Te confrunți cu fibroame uterine? Simptomele sunt severe și îți afectează viața de zi cu zi? În astfel de situații, fibroamele uterine trebuie tratate chirurgical pentru a preveni complicațiile și a ameliora starea pacientei. Pentru asta, există două intervenții chirurgicale majore: histerectomia și miomectomia. Alegerea procedurii potrivite este esențială pentru o recuperare rapidă și pentru prevenirea riscurilor. Ce sunt fibroamele? De ce apar? Când se indică operația? Cum se realizează intervențiile chirurgicale? Cât de eficiente sunt? Află răspunsurile de la dr. Dragoș Mărgăritescu, medic primar chirurgie generală la Centrul Medical Renașterea și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, șef de lucrări UMF Craiova.
Fibroamele uterine reprezintă o problemă de sănătate frecvent întâlnită în rândul femeilor aflate la vârsta reproductivă. De obicei, fibroamele cresc lent și pot fi asimptomatice. Din această cauză, sunt descoperite adesea întâmplător, în timpul unor investigații de rutină. În unele cazuri, însă, pot provoca simptome precum sângerări abundente, dureri pelvine sau dificultăți de fertilitate, ceea ce poate necesita tratament medical.
„Fibroamele uterine sunt tumori benigne care se dezvoltă din miometru (țesutul muscular al uterului). Acestea cresc în interiorul peretelui uterin și sunt influențate de hormonii estrogeni, motiv pentru care sunt mai frecvente în perioada reproductivă, între 30 și 50 de ani. Se estimează că 70-80% dintre femei dezvoltă fibroame, însă noi diagnosticăm doar o mică parte dintre ele, fie datorită simptomelor, fie în urma unor investigații de rutină”, precizează medicul.
Tipuri de fibroame
Fibroamele uterine sunt clasificate în funcție de localizarea lor în uter. Fiecare tip poate avea caracteristici și simptome diferite. În general, fibroamele sunt împărțite în trei tipuri principale. Ele variază în funcție de zona în care se dezvoltă și de modul în care afectează uterul. Aceste tipuri sunt importante pentru stabilirea unui diagnostic corect și pentru alegerea tratamentului adecvat, având în vedere că fiecare tip poate implica riscuri sau complicații specifice. Dr. Dragoș Mărgăritescu, medic primar chirurgie generală la Centrul Medical Renașterea și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, șef de lucrări UMF Craiova, menționează care sunt cele mai frecvente tipuri de fibroame uterine:
- Fibroame subseroase – se dezvoltă pe suprafața externă a uterului, sub stratul seros, și pot crește spre exterior, afectând organele din jur.
- Fibroame intramurale – cresc în grosimea peretelui uterin și pot determina creșterea dimensiunii uterului și simptome precum dureri sau sângerări abundente.
- Fibroame submucoase – se află aproape de mucoasa endometrială și pot afecta cavitatea uterină.
„Cei mai importanți factori de risc sunt obezitatea și predispoziția genetică”
Cauzele fibroamelor uterine nu sunt pe deplin înțelese, însă se știe că anumiți factori pot contribui la dezvoltarea acestora. De multe ori, femeile cu antecedente familiale de fibroame uterine pot fi mai predispuse la dezvoltarea lor, iar hormonii precum estrogenul și progesteronul pot influența creșterea fibroamelor. În plus, unele condiții de sănătate, precum obezitatea, pot juca un rol în apariția și evoluția fibroamelor.
„Cei mai importanți factori de risc sunt obezitatea și predispoziția genetică. În general, femeile supraponderale sau obeze au un risc mai mare de a dezvolta fibroame uterine, deoarece țesutul adipos produce estrogeni, hormoni care pot stimula creșterea acestora. În același timp, femeile care au rude de gradul întâi (mamă, soră, bunică) cu fibroame uterine au un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune. Așadar, există o componentă genetică importantă în apariția fibroamelor”, precizează medicul.
Când se indică operația?
