Discopatia lombară este una dintre afecțiunile ce pot cauza dureri intense pacienților, mai ales dacă nu este tratată corespunzător. În acest sens, recuperarea medicală joacă un rol esențial. Cu ajutorul unor exerciții practice, individualizate, terapii inovatoare și programe kinetice, pacienții pot scăpa rapid de dureri, reușind astfel să își îmbunătățească semnificativ calitatea vieții. De ce apare discopatia lombară? Cum facem diferența între discopatie lombară și hernie de disc? Când trebuie începută recuperarea medicală și în ce constă? Ce terapii ajută pacienții? Aflăm răspunsurile de la dr. Adriana Ivan, medic specialist recuperare medicală, la Centrul Medical Prima Clinic.
Media10: Ce este discopatia lombară? Cât de frecventă este această problemă medicală și la ce vârste poate să apară?
Dr. Adriana Ivan: Discopatia lombară este o afecțiune a coloanei vertebrale ce apare ca urmare a degenerării discurilor intervertebrale situate în regiunea lombară. Această problemă medicală este întâlnită cu preponderență în rândul persoanelor adulte cu vârste cuprinse între 30-50 de ani. Totuși, discopatia lombară poate apărea și mai devreme la persoanele care practică activități ce implică purtarea și ridicarea de greutăți, în urma menținerii unei posturi incorecte pe o perioadă lungă de timp, dar și în situațiile în care există factori de risc precum: traumatisme repetate, sedentarism, obezitate. În ceea ce privește frecvența discopatiei lombare, aceasta crește odată cu înaintarea în vârstă deoarece discurile intervertebrale se deshidratează, își pierd elasticitatea și, implicit, discurile devin mai rigide.
„Lipsa activității fizice determină slăbirea musculaturii”
Media10: Care sunt cele mai frecvente cauze ce determină apariția discopatiei lombare? Stilul de viață sedentar este un factor de risc important?
Dr. Adriana Ivan: Există o serie de factori implicați în apariția sau agravarea discopatiei lombare. Printre aceștia se numără: efortul fizic intens, ridicarea repetată de greutăți, lipsa activității fizice, menținerea unei posturi incorecte pe o perioadă lungă de timp, obezitatea, traumatismele repetate. Lipsa activității fizice determină slăbirea musculaturii paravertebrale lombare și a celei abdominale. Fără o susținere adecvată, există riscul ca discul intervertebral să fie suprasolicitat și, implicit, să producă degradarea mai rapidă a acestuia. De asemenea, sedentarismul este asociat cu o creștere în greutate. La rândul său, obezitatea pune o presiune suplimentară pe coloana vertebrală. Deci greutatea corporală în exces afectează discul intervertebral din regiunea lombară.
Diferența între discopatie lombară și hernie de disc
Media10: Care este diferența între discopatia lombară și hernia de disc?
Dr. Adriana Ivan: Hernia de disc lombară reprezintă o extruzie, o prolabare a nucleului central pulpos al discului intervertebral printr-o fisură a inelului fibros periferic. Acesta poate produce o compresiune pe rădăcinile nervoase sau pe sacul dural. Peste 95% din herniile lombare apar la nivel L4-L5 și L5-L6. Discopatia vertebrală lombară este o afecțiune degenerativă a discului intervertebral din zona lombară. Discurile își pierd treptat din elasticitate și devin incapabile să amortizeze șocurile. Elementul comun în cazul celor două afecțiuni este originea la nivelul discului intervertebral. Din punct de vedere clinic, în cazul discopatiei lombare, simptomatologia variază de la dureri ușoare de spate până la senzația de disconfort, cu rigiditate în regiunea lombară.
În hernia de disc lombară, simptomul predominant este durerea severă, localizată la nivel lombar, ce iradiază pe traiect radicular în funcție de topografia leziunii. Durerea are o intensitate mare, poate fi însoțită de amorțeli, furnicături, mersul devine dificil, chiar șchiopătat. Discopatia lombară se referă la degenerarea naturală și uzura treptată a discurilor intervertebrale. În schimb, hernia de disc lombară poate reprezenta un stadiu evolutiv al discopatiei lombare.
„Durerea lombară este o manifestare comună”
Media10: Care sunt manifestările comune de care se plâng adesea pacienții cu discopatie lombară și cum se agravează acestea în timp?
Dr. Adriana Ivan: În cazul pacienților cu discopatie lombară, tabloul clinic variază în funcție de severitatea afecțiunii și impactul acesteia asupra structurilor nervoase. Durerea de origine discogenă este descrisă, de regulă, sub aspectul unei centuri dureroase, exacerbată de flexia lombară. Pacienții pot simți o rigiditate în regiunea lombară, ce limitează amplitudinea de mișcare. Durerile din regiunea lombară pot fi agravate de activități ce implică ridicarea de greutăți, flexia lombară. În principal, durerea lombară este o manifestare comună, de care se plâng pacienții cu discopatie lombară.
Media10: Cum se stabilește diagnosticul acestei afecțiuni?
