele unui accident vascular cerebral variază în funcție de zona creierului afectată și de teritoriul vascular implicat. Cel mai frecvent, apare deficitul motor, care poate fi localizat fie la nivelul unui singur membru (monopareză), fie pe o jumătate de corp (hemipareză).Dacă leziunea este situată în emisferul cerebral dominant, pot apărea tulburări de limbaj, uneori chiar severe. Tulburările de sensibilitate, specifice afectării lobului parietal, se pot manifesta prin amorțeli, furnicături sau chiar absența completă a senzației tactile (hipoestezie) pe o parte a corpului.
Dacă AVC-ul afectează lobul occipital, pacientul poate prezenta tulburări de vedere. În cazul unui AVC unilateral în această zonă, se poate instala hemianopsia, adică pierderea vederii în jumătate din câmpul vizual. Există și situații mai rare, cum ar fi AVC-ul embolic la un pacient cu fibrilație atrială (o tulburare de ritm cardiac), unde se pot forma cheaguri care migrează spre ambele emisfere occipitale. În acest caz, pacientul poate dezvolta cecitate corticală, adică pierderea completă a vederii, deși ochii sunt integri din punct de vedere oftalmologic. Un alt simptom important este asimetria facială. Apariția unei pareze faciale, adesea sesizată de pacient când se privește în oglindă, este un semnal de alarmă care îl determină, de regulă, să se prezinte imediat la camera de gardă.
AVC-ul „silențios” este adesea descoperit întâmplător
Media10: Există situații în care AVC-ul apare fără simptome clare?
Dr. Denisa Pîrșcoveanu: Există cazuri în care accidentul vascular cerebral nu se manifestă prin simptomele clasice. În această situație, pacientul poate avea doar semne ușoare, cum ar fi: cefalee, amețeli, furnicături sau amorțeli la nivelul unei mâini, al unui picior sau al unei jumătăți de față. Uneori, pacientul nu le acordă atenție, considerând că este vorba doar de oboseală sau tensiune. Din fericire, sunt și persoane care ajung la medicul neurolog sau la camera de gardă chiar și cu simptome discrete. În multe cazuri, accidentele vasculare „tăcute” sunt descoperite accidental, în urma unui tomograf efectuat ulterior pentru simptome mai severe. În momentul în care îl investigăm, vedem niște lacune cerebrale care arată că pacientul a mai trecut prin accidente vasculare minore, dar nedepistate la timp.
Este important de știut că, dacă aceste episoade ar fi identificate devreme, s-ar putea institui un tratament preventiv, iar pacientul ar ști că are un risc crescut de a dezvolta un AVC major. În acest mod, se poate interveni înainte ca situația să devină gravă. În plus, dacă pacienții ar merge regulat la medicul de familie, multe probleme ar putea fi descoperite din timp. Este esențial să existe o legătură strânsă între medicul de familie și pacient. Văzându-l periodic, medicul poate observa modificările apărute în evoluția stării sale de sănătate. Dacă pacientul spune că a apărut o amorțeală persistentă sau o durere de cap care nu cedează, medicul de familie îl poate îndruma către neurolog. Astfel, pacientul ajunge din timp în cabinetul specialistul și poate preveni apariția unui accident vascular major.
Intervenția rapidă reduce riscul de sechele permanente
Media10: Cât de importantă este intervenția rapidă?
Dr. Denisa Pîrșcoveanu: În cazul unui accident vascular cerebral, intervenția rapidă este esențială. Timpul joacă un rol critic, mai ales în accidentele vasculare ischemice. Dacă AVC-ul este recunoscut și tratat în primele ore, se poate realiza tromboliza, adică administrarea unui agent care dizolvă cheagul de sânge. În multe cazuri, simptomele se ameliorează semnificativ, iar pacientul poate pleca acasă în stare bună. Dacă pacientul nu ajunge la timp pentru tromboliză – în general, în primele trei-patru ore de la debutul simptomelor – există și varianta trombectomiei, adică extragerea mecanică a cheagului. Aceasta se poate face în primele 24 de ore, dar numai în centre specializate precum cele din Timișoara, Târgu Mureș sau București. În schimb, dacă pacientul se prezintă după una sau două zile de la debut, șansele de recuperare scad considerabil. În astfel de cazuri, rămân frecvent sechele neurologice precum deficitul motor, tulburările de limbaj, de vedere sau cele cognitive.
Recuperarea pacientului cu AVC
Media10: Care sunt șansele de recuperare după un AVC? Cât durează recuperarea?
Dr. Denisa Pîrșcoveanu: Pe secția de neurologie, pacientul este tratat în faza acută a AVC-ului. În funcție de evoluția clinică, îl putem ține internat între două și patru săptămâni. Încă din perioada de spitalizare, se începe recuperarea prin masaj, mobilizarea articulațiilor și kinetoterapie, pentru a menține tonusul muscular și pentru a preveni anchilozele articulare cauzate de imobilizare. După această etapă, pacientul este direcționat către secția de recuperare neurologică, aflată în cadrul spitaluli, unde continuă programul de recuperare. Aici, se intensifică procedurile de kinetoterapie și fizioterapie. De regulă, perioada de recuperare durează încă două-trei săptămâni.