Operația pentru fibroamele uterine este indicată atunci când tratamentele conservatoare nu sunt eficiente sau atunci când complicațiile apărute necesită o abordare mai agresivă. Intervenția chirurgicală poate fi necesară în cazul în care fibroamele se măresc semnificativ, cauzând modificări structurale ale uterului, sau în situațiile în care apar complicații grave, precum necrobioza fibromatoasă sau infecțiile. În funcție de mărimea, localizarea fibroamelor și starea generală a pacientei, chirurgia poate fi opțiunea de tratament pentru a preveni riscurile pentru sănătatea femeii. Dr. Dragoș Mărgăritescu, medic primar chirurgie generală la Centrul Medical Renașterea și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, șef de lucrări UMF Craiova, precizează care sunt condițiile medicale în care se indică operația:
- Sângerări abundente sau prelungite: Fibroamele uterine pot cauza sângerări menstruale abundente, care pot duce la anemie severă. În cazurile în care sângerările nu pot fi controlate prin tratamente medicamentoase, intervenția chirurgicală devine necesară pentru a opri hemoragia.
- Durere pelvină persistentă: Fibroamele pot provoca dureri pelvine cronice, ce pot deveni invalidante. Dacă aceste dureri nu răspund la tratamentele conservatoare și afectează semnificativ calitatea vieții, chirurgia poate oferi o soluție de durată.
- Tulburări de tranzit intestinal: Atunci când fibroamele cresc și apasă pe organele din apropiere, cum ar fi intestinul, pot apărea tulburări de tranzit, cum ar fi constipația sau dificultăți la defecație. Dacă aceste simptome nu sunt ameliorate prin alte metode, poate fi necesar un tratament chirurgical pentru a elimina presiunea exercitată asupra tractului intestinal.
- Fenomen septice apărute în urma necrobiozei: În cazul în care fibroamele suferă necroză, adică moartea țesutului fibromatos, pot apărea infecții severe sau fenomene septice care pot pune în pericol viața pacientei. În astfel de cazuri, intervenția chirurgicală este esențială pentru a preveni răspândirea infecției și a asigura sănătatea pacientei.
Histerectomia: când se recomandă și în ce constă?
Histerectomia este o intervenție chirurgicală majoră prin care se îndepărtează uterul, iar în unele cazuri, și anexele sale. Aceasta poate fi recomandată femeilor care suferă de afecțiuni grave ale uterului, cum ar fi fibroamele uterine mari, cancerul uterin sau alte probleme care nu pot fi tratate prin metode mai puțin invazive. Intervenția poate fi efectuată prin diferite tehnici, în funcție de dimensiunea și localizarea problemelor, dar și de starea generală a pacientei. Alegerea metodei chirurgicale este esențială pentru o recuperare rapidă și minimizarea riscurilor postoperatorii.
„Histerectomia constă în îndepărtarea uterului, cu sau fără anexe, împreună cu fibroamele pe care le conține. Se poate efectua pe cale laparoscopică, robotică, clasică sau vaginală. Standardul actual este histerectomia laparoscopică. În cazul fibroamelor voluminoase, uterul poate fi fragmentat (morselat) pentru a fi extras mai ușor. Intervenția durează între 40 de minute – o oră. Principalele riscuri asociate acesteia sunt: hemoragia, lezarea ureterelor sau a vezicii urinare, mai ales la pacientele cu operație de cezariană în antecedente. Dacă se practică histerectomia cu anexectomie bilaterală (îndepărtarea ovarelor), pacienta intră în menopauză chirurgicală și necesită tratament hormonal de substituție. La femeile tinere, se recomandă histerectomia interanexială cu păstrarea ovarelor și monitorizarea periodică a pacientei”, declară medicul.
Cât de repede te recuperezi după histerectomie?
După o histerectomie, procesul de recuperare variază în funcție de tipul intervenției și de starea generală a pacientei. De obicei, femeile se pot mobiliza la scurt timp după operație, iar externarea se face în câteva zile. Totuși, este important ca pacienta să urmeze recomandările medicului pentru o recuperare completă și pentru a evita posibile complicații. Perioada de recuperare poate fi influențată de factori precum vârsta, istoricul medical și tipul de procedură efectuată.
