Strabismul sau „privirea încrucișată” este o problemă oculară care afectează atât copiii, cât și adulții. În această afecțiune, ochii nu se aliniază corect, lucru care poate afecta vederea clară a pacienților. La copii, este esențial să fie diagnosticat cât mai devreme, pentru că strabismul poate duce la sindromul de „ochi leneș”. La adulți, strabismul poate apărea din mai multe cauze, în general ca urmare a unor traumatisme sau boli. Din fericire, există numeroase soluții de tratament, de la ochelari, exerciții pentru ochi și până la intervenție chirurgicală. Tratamentul potrivit poate corecta vederea și îmbunătăți calitatea vieții pacienților. De ce apare strabismul? Cum recunoaștem primele semne? Care sunt cele mai eficiente soluții de tratament? Când se recomandă intervenția chriurgicală? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Monica Popescu, medic primar oftalmolog, într-un interviu acordat Media10.
Media10: Ce este strabismul?
Dr. Monica Popescu: Strabismul este o afecțiune oculară în care axele celor doi ochi nu sunt paralele, situație în care unul sau ambii ochi deviază în interior sau exterior. Se estimează că între 5-20% dintre copii au probleme de vedere, iar 5% dintre ei au strabism. Această afecțiune poate fi prezentă de la naștere, sub vârsta de doi-trei ani sau poate să apară în perioada școlară, atunci când efortul vizual este mai mare.
De ce apare strabismul?
Media10: Din ce cauze apare această afecțiune? Ne naștem cu ea sau o putem dobândi pe parcurs?
Dr. Monica Popescu: Cauzele strabismului sunt variate și includ: vicii de refracție (hipermetropie, miopie sau astigmatism hipermetropic și miopic); diferențe de dioptrie între cei doi ochi; ereditate (părinți, frați, rude apropiate cu strabism sau vicii de refracție); leziuni oculare care determină vedere scăzută pe unul dintre ochi; prematuritate și dismaturite; diferite afecțiuni neurologice; afecțiuni congenitale ale orbitei și ochiului; traumatisme și tumori cerebrale (oculare sau ale orbitei); defecte cromozomiale (sindromul Down); boli autoimune (miastenie, scleroză multiplă); boli tiroidiene (infecții și inflamații ale mușchilor extraoculari) sau utilizarea îndelungată a dispozitivelor la aproape. Strabismul poate fi prezent de la naștere (strabismul congenital) sau poate să apară ulterior, pe parcursul vieții (strabismul dobândit).
Media10: Dacă avem dioptrii mari putem dezvolta strabism? Miopia poate cauza strabism (sindromul de ochi greu)?
Dr. Monica Popescu: De obicei, viciile de refracție cu dioptrii mari pot determina strabism. Aici vorbim de miopie (dificultatea de a vedea obiectele la distanță), hipermetropie (dificultatea de a vedea obiectele la aproape), astigmatism (corneea poate fi curbată inegal, provocând vedere încețoșată). În cazul în care aceste defecte de vedere nu sunt corectate, creierul va ignora imaginea vizuală a ochiului mai slab și acesta va devia devenind ambliop (ochi leneș). În miopiile severe, poate să apară sindromul de ochi greu, care are ca rezultat un strabism dobândit progresiv cauzat de miopia extremă și alungirea globului ocular.
„În 60-80% dintre cazuri, strabismul poate fi moștenit și în absența viciilor de refracție”
Media10: Dacă unul dintre părinți are strabism, cât de mari sunt șansele să se nască și copilul așa?
Dr. Monica Popescu: Ereditatea este o cauză importantă, mai ales în cazul viciilor de refracție. Acestea se moștenesc în procent foarte mare, iar în 60-80% dintre cazuri, strabismul poate fi moștenit și în absența viciilor de refracție.
Media10: Cum se manifestă strabismul? Poate apărea la un singur ochi? Cum pot părinții să recunoască primele semne ale strabismului la copil?
