Te-ai întrebat vreodată ce semnifică nivelurile crescute de uree și creatinină în sânge? Cum pot afecta acestea sănătatea rinichilor tăi? Valorile ridicate ale acestor substanțe sunt semnale importante de alarmă, care pot indica afecțiuni renale grave, precum insuficiența renală acută sau boala renală cronică. Este esențial ca astfel de creșteri să fie monitorizate atent, deoarece, dacă nu sunt tratate corespunzător, pot duce la complicații severe și la pierderea funcției renale. Un diagnostic precoce poate face diferența între gestionarea eficientă a bolii și deteriorarea ireversibilă a rinichilor. Ce probleme medicale pot ascunde creatinina și ureea mărite? Ce factori influențează valorile acestora? Cum le poți regla? Ce complicații pot să apară dacă nu reglezi valorile? Află răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Victoria Dincă, medic specialist nefrologie la Centrul Medical Prima Clinic.
Media10: Ce sunt ureea și creatinina?
Dr. Victoria Dincă: Ureea și creatinina sunt markeri importanți ai funcției renale și ai echilibrului metabolic. Acestea două sunt utilizate împreună pentru a evalua sănătatea renală și pentru diagnosticarea, monitorizarea bolii renale cornice si a injuriei renale acute. Ureea este un produs final al metabolismului proteinelor, sintetizat în ficat și excretat prin rinichi. Aceasta este utilizată ca indicator al echilibrului azotat și al funcției renale. Creatinina este un produs de degradare al creatinei din mușchi, eliminat în principal prin filtrare glomerulară. Este un biomarker cheie al ratei de filtrare glomerulară (GFR) și al funcției renale”, spune medicul.
Eliminarea ureei și creatininei din corp
Media10: Cum sunt eliminate aceste substanțe din corp?
Dr. Victoria Dincă: Ureea este produsă în ficat prin ciclul ureei, ca rezultat al metabolismului proteinelor și eliminării azotului din aminoaciz. Mai apoi, este transportată prin sânge către rinichi, unde este filtrată de glomeruli. O parte din uree este reabsorbită în tubii renali, dar majoritatea este eliminată prin urină. În caz de insuficiență renală, nivelul ureei crește în sânge, ducând la uremie. Creatinina provine din metabolismul muscular (din degradarea creatinei fosfat). Este eliminată aproape exclusiv prin rinichi prin filtrare glomerulară, fără a fi reabsorbită în tubii renali (doar o mică parte este secretată activ). Rinichii au un rol esențial în menținerea echilibrului hidroelectrolitic, acido-bazic și al produselor reziduale din sânge. O scădere a funcției renale duce la acumularea de uree și creatinină. Acest lucru poate cauza complicații severe precum: acidoză metabolică, dezechilibre electrolitice și uremie. Creșterea creatininei serice și a ureei serice sugerează o scădere a funcției renale.
Media10: Care sunt valorile normale ale creatininei și ureei în sânge?
Dr. Victoria Dincă: Valorile normale ale ureei serice sunt cuprinse între 10-40 mg/dl. În ceea ce privește creatinina serică la adult, aceasta poate varia în funcție de sex. La bărbați, valorile normale sunt de 0,8-1,3 mg/dl, iar la femeie sunt curprinse între 0,6-1,0 mg/dl. Creșterea valorilor ureei serice și ale creatininei serice pot fi și tranzitorii (reversibile). Totuși, ele întodeauna arată o suferință renală, fapt care nu trebuie neglijat și necesită o evaluare medicală amănunțită pentru a identifica cauzele și a preveni eventualele complicații.
Afecțiuni ascunse
Media10: Ce afecțiuni pot duce la creșterea creatininei și ureei?
Dr. Victoria Dincă: Valorile crescute ale ureei plasmatice se întalnesc în: injurie renală acută de cauză prerenală, renală și postrenală, boală cronică de rinichi și stări însoțite de hipercatabolism (sepsis, tratament cu corticosteroizi în doze mari). Valorile crescute ale creatininei se întalnesc în: insuficiența renală acută, boala cronică de rinichi, rabdomioliză, acromegalie, utilizarea de suplimente de creatină. În schimb, valorile reduse sunt întâlnite în: malnutriție, la pacienții cu masă musculară redusă, la pacienții cu amputații, precum și în sarcină.
Media10: Cum influențează deshidratarea nivelul acestor substanțe?