„Postoperator, pacienta se mobilizează în 24 de ore, este externată în 24-48 de ore, tubul de dren este suprimat în 48 de ore, iar firele se extrag la 7 zile. Reintegrarea socială se poate face după șapte zile, iar reluarea activității sexuale după trei luni, după vindecarea completă a bontului vaginal”, spune dr. Dragoș Mărgăritescu, medic primar chirurgie generală la Centrul Medical Renașterea și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, șef de lucrări UMF Craiova.
Miomectomia: cum se realizează?
Miomectomia este o opțiune chirurgicală destinată femeilor care se confruntă cu fibroame uterine și doresc să evite histerectomia, păstrându-și astfel uterul. Această procedură permite îndepărtarea fibroamelor fără a afecta integritatea uterină, având ca scop ameliorarea simptomelor, cum ar fi durerea pelvină sau sângerările anormale. Miomectomia poate fi realizată prin mai multe tehnici, inclusiv laparoscopic sau clasic, în funcție de caracteristicile fibroamelor și de starea generală a pacientei. Deși este eficientă în majoritatea cazurilor, aceasta presupune riscuri, printre care se numără sângerările postoperatorii sau formarea de cicatrici care pot afecta viitoarele sarcini.
„Miomectomia presupune îndepărtarea exclusiv a fibroamelor și este destinată femeilor tinere care doresc să-și păstreze fertilitatea. Se poate efectua prin abord clasic sau laparoscopic, în funcție de localizarea fibroamelor. Intervenția constă în incizarea peretelui uterin, enucleerea fibromului și sutura ulterioară a musculaturii uterine. Cu cât fibroamele sunt mai mici, cu atât sunt mai ușor de îndepărtat. În cazul fibroamelor multiple sau a celor cu contact direct cu mucoasa uterină, există riscul formării de sinechii uterine, care pot afecta implantarea sarcinii. Miomectomia se face sub anestezie generală, procedura durează cel puțin o oră, iar recuperarea este destul de rapidă”, afirmă medicul.
Fibroamele operate pot recidiva?
Fibroamele uterine pot recidiva chiar și după ce au fost îndepărtate chirurgical. Acest lucru se datorează faptului că factorii care au favorizat dezvoltarea lor rămân în organism, iar femeile care au suferit o intervenție pentru îndepărtarea fibroamelor pot dezvolta altele în timp. Recidiva poate apărea la câteva luni sau chiar ani după intervenție, iar monitorizarea constantă este importantă pentru a urmări starea uterului și a preveni reapariția acestora. Intervenția timpurie poate ajuta la gestionarea riscurilor și la minimizarea impactului asupra sănătății reproductive.
„În cazul fibroamelor uterine, chiar dacă acestea sunt extirpate, condițiile care au favorizat apariția lor rămân, ceea ce înseamnă că pacienta poate dezvolta altele în timp. De exemplu, o femeie care a suferit o miomectomie pentru a putea rămâne însărcinată poate dezvolta din nou fibroame după sarcină, cel mai devreme la un an de la naștere. Monitorizarea periodică este esențială pentru a preveni reapariția acestor afecțiuni și pentru a interveni la timp, dacă este necesar”, declară dr. Dragoș Mărgăritescu, medic primar chirurgie generală la Centrul Medical Renașterea și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, șef de lucrări UMF Craiova.
Intervențiile chirurgicale îți pot afecta feritilitatea?
Miomectomia este o intervenție chirurgicală destinată femeilor care doresc să își păstreze fertilitatea, dar care se confruntă cu fibroame uterine ce provoacă simptome sau complicații. Deși procedura îndepărtează fibroamele și permite păstrarea uterului, ea poate modifica structura acestuia. Modificările aduse peretelui uterin sau cavității uterine, cum ar fi cicatricile sau alterarea mucoasei uterine, pot influența negativ fertilitatea. În unele cazuri, miomectomia poate crește riscul de avort spontan sau de naștere prematură. De aceea, monitorizarea ulterioară este esențială pentru a evalua sănătatea uterului și a preveni eventualele complicații.
„Riscurile ca pacienta să sufere de infertilitate sunt mai frecvente în cazul miomectomiei. Totuși, în cazul miomectomiei, fibromul uterin poate afecta structura uterului și poate duce la complicații care să influențeze fertilitatea”, concluzionează medicul chirurg.
