Să fii medic chirurg nu este nici pe departe un drum ușor și lipsit de provocări. Să fii medic chirurg înseamnă multă muncă, disciplină și nopți nedormite, dar și momente de satisfacție și mulțumire atunci când poți salva viețile pacienților tăi. Prof. univ. dr. Valeriu Șurlin, medic primar chirurgie generală, șeful Clinicii Chirurgie I de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, și-a dedicat fiecare zi acestei profesii, oferindu-le pacienților îngrijirea de care au nevoie. De la cazuri complexe, ce necesită o colaborare multidisciplinară, până la sacrificiile personale pe care le presupune acest drum, dr. Șurlin ne împărtășește cum reușește să facă față acestei profesii, un domeniu aflat într-o continuă schimbare. Într-un interviu cu Media10, descoperim povestea unui om pentru care medicina și chirurgia sunt mai mult decât o profesie, ci o vocație.
Media10: Cum ați ajuns să fiți medic chirurg? Ce v-a determinat să alegeți această specialitate?
Dr. Valeriu Șurlin: Pot spune că mi-am dorit să fiu chirurg încă din copilărie. Prima dată când am făcut această afirmație a fost în școala primară, după cum își amintește fosta mea învățătoare, doamna Vilău, de la Școala Generală nr. 7. Cred că alegerea domeniului medical, și în special a chirurgiei, a fost influențată într-o anumită măsură de faptul că tatăl meu a fost medic pe o specialitate chirurgicală – ORL.
„Vorbim de aproximativ 1.400 de operații din întreg spectrul chirurgiei generale realizate anual”
Media10: Aveți o experiență vastă în spate. Cât de mulți pacienți ajung în Clinica de Chirurgie I din cadrul SCJU Craiova? Câte intervenții faceți lunar, anual?
Dr. Valeriu Șurlin: În curând se vor împlini 28 de ani de când am început să practic chirurgia generală. În aceștia sunt incluși și anii de rezidențiat. Anul trecut, în clinica noastră au fost tratați, în medie, între 160–180 de pacienți pe lună. Asta înseamnă în jur de 2.000 de pacienți pe tot parcursul anului. Dintre aceștia, aproximativ 70% au necesitat intervenții chirurgicale cu diferite grade de complexitate. Prin urmare, vorbim de aproximativ 1.400 de operații din întreg spectrul chirurgiei generale realizate anual.
Media10: Care sunt cele mai frecvente afecțiuni medicale ce necesită tratament chirurgical?
Dr. Valeriu Șurlin: Dintre afecțiunile benigne, cele mai frecvente sunt: apendicita acută, herniile peretelui abdominal (inghinale, ombilicale, femurale), eventrațiile postoperatorii (herniile incizionale), litiaza (calculii) veziculei biliare. Dacă vorbim de afecțiunile maligne, putem include: cancerul colorectal, cancerul mamar, cancerele genitale.
„Lucrăm împreună pentru ca pacienții noștri să beneficieze de cele mai bune îngrijiri”
Media10: La Clinica de Chirurgie I sunteți o întreagă echipă. Câți medici sunteți și cum reușiți să lucrați eficient împreună?
Dr. Valeriu Șurlin: Suntem în total 13 medici, dintre care 12 medici primari și un medic specialist chirurgie generală. Doi dintre colegii noștri au și o a doua specialitate – chirurgie vasculară, respectiv ginecologie. Eficiența echipei se bazează pe colaborarea constantă pe care o avem în tratarea diverselor patologii din sfera chirurgiei generale, pe sprijinul reciproc și pe împărtășirea experienței acumulate de fiecare dintre noi în diverse domenii. Ne susținem unii pe alții, încercăm să lăsăm orgoliile deoparte și lucrăm împreună pentru ca pacienții noștri să beneficieze de cele mai bune îngrijiri.
Cum sunt tratate cazurile complexe?
Media10: Care sunt cele mai dificile cazuri pe care le-ați tratat de-a lungul timpului? Cum gestionați cazurile complexe?
