Neurochirurgia este una dintre cele mai dificile și solicitante specialități medicale, iar dr. Otilia Clara Mărgăritescu, medic primar neurochirugie, șef de lucrări la UMF Craiova, șefa Clinicii de Neurochirurgie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, știe prea bine acest lucru. Cu o experiență de peste 20 de ani în domeniu, dr. Mărgăritescu vorbește despre complexitatea cazurilor pe care le întâmpină zilnic, dar și despre momentele deosebite care îi dau satisfacția că munca sa face o diferență reală în viața pacienților. Într-un interviu pentru Media10, medicul împărtășește cum reușește să facă față provocărilor de la locul de muncă, dar și cum îmbină cariera cu viața de familie.
Media10: Cum ați ajuns să fiți medic neurochirurg? Ce v-a determinat să alegeți această specialitate?
Dr. Otilia Mărgăritescu: Este o specialitate fascinantă, dar și foarte dificilă. Alegerea mea a fost influențată de un film și, ulterior, de carte, care se numea Vraciul. Aceasta prezenta povestea unui neurochirurg care și-a pierdut memoria și a ajuns într-un sat, iar localnicii îl considerau un „vindecător miraculos”. În realitate, el aplica ceea ce învățase în pregătirea sa medicală. Această poveste m-a făcut să realizez cât de spectaculos este sistemul nervos și m-a determinat să-mi doresc să urmez această specialitate. Ulterior, studiul anatomiei sistemului nervos și al neurologiei în facultate mi-a întărit convingerea că neurochirurgia este drumul potrivit pentru mine. Am avut norocul să-mi împlinesc acest vis. Cel mai important lucru este să faci ceea ce îți dorești și să îți placă cu adevărat, pentru că această meserie este pentru toată viața.
Cei mai mulți pacienți vin cu traumatisme
Media10: Aveți o experiență vastă în spate. Cât de mulți pacienți ajung în Clinica de Neurochirurgie din cadrul SCJU Craiova? Câte intervenții faceți lunar și ce patologii predomină?
Dr. Otilia Mărgăritescu: Patologia este extrem de variată. De regulă, predomină traumatismele cauzate de accidente sau agresiuni, afecțiunile discale (herniile de disc), tumorile cerebrale. Fiecare pacient este diferit, atât din punct de vedere clinic, cât și al simptomatologiei. Prin urmare, este nevoie de o adaptare constantă din partea noastră. Există perioade în care volumul de muncă este foarte mare pentru că adresabilitatea este crescută. În plus, sunt mulți pacienți care nu au doar afecțiuni neurochirurgicale, ci și comorbidități. De aceea, e nevoie să existe o colaborare cu medicii de la alte specialități. În ceea ce privește intervențiile, realizăm lunar aproximativ 30-40 de operații pentru traumatisme. Totuși, nu toți pacienții cu leziuni cerebrale necesită intervenție chirurgicală, unii fiind tratați conservator. În cazul afecțiunilor cronice, numărul intervențiilor variază în funcție de adresabilitate.
„Funcționăm ca o echipă bine sudată și punem pe primul loc binele pacientului”
Media10: La Clinica de Neurochirurgie sunteți o întreagă echipă. Cum reușiți să lucrați eficient împreună?
Dr. Otilia Mărgăritescu: Suntem patru medici dedicați și un colectiv minunat, de la asistenta șefă până la asistente, infirmiere și brancardieri. Funcționăm ca o echipă bine sudată și punem pe primul loc binele pacientului. Deși suntem puțini, muncim mult și sperăm să ni se mai alăture un coleg. În prezent, echipa medicală este formată din dr. Denisa Gavrilă, dr. Carmen Pătruleasa, dr. Traian Ungureanu și eu. Colaborarea este esențială pentru a ne organiza eficient: unii sunt în sala de operație, alții gestionează secția și activitatea din policlinică. Ne împărțim sarcinile, dar în același timp fiecare cunoaște și pacienții colegilor. În cazurile dificile, ne consultăm, căutăm soluții și ne sprijinim unii pe alții.
Un rol extrem de important îl are asistenta șefă, un om extraordinar care ne ajută foarte mult. Este riguroasă, organizată și știe să coordoneze echipa astfel încât totul să funcționeze optim. De multe ori, găsește soluții fără intervenția noastră. De asemenea, asistentele sunt „micile noastre rezidente”, pentru că sunt foarte bine pregătite și au experiență. Pe lângă asta, infirmierele au o muncă grea, mai ales când sunt pacienți care intră în sevraj sau au alte probleme. Ele se ocupă de îngrijirea acestora, se asigură că sunt spălați, hrăniți și îngrijiți corespunzător. Suntem o echipă în adevăratul sens al cuvântului și, indiferent de problemele care apar, încercăm să le rezolvăm împreună, de la cel mai mic la cel mai mare.
Cum sunt gestionate cazurile dificile?
Media10: Care au fost cele mai dificile cazuri pe care le-ați tratat de-a lungul timpului? Cum gestionați cazurile complexe?