Dr. Victoria Dincă: Stările de deshidratare afectează sever volumul plasmatic și produc hipovolemie. Aceasta duce la scăderea perfuziei renale și, în consecință, la scăderea filtrării glomerulare cu concentrarea ureei în sânge (azotemie de cauză prerenală). Atunci când deshidratarea este cauza creșterii retenției azotate (a ureei serice și a creatininei serice), se înregistrează o creștere disproporțională între uree și creatinină. În acest caz, valoarea ureei serice este mai mare. Acest fenomen semnalează doar o afectare funcțională, precipitată de reducerea volumului plasmatic. De obicei, rehidratarea corectă poate aduce valorile la normal.
Activitatea fizică și creatinina
Media10: Exercițiile fizice intense pot duce la creșterea creatininei?
Dr. Victoria Dincă: Exercițiul fizic intens poate afecta rinichii printr-un fenomen numit rabdomioliză. Asta înseamnă distrugerea rapidă a fibrelor musculare și eliberarea conținutului acestora în sânge. Rabdomioliza se produce prin eliberarea mioglobinei, o proteină din mușchi la nivelul circulației. La nivel renal, provoacă obstrucția tubilor renali, împreună cu hiperpotasemia rezultată din distrucția fibrelor musculare. Acestea duc la modificari ale echilibrului electrolitic și, în final, la injurie renală acută. Pentru promovarea unui stil de viață sănătos sunt recomandate exerciții fizice moderate. Aici vorbim de exercițiile aerobice, cum ar fi: mersul pe jos, ciclismul, înotul de intensitate moderată timp de 150 de minute pe săptămână. De asemenea, se recomandă și exerciții de rezistență, cum ar fi antrenamente cu greutăți ușoare, de două-trei ori pe săptămână.
„Proteinele de origine animală cresc excreția de calciu prin urină”
Media10: Consumul excesiv de proteine poate afecta valorile ureei și creatininei?
Dr. Victoria Dincă: Un regim hiperproteic poate afecta rinichii în mai multe moduri, în special la persoanele cu predispoziție la boli renale. Principalele efecte sunt creșterea filtrării renale și a efortului rinichilor. Consumul crescut de proteine determină o creștere a ratei de filtrare glomerulară (RFG), ceea ce duce la o muncă suplimentară a rinichilor. Pe termen lung, această suprasolicitare poate contribui la deteriorarea funcției renale, mai ales la persoanele cu boală renală preexistentă. Metabolismul proteinelor generează substanțe reziduale, precum ureea și creatinina, care trebuie eliminate de rinichi.
Eliminarea excesivă de uree prin urină necesită mai multă apă, ceea ce poate duce la deshidratare dacă nu se consumă suficiente lichide. Proteinele de origine animală cresc excreția de calciu prin urină. Acest lucru poate contribui la formarea calculilor urinari de oxalate de calciu, dar și de acid uric. Pentru pacienții cu boală cronică de rinichi, regimul alimentar recomandat este hipoproteic, cu 0,8 g proteine/kgc/zi. Un regim hiperproteic la această categorie de pacienți duce la accelerarea și deteriorarea funcției renale.
Semne de alarmă
Media10: Ce simptome pot apărea atunci când nivelul creatininei și ureei este prea mare?
Dr. Victoria Dincă: Simptomele primordiale care semnalează disfuncția renală manifestate prin creșterea valorilor serice ale ureei și creatininei sunt:
– astenia fizică marcată (oboseală)
– edeme gambiere (picioare unflate)
– inapetență (lipsa poftei de mâncare)
– dispnee (greutate în respirație)
– greață și vărsături
– prurit cutanat (mâncărimi ale pielii)
– crampe musculare și amorțeli
– scădere de volum a urinei sau modificarea aspectului
– apariția hipertensiunii arteriale sau agravarea unei hipertensiuni existente
Cum pot valorile crescute să afecteze funcția renală?
Media10: Cât de periculoase sunt valorile ridicate și ce complicații pot apărea?
Dr. Victoria Dincă: Valorile crescute ale ureei și creatininei serice reprezintă un semnal de alarmă pentru afectarea funcției renale, care poate evolua până la pierderea completă a funcției rinichilor. De aceea, diagnosticul precoce este esențial. Acesta ajută la încetinirea progresiei bolii cronice de rinichi către stadiul final, cunoscut sub denumirea de stadiul G5. În acest stadiu, este necesară inițierea terapiilor de substituție a funcției renale, cum ar fi dializa sau transplantul renal.
