România ocupă un loc fruntaș într-o statistică îngrijorătoare: 28% dintre copiii cu vârste între 11 și 15 ani petrec ore întregi pe telefon, în special pe rețelele sociale. Acesta este un avertisment emis de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care atrage atenția asupra riscurilor asociate. Procentul din România este dublu față de media globală, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la impactul acestei dependențe asupra sănătății mintale și emoționale a tinerilor noștri. Dependența de rețelele sociale în rândul adolescenților are efecte majore asupra sănătății mintale și dezvoltării emoționale, spune dr. Andra Tașcău, medic specialist psihiatru la Centrul Medical Prima Clinic.
Dependența de rețelele sociale în rândul adolescenților este o problemă reală, cu implicații serioase asupra sănătății mintale. Adolescenții care petrec un timp îndelungat pe rețelele sociale sunt expuși unei presiuni constante de a se conforma unor standarde nerealiste.
„În mediul online, utilizatorii tind să împărtășească momente „perfecte”, lăsând impresia unei vieți fără probleme. Comparându-se cu aceste imagini ideale, adolescenții ajung adesea să se simtă inadecvați și inferiori, ceea ce contribuie la dezvoltarea unor stări de anxietate și depresie. Pe de altă parte, teama de a nu pierde ceva important (FOMO – Fear of Missing Out) este un alt factor care crește anxietatea. Adolescenții simt nevoia să fie conectați în permanență pentru a nu rata postări, mesaje sau evenimente, ceea ce le creează o stare de neliniște constantă”, explică dr. Andra Tașcău, medic specialist psihiatru.
Stări de izolare și singurătate
Jocurile video și rețelele sociale pot oferi o senzație temporară de conexiune, dar adesea înlocuiesc interacțiunile sociale reale. Pe termen lung, adolescenții devin mai izolați, iar conexiunile virtuale nu pot înlocui nevoia de interacțiuni față în față. Izolarea socială și singurătatea sunt factori cunoscuți care contribuie la depresie, iar lipsa suportului social real poate accentua anxietatea și sentimentul de abandon.
„Deși rețelele sociale sunt construite pentru a conecta oamenii, interacțiunile online nu pot înlocui complet relațiile față în față. Adolescenții devin dependenți de aceste conexiuni virtuale, dar în realitate, se pot simți tot mai izolați. Studiile arată că interacțiunile directe sunt fundamentale pentru dezvoltarea emoțională, iar lipsa acestora poate duce la sentimentul de singurătate și alienare. Pe măsură ce tinerii petrec mai puțin timp socializând în viața reală, devin tot mai puțin capabili să dezvolte relații autentice și se pot simți deconectați de cei din jur”, declară medicul psihiatru.
De ce adolescenții devin agresivi?
Rețelele sociale sunt construite pentru a capta și menține atenția utilizatorilor, activând frecvent sistemul de recompensă al creierului, în special nucleul accumbens, care este implicat în eliberarea dopaminei. Această eliberare de dopamină generează plăcere și recompensă, dar totodată duce la suprastimularea centrilor responsabili de controlul impulsurilor, localizați în cortexul prefrontal.
„Pe termen lung, activarea constantă a acestor regiuni poate duce la o reducere a capacității de a controla reacțiile impulsive, inclusiv cele agresive. Adolescenții, a căror dezvoltare a cortexului prefrontal nu este completă, sunt deosebit de vulnerabili la această influență, ceea ce poate favoriza comportamentele agresive și reactivitatea în fața provocărilor. Amigdala este o regiune-cheie implicată în procesarea emoțiilor și a reacțiilor de tip „luptă sau fugi” (fight-or-flight). Când adolescenții sunt expuși la conținut conflictual, comentarii negative sau cyberbullying pe rețelele sociale, amigdala poate fi activată în exces. Această activare poate duce la creșterea reacțiilor emoționale și la amplificarea sentimentelor de furie și agresivitate”, declară dr. Andra Tașcău, medic specialist psishiatru.