Dr. Monica Popescu: Majoritatea copiilor cu strabism nu se plâng de probleme oculare. În schimb, persoanele din jurul lor (părinții, profesorii) observă o deviație a unuia sau a ambilor ochi. Unii copii se plâng de vedere dublă sau încețoșată, fapt care le afectează cititul și performanța școlară. Copiii mici care nu vorbesc se pot împiedica mai des și au tendința de a închide unul dintre ochi sau de a înclina capul pentru a vedea mai clar. Dacă debutul bolii este la vârsta adultă, atunci vederea dublă este cea care deranjează cel mai mult.
„Odată ce a fost constatată prezența strabismului, copilul sau adultul trebuie consultat imediat de medicul oftalmolog”
Media10: Când trebuie să ne prezentăm la medicul oftalmolog?
Dr. Monica Popescu: Odată ce a fost constatată prezența strabismului, copilul sau adultul trebuie consultat imediat de medicul oftalmolog. De asemenea, dacă părinții copilului sau rudele apropiate ale acestuia au strabism sau vicii de refracție, atunci trebuie să se facă cât mai repede examinarea copilului. Examenul se poate face de la șase luni, fiind o urgență în depistarea ambliopiei (vederea slabă), care apare la 40% dintre copiii cu strabism. Lipsa vederii binoculare implică aprecierea incorectă a distanțelor, ceea ce este extrem de deranjant, mai ales la șofat, în practicarea sporturilor sau a unor meserii (munca la înălțime, arhitectura, pictura etc.).
Ce teste și investigații trebuie făcute?
Media10: Cum se stabilește diagnosticul? Un simplu control la medicul oftalmolog este de ajuns?
Dr. Monica Popescu: Diagnosticul implică o evaluare completă a ochilor și a funcției vizuale de către medicul oftalmolog printr-un examen ocular complet, măsurarea acuității vizuale a fiecărui ochi, examinarea mișcărilor mușchilor oculari, teste de coordonare a ochilor și măsurarea deviației strabismului. Există și metode noi de apreciere a deviației, a statusului senzorial și al motilității oculare, cum ar fi RMN-ul dinamic. Această investigație este indicată în cazurile complexe de strabism, când examinarea clinică nu este suficientă pentru a stabili cauza motilității anormale, diagnosticul și planul terapeutic.
Metodele imagistice ale orbitei sunt de un real folos în interpretarea anomaliilor congenitale, pozițiilor anormale ale mușchilor, traumatismelor, mușchilor derapați postoperator, tumorilor orbitare sau postoperator la cei cu motilitate oculară profund modificată. Se poate face și la copii, dar în cazul adulților este esențială.
În ce constă tratamentul strabismului?
Media10: Ce soluții există pentru a corecta vederea pacientului cu strabism?
Dr. Monica Popescu: Scopul principal al tratamentului este păstrarea sau refacerea cât mai multor funcții vizuale. Astfel, se prescriu: ochelarii adecvați, ocluzie (plasturele) pe ochiul dominant pentru a forța copilul să folosească ochiul mai slab, picăturile cu atropină pentru estomparea temporară a vederii, exercițiile ortoptice pentru consolidarea musculaturii oculare și corecția chirurugicală a strabismului pentru întărirea sau slăbirea mușchilor oculari implicați.
Lentilele cu prisme și plasturele pentru ochi, metode eficiente în corecția strabismului
Media10: Cum ajută lentilele cu prisme, plasturele pentru ochi în acest caz? Când se recomandă și cât de eficiente sunt aceste metode?
