„De ce plânge bebelușul meu tot timpul? Este ceva în neregulă cu el? Când trebuie să mă îngrijorez?” Aceste întrebări sunt frecvente în rândul mamelor, mai ales în primele luni de viață ale copilului. Plânsul este o modalitate normală prin care bebelușii comunică, dar atunci când devine persistent sau intens, părinții pot începe să se întrebe dacă este vorba despre o problemă de sănătate sau dacă fac ceva greșit. Care sunt cele mai frecvente cauze pentru care bebelușul plânge? Ce semne de alarmă trebuie să te trimită la medic? Ce afecțiuni medicale poate ascunde plânsul incontrolabil? Cum liniștești copilul? Află răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Oana Hortopan, medic primar pediatru la Maternitatea MaDonna Maria.
Plânsul este un comportament perfect normal în primele luni de viață ale bebelușului, chiar dacă uneori poate părea excesiv sau greu de înțeles. Nou-născuții plâng des și din motive variate. Prin urmare, acest lucru nu ar trebui să alarmeze părinții din prima. De fapt, plânsul frecvent face parte din procesul firesc de adaptare la viața extrauterină. Plânsul reprezintă un mijloc esențial prin care bebelușul învață să interacționeze cu lumea din jur.
„La nou-născut, este adesea dificil să îți dai seama din prima de ce plânge. Plânsul este principalul lor mijloc de comunicare. Acesta este felul în care copiii ne transmit că au nevoie de ceva. De cele mai multe ori, plâng pentru că le este foame, trebuie schimbați sau pur și simplu pentru că au nevoie de contact fizic, de căldura maternă. Pot plânge și din cauză că au un disconfort sau pentru că simt nevoia unei schimbări de poziție. Indiferent de motiv, prin plâns încearcă întotdeauna să comunice ceva”, spune medicul.
Colicile, cea mai frecventă cauză a plânsului incontrolabil la nou-născut
În primele luni de viață, mulți bebeluși trec printr-o perioadă marcată de plâns frecvent și aparent fără motiv. Colicile sunt considerate o reacție normală la adaptarea sistemului digestiv și la noii stimuli din mediul înconjurător. Sunt cel mai des motiv pentru care plânsul nou-născutului devine persistent și greu de calmat. Deși nu reprezintă o afecțiune medicală gravă, colicile pot crea multă tensiune în familie și pot pune la încercare răbdarea părinților. De aceea, este important ca părinții să înțeleagă acest fenomen și să accepte că este o parte firească a dezvoltării lor.
„Începând cu vârsta de aproximativ două săptămâni, se instalează perioada colicilor. Prin urmare, plânsul bebelușilor devine mai frecvent și mai intens. Nou-născuții sunt, în general, plângăcioși în primele luni de viață. În timpul colicilor, episoadele de plâns pot deveni incontrolabile. Colicile sunt definite prin plâns de minimum trei ore pe zi, timp de cel puțin trei zile consecutive, indiferent de metodele de liniștire sau de tratamentele administrate. De regulă, aceste episoade apar în a doua parte a zilei, spre seară sau noaptea, mai rar în prima parte a zilei. Colicile se manifestă, în general, până la vârsta de două luni și jumătate – trei luni. În cazuri excepționale, pot persista și după această perioadă”, afirmă dr. Oana Hortopan, medic primar pediatru la Maternitatea MaDonna Maria.
Cum faci diferența între plânsul de foame, disconfort sau nevoia de atenție?
Fiecare mamă învață, treptat, să-și „descifreze” bebelușul și să răspundă nevoilor lui cu tot mai multă încredere. Deși la început plânsul poate părea mereu la fel, odată cu apropierea emoțională și timpul petrecut împreună, mama ajunge să recunoască nuanțele și tiparele fiecărui episod. Intuiția maternă, completată de experiență, o ajută să distingă între plânsul de nevoi fiziologice și plânsul care indică o problemă medicală.