Dr. Valeriu Șurlin: În fiecare dintre domeniile chirurgiei generale – chirurgia tubului digestiv superior (esofag, stomac, hernii hiatale), chirurgia tubului digestiv inferior (colon, rect, anus), chirurgia sânului, chirurgia peretelui abdominal, chirurgia de urgență și a traumatismelor, chirurgia proctologică și ginecologică – există cazuri complexe și provocatoare care solicită la maximum resursele medicale umane și logistice. Complexitatea cazurilor este influențată, în primul rând, de factori precum: vârsta, greutatea, statusul fizic al pacientului și capacitatea sa de efort. În al doilea rând, un alt aspect important îl reprezintă afecțiunile medicale asociate, în special cele cardiovasculare. Aici putem aminti: hipertensiunea arterială, infarctul miocardic în antecedente, afecțiunile valvulare, tulburările de ritm cardiac (cea mai frecvent întâlnită fiind fibrilația atrială), diabetul zaharat, boala cronică renală, afecțiunile bronhopulmonare cronice (BPOC, astm bronșic) sau accidentele vasculare cerebrale. Aceste afecțiuni trebuie bine cunoscute și corect tratate înainte ca pacientul să fie programat pentru intervenția chirurgicală.
În al treilea rând, prezența unor intervenții chirurgicale abdominale anterioare ridică problema existenței unor aderențe în cavitatea abdominală. Acest lucru îngreunează accesul asupra organelor abdominale, atât în chirurgia deschisă, cât și în cea laparoscopică, unde riscul de leziuni intestinale sau vasculare este mai mare. De asemenea, pacienții care urmează tratamente anticoagulante sau antiagregante necesită un management special. Această medicație trebuie întreruptă înaintea operației și, în unele cazuri, înlocuită temporar cu un tratament anticoagulant administrat subcutanat. Totuși, acești pacienți prezintă un risc crescut de sângerare intraoperatorie și postoperatorie, necesitând o monitorizare atentă. În plus, excesul ponderal și obezitatea morbidă complică suplimentar intervențiile chirurgicale. Țesutul adipos în exces – subcutanat sau în jurul organelor abdominale – poate duce la pierderi sanguine mai mari și la o tehnică operatorie mai dificilă.
Nu în ultimul rând, pacienții cu afecțiuni oncologice ale tubului digestiv (cancer gastric, colorectal etc.) sau cu tumori la nivelul pancreasului, ficatului, organelor genitale pot prezenta anemie feriprivă sau alte tipuri de anemie, care trebuie corectate preoperator. Mulți dintre acești pacienți au urmat tratamente oncologice precum chimioterapia sau radioterapia. Prin urmare, este nevoie de o perioadă de așteptare înainte de intervenția chirurgicală, urmată de reluarea tratamentului postoperator cât mai rapid posibil. Acești pacienți prezintă un risc crescut de complicații postoperatorii, în special infecțioase, care pot întârzia reluarea tratamentului oncologic, esențial pentru vindecarea sau supraviețuirea lor. În cazurile avansate de cancer abdominal, unde boala s-a extins la mai multe organe, intervențiile devin extrem de complexe. Se impune rezecția acestora sau a unor părți din ele, în bloc, adică împreună cu tumora și organul de proveniență.
Dacă toate aceste probleme se regăsesc la un pacient aflat într-o situație de urgență – cum ar fi un traumatism sever, ocluzie intestinală, infarct enteromezenteric sau peritonită de diverse cauze – atunci suferința acută solicită intens fiziologia organismului. În astfel de cazuri, resursele de care pacientul ar putea dispune pentru a face față agresiunii sunt limitate. Acest lucru duce la apariția unor disfuncții, de diferite grade, la nivelul organelor și sistemelor organismului.
„Cazurile complexe necesită o coordonare atentă și o colaborare strânsă între specialiști”
Media10: Cât de importantă este colaborarea multidisciplinară în tratarea cazurilor dificile?
Dr. Valeriu Șurlin: Cazurile complexe necesită o coordonare atentă și o colaborare strânsă între specialiști din diferite domenii medicale. Aceștia trebuie să lucreze în echipă cu medicul chirurg curant și cu medicul anestezist, care are rolul de a menține pacientul într-o stare optimă de funcționare pe parcursul intervenției chirurgicale. De-a lungul timpului, am gestionat numeroase cazuri dificile, iar succesul tratamentului a fost posibil doar printr-o colaborare multidisciplinară. În plus, în anumite situații, rezolvarea unui caz complex poate depinde și de sprijinul oferit de alte centre de expertiză, atât din țară, cât și din străinătate. Telemedicina, o realitate a erei digitale, ne oferă acces rapid la opinii și recomandări din partea unor colegi cu experiență în aspecte specifice chirurgiei generale. Astfel, putem lua cele mai bune decizii pentru pacienții noștri.