Dr. Monica Popescu: Există strabisme cu o deviație mică, în care pacienții nu au dioptrii sau au dioptrii foarte mici: strabisme intermitente, strabisme recent decompensate, strabisme paralitice. În acest caz, pacienții pot beneficia de corecție cu lentile prismatice. Acestea sunt incluse fie în lentilele ochelarilor, fie sub formă de folii (folie Fresnel). Rolul prismelor este acela de a reface vederea binoculară. Ele pot fi o soluție premergătoare în tratamentul chirurgical sau până când strabismul se corectează (în cazul strabismelor paralitice recente). De asemenea, lentilele cu prisme pot fi o corecție definitivă atunci când există contraindicații pentru chirurgie. În schimb, ocluzia (plasturele) pe ochiul dominant este necesară pentru a trata ambliopia (ochiul leneș) și este esențială pentru menținerea funcției vizuale. În acest caz, putem vorbi de ocluzie pe un singur ochi sau ocluzie alternativă (se acoperă câte un ochi pe rând) pentru a recupera acuitatea vizuală pe ambii ochi.
Ocluzia pentru recuperarea vederii se poate face până la șapte ani. După această vârstă, recuperarea este mai dificilă sau chiar imposibilă. Rezultatele se pot vedea, în general, după șase luni de zile, iar recuperarea poate fi chiar de 100% în unele cazuri. Ulterior, este nevoie de menținerea ocluziei pentru o perioadă de timp pentru a observa dacă pacientul își păstrează acuitatea vizuală pe care am obținut-o. Dacă vorbim de lentilele cu prisme, rezultatele se văd după o perioadă de șase luni până la ani de zile.
„Strabismul la adulți se poate corecta chirurgical sau cu ochelari cu prisme”
Media10: În ce situații se indică efectuarea unei intervenții chirurgicale de corectare? Putem scăpa definitiv de strabism dacă o facem? La vârsta adultă se mai poate corecta?
Dr. Monica Popescu: Intervenția chirurgicală este recomandată atunci când purtarea ochelarilor și ocluzia nu își dovedesc eficiența și deviația persistă. Vârsta optimă pentru efectuarea intervenției este între patru-cinci ani, însă operația trebuie făcută în funcție de vârsta la care apare strabismul. Un caz aparte îl reprezintă strabismul congenital, care apare în primele șase luni de viață. În această situație, copilul trebuie operat cât mai repede (maxim în 24 de luni), pentru a dezvolta vedere binoculară.
La adulți, strabismul poate fi rezidual – operat și necorectat în totalitate și atunci se poate reinterveni. De asemenea, putem vorbi și de strabism consecutiv – la început era de un anumit tip, iar după operație și-a schimbat aspectul. Atunci când debutează la vârsta adultă, se poate solda cu diplopie (vedere dublă). Strabismul la adulți se poate corecta chirurgical sau cu ochelari cu prisme (dacă deviația este minimă). Intervenția chirurgicală nu prezintă riscuri pentru pacient, iar recuperarea este destul de rapidă (7 – 10 zile).
Când se recomandă exercițiile ortoptice?
Media10: Ce sunt exercițiile ortoptice și cum ajută pacienții cu strabism?
Dr. Monica Popescu: Exercițiile ortoptice sunt folosite cu succes în insuficiența de convergență (incapacitatea de a apropia suficient și fără efort cei doi ochi pentru a menține o singură imagine atunci când privim la aproape). Insuficiența de convergență se poate însoți de un mic strabism divergent. Acești pacienți pot fi tratați cu lentile prismatice. În plus, li se recomandă efectuarea de exerciții ortoptice pentru stimularea musculaturii oculare. Exercițiile se pot efectua la un aparat numit sinoptofor sau acasă prin urmărirea repetitivă a unor obiecte care se apropie de ochi sau la computer sub forma exercițiilor de tip Home Therapy pentru convergență și creșterea amplitudinii de fuziune. Aceste exerciții se fac pe o perioadă lungă de timp (șase luni – un an), cinci – 10 minute în fiecare zi.
Media10: Mulți pacienți se simt anxioși din cauza acestei probleme. Ce sfaturi le dați?
Dr. Monica Popescu: Este important ca pacienții să aibă sprijin emoțional și suportul celor din jur, a cadrelor didactice și a părinților. De asemenea, recomand ca odată apărută această afecțiune, pacienții să se prezinte cât mai repede la medic pentru diagnosticarea și tratamentul corect al strabismului.