Teste și investigații utile
Media10: Ce investigații sunt necesare pentru a identifica cauza nivelului crescut de creatinină și uree?
Dr. Victoria Dincă: Investigațiile necesare includ analize serice, analize urinare și investigații imagistice. Printre analizele serice se numără:
- Uree serică și creatinină serică – pentru evaluarea funcției renale
- Raport uree/creatinină – pentru diferențierea cauzelor prerenale, renale și postrenale.
- Clearance-ul creatininei – pentru o evaluare mai precisă a filtrării glomerulare.
- Electroliți serici (Na, K, Ca, P, Cl, Mg) – identificarea dezechilibrelor electrolitice.
- Glicemie și HbA1c – excluderea diabetului ca factor de afectare renală.
- Acid uric seric – poate fi crescut în insuficiență renală cronică sau sindrom metabolic.
- Proteine totale și albumină serică – evaluarea stării nutriționale și a proteinuriei.
- Hemoleucogramă – anemia poate fi prezentă în insuficiența renală cronică.
- VSH, CRP, procalcitonină – markeri inflamatori pentru infecții sau boli autoimune.
- pH sanguin și bicarbonat seric – evaluarea acidozei metabolice.
Investigațiile specifice se efectuează în funcție de suspiciunea clinică, cum ar fi: testele pentru autoanticorpi (ANA, ANCA, Anti-GBM, complement C3/C4) în cazul glomerulonefritelor autoimune sau vasculitelor; serologiile pentru infecții (HIV, VHB, VHC, sifilis), dacă există suspiciunea unei cauze infecțioase; electroforeza proteinelor serice și urinare, în cazul suspiciunii de mielom multiplu. Analizele urinare includ: sumarul de urină și sedimentul urinar, proteinuria cantitativă (proteinuria de 24 de ore sau raportul albumină/creatinină urinară), examenul bacteriologic al urinei pentru excluderea unei infecții urinare, ionograma urinară, proba Addis-Hamburger și analiza morfologiei eritrocitelor urinare.
În ceea ce privește investigațiile imagistice, ecografia renală și de căi urinare este utilă pentru identificarea obstrucțiilor urinare, calculilor renali, hidronefrozei, atrofiei renale sau polichistozei renale. Dacă este necesar, se poate efectua un CT abdominal cu sau fără substanță de contrast pentru investigarea cauzelor obstructive sau afectărilor vasculare. IRM-ul renal oferă detalii suplimentare în cazul patologiilor renale cronice. Radiografia toracică poate fi utilizată pentru semne de suprasarcină volemică sau edem pulmonar. Standardul de aur în diagnosticarea afecțiunilor ce stau la baza bolii cronice de rinichi rămâne puncția biopsie renală.
Cum se tratează nivelurile ridicate de uree și creatinină?
Media10: Cum se tratează valorile ridicate? Dieta și stilul de viață pot ajuta?
Dr. Victoria Dincă: Odată instalată, boala cronică de rinichi necesită monitorizare constantă pentru a preveni progresia către stadiul final. Acest lucru se realizează prin adoptarea unui stil de viață sănătos, care include: renunțarea la fumat, reducerea greutății corporale, respectarea unei diete adecvate (hiposodate, hipolipidice și hipoproteice), evitarea substanțelor toxice pentru rinichi, precum și un control riguros al glicemiei și al tensiunii arteriale. Toate aceste măsuri contribuie la încetinirea deteriorării funcției renale și la îmbunătățirea calității vieții pacientului.
Când e nevoie de dializă?
Media10: Când este necesară dializa pentru a controla aceste valori?
Dr. Victoria Dincă: Inițierea dializei este necesară atunci când funcția renală scade la un nivel în care organismul nu mai poate elimina eficient toxinele, excesul de lichide și electroliții, punând în pericol viața pacientului. Criteriile de inițiere a dializei includ prezența unor simptome uremice severe, precum greață, vărsături persistente, prurit intens, fatigabilitate marcată sau encefalopatie uremică.
Alte indicații includ: supraîncărcarea volemică rezistentă la diuretice, anuria, acidoza metabolică severă care nu răspunde la tratamentul conservator, hiperpotasemia severă (K+ > 6,5 mmol/L) nerefractară la tratamentul medicamentos, pericardita uremică, care este un semn al uremiei avansate, și valori ale ureei serice care depășesc 300 mg/dl. De asemenea, o rată de filtrare glomerulară (RFG) ≤ 10 ml/min/1,73 m² reprezintă un criteriu important pentru inițierea dializei.