Dr. Otilia Mărgăritescu: Eu și colegii mei încercăm să fim cât mai corecți față de pacienți. Dacă avem un caz care ne depășește, este esențial să fim onești și să direcționăm pacientul către un centru unde poate primi cea mai bună îngrijire. În cazurile dificile pe care le putem gestiona, ne consultăm între noi sau cerem sprijinul colegilor de la alte specialități. Dacă pacientul are nevoie de îngrijire suplimentară, colaborăm strâns cu echipa de terapie intensivă, care ne ajută în măsura posibilităților. Trebuie să recunoaștem că, din păcate, pacienții ajung la medic în stadii avansate ale bolii, pentru că nu sunt obișnuiți să se adreseze preventiv. Stresul cotidian îi face să neglijeze sănătatea. Printre cele mai dificile cazuri pe care le-am tratat se numără tumori ale coloanei vertebrale și cerebrale, care au fost provocatoare nu doar din punct de vedere chirurgical, ci și al îngrijirii postoperatorii.
„Cele mai emoționante cazuri sunt cele ale pacienților tineri”
De asemenea, cele mai emoționante cazuri sunt cele ale pacienților tineri, în special victime ale accidentelor rutiere, a căror incidență a crescut alarmant. Sunt situații în care nu avem opțiuni chirurgicale și depindem de colegii de la ATI. Cea mai grea parte este să explici familiei că nu mai există soluții medicale. Cu toate acestea, există și cazuri în care intervențiile noastre au rezultate spectaculoase. Îmi amintesc de un copil de doi ani și jumătate, care a căzut de la etajul 1 și a suferit un hematom subdural. Inițial, ezitam dacă să-l operez imediat sau să aștept până dimineață, dar am decis să intervin, iar totul a decurs perfect.
După câteva luni, mama lui m-a sunat din Franța și mi-a spus că medicii de acolo nici nu și-au dat seama că a fost operat. Sunt pacienți care, chiar și după ani de zile, ne trimit mesaje de mulțumire. Oricare dintre noi are pacienți de suflet. Atunci când știi că ai făcut tot ce era posibil pentru cineva și el simte acest lucru, legătura rămâne.
„Regula de bază este să explicăm clar, pe înțelesul familiei, ce leziuni are pacientul”
Media10: Cum faceți să comunicați eficient cu familiile pacienților, mai ales atunci când este nevoie să le dați o veste mai puțin bună?
Dr. Otilia Mărgăritescu: Este foarte dificil, mai ales când trebuie să le dăm vești triste. Implicarea emoțională este mare, iar regula de bază este să explicăm clar, pe înțelesul familiei, ce leziuni are pacientul și care sunt șansele sale de recuperare. Încercăm să fim empatici, să oferim speranță atunci când există. Totuși, este important ca aparținătorii să înțeleagă că și noi suntem oameni, că avem un volum mare de muncă și uneori și probleme personale. Am avut situații în care am explicat, iar a doua zi familia a venit spunând că nu știe nimic despre pacient. De aceea, avem multă răbdare și încercăm să fim cât mai deschiși, pentru că ei trec printr-o suferință și este datoria noastră să îi sprijinim.
Media10: Din punct de vedere al dotărilor clinicii, aveți tot ce vă trebuie pentru a asigura diagnosticul și tratamentul pacienților?
Dr. Otilia Mărgăritescu: Avem o sală de operații bine echipată. De câțiva ani, beneficiem de un microscop operator, iar recent am primit un sistem de neuronavigație care permite realizarea de radiografii intraoperatorii. Echipa managerială ne-a sprijinit mult în acest sens și le mulțumim pentru ajutor. Dacă întâmpinăm dificultăți, știm că putem apela la ei. În ceea ce privește diagnosticul, suntem bine dotați: avem acces la patru tomografe și un RMN. Condițiile din clinică sunt bune, este curat, iar dotările ne permit să oferim pacienților îngrijire de calitate.
Cum este tratat eficient pacientul?
Media10: Cum evaluați succesul unui tratament neurochirurgical și care sunt factorii ce influențează recuperarea pacienților?
Dr. Otilia Mărgăritescu: Succesul unui tratament neurochirurgical depinde în mare măsură de ceea ce reușim să facem intraoperator, dar la fel de importantă este și îngrijirea postoperatorie. Pe lângă tratamentul medicamentos, esențiale sunt mobilizarea precoce a pacientului, hidratarea, alimentația adecvată și igiena corespunzătoare. O simplă escară poate compromite toată munca depusă în sala de operație. Recuperarea este influențată și de starea generală a pacientului, de afecțiunile asociate și de capacitatea organismului de a răspunde la tratament. De aceea, este important să gestionăm nu doar problema neurochirurgicală, ci și toate celelalte patologii de care suferă pacientul, pentru a-i oferi cele mai bune șanse de vindecare.
Pacienți tratați cu succes
Media10: Povestiți-ne câteva experiențe deosebite cu pacienții, momente care v-au marcat în cariera dumnevoastră de medic.