Afectarea regiunilor emoționale ale creierului: amigdala și hipocampul
Pe lângă amigdala, hipocampul, care este implicat în procesarea memoriei, joacă un rol în modul în care percepem amenințările. Rețelele sociale pot crea amintiri negative asociate cu experiențe de respingere sau bullying, care pot declanșa reacții agresive atunci când adolescenții se simt provocați sau amenințați.
„Interacțiunile negative de pe rețelele sociale pot crește nivelul de cortizol, hormonul de stres. Un nivel crescut și constant de cortizol poate provoca reacții de tip „fight-or-flight” și poate reduce capacitatea creierului de a procesa emoțiile într-un mod rațional. Creșterea constantă a cortizolului poate duce, în timp, la o sensibilizare a amigdalei și la o reducere a capacității de a reglementa emoțiile, astfel amplificând răspunsurile agresive”, susține medicul.
Ce pot face părinții?
Părinții joacă un rol esențial în sprijinirea adolescenților care se confruntă cu anxietate, retragere socială și depresie. Prin crearea unui mediu de susținere și empatie, părinții pot contribui semnificativ la îmbunătățirea stării de bine a adolescenților.
Fii disponibil pentru conversații deschise și sincere
Părinții pot începe prin a crea un spațiu sigur pentru ca adolescenții să vorbească despre ceea ce simt, fără teama de a fi judecați sau de a fi criticați. Este important să asculte activ, fără să întrerupă sau să minimizeze trăirile adolescenților. Uneori, simpla disponibilitate de a asculta poate face o diferență enormă, ajutând adolescenții să se simtă înțeleși și sprijiniți.
„Ascultarea activă implică mai mult decât a auzi cuvintele rostite de adolescent; presupune acordarea unei atenții depline, validarea emoțiilor exprimate și evitarea întreruperilor sau criticilor. Părinții ar trebui să practice răbdarea și să fie atenți nu doar la cuvintele adolescentului, ci și la tonul vocii și la limbajul corporal, care pot indica trăiri profunde. În loc să ofere imediat soluții, părinții pot repeta sau reformula ce au auzit, pentru a confirma că au înțeles corect și pentru a-i arăta adolescentului că sunt cu adevărat implicați”, spune dr. Andra Tașcău.
Fără judecată sau critică
Unul dintre cele mai mari obstacole pentru adolescenți în a se deschide este teama de a fi criticați sau judecați. Este esențial ca părinții să își manifeste empatia și să evite comentariile care ar putea fi percepute ca negative sau descurajante. De exemplu, în loc să spună „Nu ar trebui să te simți așa” sau „Îți faci prea multe griji pentru nimic,” părinții ar putea spune: „Înțeleg de ce te simți așa” sau „Este firesc să ai aceste sentimente.” Aceste reacții îi ajută pe adolescenți să se simtă validați și înțeleși.
Încurajează și modelează un stil de viață sănătos
Rutina zilnică joacă un rol major în sănătatea mentală. Părinții pot încuraja activități precum exercițiile fizice regulate, alimentația echilibrată și un somn adecvat. De asemenea, pot încuraja adolescenții să se implice în hobby-uri sau activități care le aduc bucurie. Participarea în activități plăcute, care nu sunt legate de tehnologie, poate avea un efect pozitiv asupra dispoziției și poate reduce nivelul de anxietate.
Limitează timpul petrecut pe rețelele sociale
Părinții pot stabili limite sănătoase în ceea ce privește utilizarea telefonului și a rețelelor sociale. Adolescenții au nevoie de timp departe de ecrane pentru a se reconecta la lumea reală și pentru a dezvolta relații autentice față în față. Este important ca părinții să explice motivele din spatele acestor limite și să discute despre riscurile asociate consumului excesiv de tehnologie.