Media10: Ce rol joacă comunicarea cu pacienții și familiile acestora?
Dr. Valeriu Șurlin: Comunicarea cu pacienții și familiile acestora este esențială. Aceasta are rolul de a construi o relație de încredere între medic și pacient – fundamentul pe care se bazează succesul unui tratament chirurgical. Discuțiile detaliate despre planul de tratament, îngrijirile postoperatorii, rezultatele așteptate și obiectivele medicale contribuie la reducerea stresului și a temerilor pacientului. Totodată, această comunicare deschisă crește încrederea în echipa medicală și în actul chirurgical, ceea ce poate avea un impact pozitiv asupra evoluției postoperatorii.
Aparatură performantă și dotări moderne
Media10: De ce dotări dispuneți în Clinica de Chirurgie I de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova?
Dr. Valeriu Șurlin: În ceea ce privește chirurgia laparoscopică, clinica noastră este echipată cu două linii moderne de chirurgie laparoscopică. Acestea sunt dotate cu camere video 4K, ce oferă imagini de o claritate excepțională. În plus, permit un gest chirurgical extrem de precis, cu pierderi minime de sânge intraoperator. Aceste sisteme includ tehnologie avansată de vizualizare a structurilor vasculare și biliare cu verde indocianină. Ele facilitează aprecierea gradului de vascularizație în rezecțiile intestinale, identificarea căii biliare principale în colecistectomiile laparoscopice dificile, precum și localizarea ganglionilor santinelă în chirurgia sânului, a cancerelor digestive și genitale (uterin și de col uterin).
Clinica noastră dispune și de instrumentar de sigilare vasculară. Acestea utilizează diverse mecanisme (termofuziune, ultrasunete) pentru a reduce semnificativ pierderile de sânge intraoperator, în special în cazurile complexe ce necesită rezecții extinse ale mai multor organe abdominale. Din perspectiva chirurgiei laparoscopice, pe lângă intervențiile uzuale, precum colecistectomia și apendicectomia laparoscopică, în clinica noastră se efectuează în mod curent, pe cale minim invazivă, intervenții pentru hernia hiatală, cancerul de colon și rect, hernia inghinală, histerectomia, anexectomiile, chistele hidatice hepatice, patologia glandelor suprarenale, tumorile gastrointestinale stromale (GIST), cancerul gastric, o parte dintre eventrațiile postoperatorii și splenectomiile.
Nu aș uita să menționez dintre dotările de bază, cum ar fi echiparea sălilor noastre de operație cu mese chirurgicale noi. Acestea sunt capabile să suporte greutăți de până la 400 kg, care permit manevrarea pacientului în multiple direcții și poziții. De asemenea, dispunem de lămpi chirurgicale, care asigură o iluminare inteligentă a câmpului operator, optimizând astfel vizibilitatea în timpul intervențiilor.
Ce înseamnă succesul terapeutic?
Media10: Cum evaluați succesul unui tratament chirurgical și care sunt factorii ce influențează recuperarea pacienților?
Dr. Valeriu Șurlin: Succesul unui tratament chirurgical este definit, în primul rând, de succesul intervenției în sine, realizată conform planului, cu toate obiectivele atinse și fără evenimente majore. Chiar și în cazul unor incidente intraoperatorii, succesul terapeutic constă în abilitatea de a le depăși și de a rezolva problemele cu care se confruntă pacientul. Un alt indicator al succesului este faptul că pacientul se trezește bine din anestezie și nu prezintă complicații majore postoperatorii. De asemenea, putem considera un succes și atunci când, în raport cu complexitatea intervenției, apar complicații minore care pot fi gestionate rapid în perioada de spitalizare sau imediat după externare.
Un alt aspect important este rezolvarea eventualelor complicații medicale sau chirurgicale postoperatorii, chiar și printr-o reintervenție, dacă este necesar. Este esențial ca pacientul să părăsească spitalul într-o fază de vindecare chirurgicală, cu capacitatea de a se alimenta pe cale orală și de a se mobiliza activ. O parte din îngrijirile postoperatorii, până la vindecarea completă, pot continua în cadrul policlinicii sau, acolo unde este cazul, printr-un sistem de îngrijire la domiciliu, prin CAS.