Ulterior, pacientul pleacă acasă și revine periodic pentru monitorizare și tratament. Foarte mult contează și motivația pacientului: cei care își doresc cu adevărat să se recupereze, reușesc adesea să facă progrese importante. Din păcate, unii pacienți dezvoltă depresie post-AVC, iar în aceste situații apelăm la ajutorul medicilor psihiatri. Recuperarea este, așadar, un efort comun al unei echipe multidisciplinare.
„Monitorizarea atentă a tratamentului și respectarea controalelor medicale sunt cheia în prevenirea recidivei”
Media10: AVC-ul poate recidiva? Ce putem face pentru a preveni acest lucru?
Dr. Denisa Pîrșcoveanu: Există două tipuri de prevenție a accidentului vascular cerebral. Prevenția primară se adresează pacienților care prezintă factori de risc, dar care nu au suferit încă un AVC. În această etapă, rolul medicului de familie este esențial. Dacă are în evidență pacienți cu hipertensiune, fibrilație atrială, diabet zaharat sau obezitate, trebuie să îi trimită la consult de specialitate. Dacă acești factori sunt tratați corespunzător, riscul de a dezvolta un AVC scade considerabil. Prevenția secundară este necesară în cazul pacienților care au suferit deja un AVC și are scopul de a preveni recidiva. Și aici, tratamentul țintit al factorilor de risc este esențial. În cazul unui AVC ischemic, se administrează antiagregante, mai ales dacă mecanismul este aterotrombotic (formarea de plăci de aterom care blochează vasele de sânge) sau anticoagulante dacă mecanismul este embolic. Dacă accidentul vascular este hemoragic, se intervine asupra cauzelor: controlul hipertensiunii arteriale, al diabetului sau tratamentul unui anevrism rupt.
Din păcate, există pacienți care ajung din nou pe secția noastră, aflați la al doilea sau chiar al treilea accident vascular cerebral. După un AVC, modificarea stilului de viață devine esențială. Este extrem de important ca pacientul să adopte o dieta echilibrată, să evite sedentarismul, stresul, oboseala cronică și să elimine toți factorii de risc. Un rol major îl are urmărirea neurologică periodică. Pacientul trebuie să rămână în contact cu medicul neurolog, care poate observa orice schimbare și poate recomanda investigații suplimentare la timp. Monitorizarea atentă a tratamentului și respectarea controalelor medicale sunt cheia în prevenirea recidivei. Cu cât pacientul este mai disciplinat și implicat, cu atât scade riscul de a trece din nou printr-un accident vascular.
Recomandările medicului
Media10: Ce schimbări trebuie să facem în stilul de viață pentru a evita un AVC?
Dr. Denisa Pîrșcoveanu: Este esențial să adoptăm un stil de viață echilibrat. În acest sens, odihna de calitate joacă un rol crucial. Tot mai mulți pacienți se plâng că, deși dorm un număr suficient de ore, somnul nu este odihnitor. Stresul cronic are un impact major asupra sănătății, iar, din păcate, mulți oameni ajung să lucreze în exces, uneori la două-trei locuri de muncă, fără să mai acorde timp odihnei. Creierul se regenerează în timpul somnului, iar lipsa unui somn de calitate duce la acumularea unui deficit care, în timp, poate avea consecințe grave. Un alt aspect important este monitorizarea regulată a stării de sănătate – întâi la medicul de familie, apoi, dacă este necesar, la specialist. Este recomandat să ne facem analizele de laborator periodic. Pacienții care suferă deja de afecțiuni cronice trebuie să le monitorizeze cu strictețe pentru a preveni complicațiile, inclusiv apariția unui accident vascular cerebral.
Dacă avem un stil de viață dezechilibrat, există risc crescut de AVC
Media10: Cum putem știi dacă suntem în pericol să facem un AVC în viitor?
Dr. Denisa Pîrșcoveanu: Nu putem spune cu exactitate cine va face un accident vascular cerebral și cine nu. Mulți pacienți întreabă: „Sunt în afara oricărui pericol?” Din păcate, nu există un răspuns absolut. Sunt cazuri de AVC fără factori de risc evidenți, dar, în general, riscul este crescut la persoanele care au afecțiuni precum: hipertensiune arterială, diabet, fibrilație atrială, obezitate sau sedentarism. Un alt factor important este moștenirea genetică – dacă părinții sau bunicii au avut probleme cerebrovasculare, riscul este mai mare. De asemenea, revenim la stilul de viață. Un ritm dezechilibrat, lipsa somnului, alimentația nesănătoasă contribuie la creșterea riscului de AVC. De aceea, insist mereu pe ideea de echilibru în viața de zi cu zi pentru că, în final, prevenția este în mâinile pacientului.