„În primele două-trei săptămâni de viață, cel târziu până la o lună, majoritatea mamelor încep să facă diferența între tipurile de plâns – fie că este vorba despre plânsul de foame, de somn sau de nevoia de atenție. Pe măsură ce relația dintre mamă și copil se consolidează, mama învață să recunoască, după tonul și intensitatea plânsului, ce anume încearcă bebelușul să transmită. O mamă care are un copil de cel puțin o lună îmi spune adesea, la consultație, că își dă seama imediat când ceva nu este în regulă, pentru că bebelușul plânge altfel decât de obicei”, spune medicul.
Semne de alarmă: când trebuie să mergi la medic cu copilul?
În primele luni de viață, plânsul este un comportament firesc al bebelușului. Totuși, există situații în care acest semnal nu trebuie ignorat. Este important ca părinții să învețe să distingă între plânsul normal, asociat cu nevoi de bază, și cel care poate indica o problemă medicală. Atunci când apar semne suplimentare precum: febra, refuzul alimentației sau o stare de agitație neobișnuită, este esențial ca bebelușul să fie evaluat de un medic. Recunoașterea la timp a semnelor de alarmă poate face diferența în evoluția și sănătatea copilului.
„Plânsul, ca simptom izolat, nu indică întotdeauna o problemă medicală, mai ales în cazul nou-născutului. Atâta timp cât bebelușul se alimentează corespunzător, are scaune regulate, udă suficient scutecele și nu are febră, plânsul nu reprezintă, de regulă, un motiv de îngrijorare. Totuși, după vârsta de trei luni, când perioada colicilor ar trebui să se diminueze sau să dispară, plânsul persistent și necontrolat, apărut brusc și fără o cauză evidentă, poate semnala o problemă. În astfel de cazuri, este recomandat un consult medical. De asemenea, dacă copilul prezintă febră și refuză să se alimenteze, aceste semne reprezintă o urgență medicală. În acest caz, mai ales la sugarul sub șase luni, care nu primește altceva decât lapte, pot să apară și alte complicații, cum ar fi deshidratarea, și atunci trebuie evaluat de un specialist”, declară dr. Oana Hortopan, medic primar pediatru la Maternitatea MaDonna Maria.
Ce probleme medicale poate ascunde plânsul bebelușului?
Plânsul continuu și intens al bebelușului poate fi mai mult decât o simplă reacție la nevoile lui. Uneori, acest plâns incontrolabil poate semnala o problemă medicală care necesită atenție. Dacă micuțul nu reușește să se liniștească, chiar și atunci când sunt îndeplinite toate nevoile sale fiziologice, ar putea fi vorba de o infecție, o problemă digestivă sau alte afecțiuni. Depistarea din timp a acestor cauze poate face diferența în sănătatea și confortul copilului, oferindu-le totodată părinților siguranța că acționează corect în fața unei posibile probleme.
„Plânsul bebelușului poate ascunde o gamă variată de probleme medicale. De aceea, identificarea corectă a cauzei este esențială. Printre cele mai frecvente afecțiuni care pot provoca disconfort și plâns intens se numără infecțiile urinare. Acestea pot provoca dureri la urinare și neliniște generală. De asemenea, poate să apară frecvent și faringita (roșu în gât), care poate fi însoțită de febră și iritație a gâtului. O altă afecțiune des întâlnită este otita, o infecție a urechii care poate cauza dureri severe, în special atunci când bebelușul este întins. De asemenea, durerile abdominale pot fi cauzate și de alergii alimentare, intoleranțe sau chiar de reflux gastroesofagian. Aceste afecțiuni sunt adesea însoțite de colici și disconfort digestiv. Așadar, dacă plânsul persistă sau apare împreună cu alte simptome, este important ca părinții să consulte un medic pentru a identifica cauza exactă și a urma tratamentul adecvat”, precizează medicul pediatru.
Cum este evaluat copilul?