Aș dori să menționez și programele de reabilitare rapidă după intervențiile chirurgicale majore, cunoscute sub acronimul de ERAS sau „fast-track surgery”, pe care le aplicăm cu succes de cel puțin 10 ani. Acestea reprezintă un set de măsuri de îngrijire preoperatorie, intraoperatorie și postoperatorie. Administrate etapizat și concertat, asigură o recuperare mai rapidă a pacientului, în special după chirurgia deschisă.
„Din fiecare caz, îmi place să cred că am învățat ceva”
Media10: Vă amintiți o experiență deosebită cu un pacient, un moment care v-a marcat în cariera dumneavoastră de medic și pe care ați vrea să îl împărtășiți?
Dr. Valeriu Șurlin: Sunt multe astfel de momente, nu aș putea să mă limitez la unul singur. Provocările sunt constante, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. Până la urmă, fiecare experiență, fiecare intervenție, fiecare contact uman cu pacienții te învață ceva, dacă ai mintea și inima deschise. Nu pot să fac o clasificare a celor care m-au marcat cel mai mult, pentru că toate au avut un impact asupra mea, mai mult sau mai puțin. Din fiecare caz, îmi place să cred că am învățat ceva și nu mă refer aici doar la cazurile în care am fost medic curant, ci și la cele ale colegilor din clinică, pe care le rezolvăm împreună.
Media10: Care considerați că sunt cele mai mari provocări ale unui medic chirurg în România, în special în spitalele de stat?
Dr. Valeriu Șurlin: Cea mai mare provocare pentru un medic chirurg, mai ales în spitalele de stat, este legată de complexitatea cazurilor cu care se confruntă, în special în situațiile de urgență. Marea majoritate a spitalelor cu secții de chirurgie sunt și centre de urgență, ceea ce reprezintă aproximativ 50% din activitatea lor. Durata de viață a crescut constant, iar numărul afecțiunilor cronice este în continuă creștere din cauza stresului cotidian, a stilului de viață din ce în ce mai alert și alimentației nesănătoase. Din păcate, prezentarea la medic se face, de cele mai multe ori, în stadii avansate. Acești factori duc adesea la cazuri complicate și surprinzătoare, care solicită la maximum resursele fizice și psihice ale medicului chirurg, ale echipelor medicale și de îngrijire, dar și resursele materiale ale spitalelor.
„Nu închid telefonul atunci când plec din spital, pentru că oricând poate să apară o urgență”
Media10: Cum reușiți să echilibrați viața profesională cu cea personală? Ce ați sacrificat pentru medicină?
Dr. Valeriu Șurlin: Este într-adevăr o provocare să găsești acest echilibru. Cred că, de la o zi la alta, de la o săptămână la alta, balanța înclină fie către viața profesională, fie către cea personală. Pot spune că am petrecut mai mult timp în spital decât acasă, cu familia, iar acest lucru presupune un sacrificiu considerabil din timpul pe care ar fi trebuit să-l petrec cu cei dragi. Este vorba de timpul fizic, dar să nu mai pun la socoteală faptul că, și acasă, în weekenduri sau vacanțe, gândurile mele sunt adesea la pacienții pe care îi am internați sau pe care i-am tratat. Nu închid telefonul atunci când plec din spital, pentru că oricând poate să apară o urgență.
În medicină, și mai ales în chirurgie, excelența nu este un accident, ci rezultatul unui antrenament continuu și al unui angajament față de siguranța pacientului. Medicina și chirurgia evoluează continuu, iar tehnologia face progrese importante. Din acest motiv, este esențial să fii mereu informat. Participarea la congrese, webinarii, conferințe și workshop-uri este obligatorie pentru a menține standardele actuale. Mai mult decât atât, aceste evenimente îți oferă ocazia de a împărtăși experiența și rezultatele tale, dar și de a învăța din realizările altora. Sunt tot mai multe congrese anuale, atât în țară, cât și în străinătate, la care trebuie să participi pentru a fi la curent cu noutățile. Aceasta implică un efort suplimentar, atât fizic, cât și financiar, și, bineînțeles, absența de acasă, din sânul familiei.