Dr. Otilia Mărgăritescu: Un caz care m-a impresionat profund a fost al unui băiat care a suferit un accident cu o trotinetă electrică și a ajuns la noi în comă. Nu a avut indicație operatorie, dar a fost tratat exemplar de colegii de la terapie intensivă. Noi l-am monitorizat constant, repetând tomografiile pentru a vedea dacă situația lui se schimbă. Inițial, din punct de vedere imagistic și clinic, avea toate șansele să rămână în stare vegetativă. Totuși, datorită îngrijirii intense din partea echipei ATI, implicării permanente a familiei și interacțiunii constante cu el, a reușit să facă progrese incredibile. Când a fost externat, reacționa la stimuli, își recunoștea mama și avea reflexele de înghițire intacte. Mai apoi, a urmat un program de recuperare la București și, spre bucuria noastră, s-a recuperat foarte bine.
Un alt caz care mi-a rămas în suflet s-a întâmplat în 2005, la începutul carierei mele în acest spital. Era vorba despre doi frați, unul de 15 ani, care a ajuns în comă cu un hematom extradural, și celălalt cu o fractură lombară stabilă. Pe cel aflat în comă l-am operat de urgență și, spre fericirea noastră, s-a recuperat foarte bine. După ani de zile, încă mă sună să-mi spună că lucrează în străinătate și că are o familie, ceea ce pentru mine este o mare satisfacție.
De asemenea, îmi amintesc un caz al unui băiat de 14 ani care s-a accidentat la fotbal. A mers acasă și i-a spus mamei că îl doare capul, apoi s-a dus să doarmă. Mama lui a observat că avea dificultăți în respirație și, îngrijorată, m-a sunat imediat. A fost diagnosticat cu un hematom extradural, iar intervenția chirurgicală a fost esențială. Din fericire, totul a decurs bine, iar băiatul s-a recuperat complet. Astfel de cazuri ne amintesc cât de importantă este munca noastră și cât de mult poate însemna pentru viața unui pacient și a familiei sale.
„Meseria în sine este o provocare pentru că trebuie să evoluezi și să ții pasul”
Media10: Care considerați că sunt cele mai mari provocări ale unui medic neurochirug în România, în special în spitalele de stat?
Dr. Otilia Mărgăritescu: Lucrez în acest spital de 21 de ani și, de-a lungul timpului, am întâmpinat numeroase provocări. Una dintre ele a fost lipsa anumitor resurse, când nu aveam întotdeauna tot ce îmi era necesar. Au fost momente în care am realizat că nu pot face totul pentru pacient din cauza unor limitări, fie de echipamente, fie de pregătire personală. În acele momente, am simțit nevoia să mă perfecționez, să citesc mai mult, să particip la congrese.
Domeniul nostru evoluează rapid și este esențial să fiu mereu la curent cu noutățile. Trebuie să fiu sinceră cu mine însămi și să încerc mereu să mă dezvolt. De aceea, particip la congrese și cursuri, mă documentez, colaborez cu ceilalți medici și mă consult cu ei. În neurochirurgie, lucrurile se dezvoltă continuu, în special în direcția procedurilor minim invazive. De aceea, trebuie să fiu pregătită pentru orice provocare. Meseria în sine este o provocare pentru că trebuie să evoluez și să țin pasul cu progresul științific și tehnologic.
„Susținerea familiei îți asigură echilibrul”
Media10: Cum reușiți să echilibrați viața profesională cu cea personală? Ce ați sacrificat pentru medicină?
Dr. Otilia Mărgăritescu: Eu, în principiu, sunt un om asumat și, în momentul în care am hotărât că vreau să fac medicină, am știut că o voi face până la capăt. Dacă voiam doar carieră, aș fi putut rămâne în Spitalul Bagdasar-Arseni, pentru că mi s-a oferit această oportunitate. Mi-am dorit, însă, să am și o familie. Soțul meu, care este profesor universitar la UMF și anatomopatolog, m-a susținut în dorința mea de a urma această specialitate. Când ai un sprijin real, îți este mult mai ușor. Copiii mei, pe măsură ce au crescut, au înțeles că aceasta este vocația mea și am încercat să le ofer tot sprijinul moral, material și fizic. Cât de mult am reușit, doar ei vor aprecia.
Este important să încerci să lași problemele de acasă atunci când ajungi la spital, pentru că toată lumea are probleme. Uneori reușești, alteori nu, dar susținerea familiei îți asigură echilibrul. Totul depinde mult de ceea ce îți dorești. Dacă ești „carierist”, atunci familia va avea întotdeauna de suferit. Cu toată pasiunea mea pentru medicină și pentru pacienți, într-un final, rămâi cu familia. Dacă te uiți în oglindă și ești mulțumit de ceea ce ai făcut, dacă știi că nu ai făcut rău și că ai încercat să ajuți și pe alții, atunci simți că „nu ai trăit degeaba”.