Fii un model pozitiv de gestionare a stresului
Adolescenții învață adesea observând comportamentele adulților din jurul lor. Părinții pot să le arate cum fac față stresului și anxietății prin exemple personale. Arătând că și ei experimentează uneori emoții negative, dar că au tehnici de gestionare (cum ar fi respirația profundă, exercițiile de relaxare sau hobby-urile), părinții pot transmite mesaje pozitive și constructive despre gestionarea emoțiilor.
„Adolescenții empatizează atunci când părinții își arată vulnerabilitatea și sunt deschiși cu privire la propriile lor emoții. De exemplu, părinții pot spune: „Am avut o zi stresantă la serviciu și mă simt obosit/obosită, așa că voi lua o pauză să mă relaxez.” Aceasta nu doar că normalizează experimentarea emoțiilor negative, dar și îi învață pe adolescenți că este în regulă să recunoască și să împărtășească ceea ce simt”, susține medicul.
Educație privind sănătatea mintală
Părinții pot să îi ajute pe adolescenți să înțeleagă mai bine anxietatea și depresia, normalizând discuțiile despre sănătatea mintală. Adolescenții au nevoie să știe că este perfect normal să aibă astfel de sentimente și că nu sunt singuri. De asemenea, părinții pot discuta despre cum gândirea negativă poate influența starea de bine și despre tehnici de restructurare cognitivă, care îi pot ajuta să facă față gândurilor anxioase.
„Părinții pot încuraja adolescenții să vorbească deschis despre emoțiile și gândurile lor, subliniind că sentimentele de anxietate și tristețe sunt normale și comune. Prin normalizarea acestui tip de discuție, părinții reduc stigmatizarea asociată cu sănătatea mintală, ajutând adolescenții să înțeleagă că nu sunt singuri. De exemplu, părinții pot spune lucruri precum: „Toată lumea se simte uneori copleșită sau tristă. Este în regulă să vorbești despre aceste lucruri”, spune dr. Andra Tașcău.
Creează un mediu de susținere și empatie
Este esențial ca adolescenții să știe că părinții lor sunt acolo pentru a-i susține, chiar și în momentele dificile. Părinții pot evita să facă presiuni excesive legate de performanță școlară sau de realizările personale. În schimb, pot sublinia că sunt mândri de adolescenți pentru cine sunt, nu doar pentru ceea ce fac. O atitudine empatică și lipsită de judecată îi poate ajuta pe tineri să se deschidă și să se simtă în siguranță.
„Mulți adolescenți simt presiunea de a performa bine la școală sau în alte activități, iar accentul exclusiv pe realizări poate crea o imagine de sine dependentă de succesul extern. În loc să se concentreze doar pe note sau pe succesele în activități, părinții pot pune accent pe calitățile personale, cum ar fi bunătatea, creativitatea, curajul sau efortul. Astfel, adolescenții învață că sunt valoroși ca persoane, indiferent de performanță. Părinții pot cultiva o atmosferă de deschidere, exprimându-și interesul sincer pentru ceea ce simt și gândesc adolescenții. În loc să răspundă cu critică sau soluții imediate, părinții pot asculta activ și pot folosi expresii de înțelegere, cum ar fi: „Înțeleg prin ce treci” sau „Îmi imaginez cât de dificil poate fi pentru tine”, declară dr. Andra Tașcău, medic specialist psishiatru la Centrul Medical Prima Clinic.
Caută ajutor profesionist, dacă este necesar
Dacă adolescenții manifestă simptome severe de anxietate sau depresie, sau dacă aceste simptome persistă, părinții ar trebui să ia în considerare consultarea unui specialist. Psihoterapia poate fi de mare ajutor pentru adolescenți, deoarece le oferă un spațiu pentru a discuta despre dificultățile lor și pentru a învăța strategii de gestionare. În anumite cazuri, medicamentele prescrise de un specialist psihiatru pot fi necesare pentru a ajuta adolescenții să-și îmbunătățească starea de bine