Este esențial ca înainte de a începe orice tratament să fie stabilit un diagnostic corect, mai ales în cazul bebelușilor, ale căror simptome pot fi cauzate de o varietate de afecțiuni. Un diagnostic precis înseamnă că tratamentul aplicat este cel potrivit și că nu există riscul de a agrava starea copilului. Printr-o evaluare atentă a simptomelor și discuția cu mama, medicul poate stabili un diagnostic corect. Astfel, după ce toate informațiile sunt clare, se poate lua decizia privind tratamentul adecvat.
„Evaluarea copilului începe cu o anamneză detaliată și un consult medical atent. În urma constatărilor, pot fi recomandate analize de sânge, ecografii sau analize de urină, în funcție de fiecare caz în parte. Abia după consultul medical complet putem să ne orientăm corect și să stabilim pașii necesari pentru a oferi ajutorul adecvat copilului”, spune dr. Oana Hortopan, medic primar pediatru la Maternitatea MaDonna Maria.
Cum liniștești copilul?
Plânsul continuu al bebelușului poate fi uneori dificil de gestionat, dar este important ca părinții să știe că există mai multe modalități prin care pot acționa. Fiecare copil este unic și, adesea, găsirea soluției potrivite presupune un proces de încercare și ajustare a abordărilor. În timp ce unele metode pot aduce alinare rapidă, altele pot necesita mai multă răbdare și adaptare, în funcție de nevoile copilului. Dr. Oana Hortopan, medic primar pediatru, precizează care sunt cele mai eficiente modalități de a liniști bebelușul:
- Verifică nevoile de bază: Asigură-te că plânsul bebelușului nu este cauzat de o nevoie fiziologică, cum ar fi: scutecul murdar, foamea sau oboseala. Aceste acțiuni sunt soluții rapide pentru a calma copilul.
- Administrează medicație pentru colici: Dacă plânsul este cauzat de colici sau gaze, părinții pot administra medicamente destinate să amelioreze disconfortul abdominal,
- Dă-i un antialgic: La copiii mai mari de o lună, dacă plânsul este cauzat de durere, se poate administra un antialgic ușor, precum paracetamolul. La cei peste trei luni, se poate folosi ibuprofen, dar numai la recomandarea medicului.
- Fă plimbări în aer liber: Când copilul se simte neliniștit, o plimbare în aer liber poate ajuta. Aerul proaspăt și schimbarea de mediu pot contribui la liniștirea copilului.
- Verifică temperatura din cameră: Uneori, părinții au tendința de a face prea cald în cameră, lucru care agită foarte tare bebelușul. Asigură-te că temperatura din încăpere este una optimă.
- Fă–i o baie călduță: Pentru a liniști bebelușul, poți să îi faci o baie călduță pentru a-l relaxa. De cele mai multe ori, copiii se liniștesc și adorm.
- Folosește sunete albe: În special în cazul colicilor, sunetele albe, precum zgomotele de fundal constante, pot ajuta la calmarea bebelușilor. Aceste sunete pot imita mediul uterin și sunt liniștitoare pentru mulți copii.
„Este foarte important să liniștim familia”
Atunci când un copil plânge, reacțiile părinților pot influența semnificativ starea acestuia. De multe ori, stresul și agitația părinților pot face ca plânsul copilului să persiste mai mult decât ar fi normal. În momentele de neliniște, este important ca părinții să încerce să rămână calmi și să abordeze situația cu răbdare, deoarece copilul simte și reacționează la emoțiile celor din jur. Menținerea unui mediu liniștit poate ajuta copilul să se calmeze mai rapid, facilitând astfel o gestionare mai eficientă a momentelor dificile.
„Niciun copil nu plânge fără motiv. De aceea, este important să găsim cauza și să o tratăm corespunzător. Totuși, este foarte important să liniștim și familia. În special în perioada neonatală, anxietatea părinților poate fi transmisă copilului, iar acest lucru poate duce la un cerc vicios. De aceea, este esențial să ne asigurăm că atât mămica, cât și întreaga familie sunt liniștiți”, concluzionează medicul pediatru.