Dr. Adriana Ivan: Diagnosticarea corectă și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru a gestiona eficient pacienții cu discopatie lombară. În acest caz, este nevoie de o anamneză completă și un examen clinic. Acestea sunt importante pentru a evalua durerea lombară de origine discogenă și a determina cauza simptomelor, de a exclude afecțiunile grave și a stabili dacă sunt necesare proceduri de diagnostic suplimentare. De asemenea, imagistica prin rezonanță magnetică nucleară este o metodă imagistică de elecție pentru a evalua boala degenerativă a discului.
„Este important ca recuperarea să înceapă la câteva săptămâni de la debutul durerii”
Media10: Când ar trebui să se înceapă recuperarea medicală și de ce este importantă?
Dr. Adriana Ivan: Recuperarea medicală are un rol important la pacienții cu discopatie lombară deoarece ajută la combaterea durerilor, îmbunătățirea mobilității, corectarea posturii, tonifierea musculară, prevenirea recurențelor și îmbunătățirea calității vieții. Există mai multe etape în ceea ce privește tratamentul pacienților cu discopatie lombară. În puseul acut, se recomandă un repaus de aproximativ două-trei zile pe un pat tare. Pacienții trebuie să stea în posturi confortabile, ce nu le provoacă dureri. În acest timp, se vor administra antialgice, antiinflamatoare nesteroidiene, miorelaxante. În faza subacută și cronică, se continuă tratamentul medicamentos, dar se utilizează și terapia fizicală cu TENS (stimulare electrică trancutanată nervoasă), curent galvanic, curenți diadinamici, curent Trabert, laser. De asemenea, se folosește și masajul pentru asuprizarea musculaturii paravertebrale lombare și tonicizarea musculaturii membrelor inferioare.
În ceea ce privește kinetoterapia, se utilizează metode de relaxare generală și a musculaturii lombare în faza acută. Pentru recuperarea bolnavilor în stadiul subacut și cronic, se folosesc programele kinetice Williams și McKenzie. Kinetoterapia în stadiul de remisiune completă urmărește prevenirea recidivelor. Acest lucru presupune conștientizarea pacienților legat de păstrarea unei poziții corecte a coloanei vertebrale lombare, dar și a bazinului. În orice caz, este important ca recuperarea să se înceapă cât mai rapid, la aproximativ câteva săptămâni de la debutul durerii, dar depinde de fiecare pacient în parte.
„Este indicat ca programele de reabilitare să fie individualizate”
Media10: Ce exerciții trebuie să facă pacienții atât la terapie, cât și acasă?
Dr. Adriana Ivan: Un element de bază al tratamentului lombalgiei discogene este cel conservator. De aceea, este indicat ca programele de reabilitare să fie individualizate, pentru a îmbunătăți funcționalitatea pacientului fără a-i cauza acestuia și mai multă durere. Mai întâi, începem cu mișcările care îi produc cea mai puțină durere pacientului și, ulterior, progresăm încet către programele de exerciții. Planul de recuperare medicală constă în tratamentul igieno-postural, și anume repausul pe un pat tare în posturi delordozante. La acesta, se adaugă și tratamentul fizical – fizioterapia pentru efectul antialgic, antiinflamator, decontracturant, hiperemiant), unde folosim curenți diadinamici interferențiali, curent galvanic, Trabert, laserterapia și, nu în ultimul rând, kinetoterapia, care este cea mai importantă.
Se poate realiza kinetoterapie individuală cu ajutorul exercițiilor din faza 1, 2 și 3 a programului Williams, dar și a programului kinetic McKenzie. Pentru corectarea hiperlordozei lombare, se realizează exerciții de relaxare a musculaturii lordozante și exerciții de tonifiere a musculaturii abdominale. În cadrul kinetoterapiei, sunt exerciții care trebuie realizate sub supravegherea strictă a kinetoterapeutului. Pacienții trebuie să fie foarte atenți la indicațiile terapeutului, să facă exercițiile lent, în limita durerii. De asemenea, este neapărat nevoie ca pacienții să continue și acasă exercițiile, cel puțin trei zile pe săptămână.
„Un program de reabilitare poate dura de la câteva săptămâni, până la câteva luni”
Media10: Cât durează procesul de recuperare și de ce factori depinde acesta? Când încep pacienții să vadă primele îmbunătățiri?
Dr. Adriana Ivan: Este dificil de spus cu exactitate durata procesului de recuperare medicală. Aceasta este influențată de severitatea afecțiunii, de răspunsul la tratament și gradul de implicare al pacientului în programul de reabilitare, dar și vârsta, afecțiunile medicale asociate, starea generală de sănătate a acestuia. În general, un program de reabilitare poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni. Pacienții pot observa o reducere a durerii și îmbunătățirea stării generale în primele două săptămâni cu ajutorul tratamentului medicamentos și al fizioterapiei.
Totuși, este foarte important să respecte indicațiile medicului de medicină fizică și reabilitare medicală. De multe ori, pacienții ajung în stadii ușor mai avansate și atunci mobilitatea este redusă. Pe măsură ce durerile se ameliorează, pacienții pot începe programul de kinetoterapie, observând o îmbunătățire a mobilității: reușesc să realizeze mișcările cu ușurință, fără să le provoace dureri.
„Nu putem vorbi de vindecare completă”
Media10: Pacienții cu discopatie lombară se pot vindeca, pot avea o viață normală?
Dr. Adriana Ivan: Vindecarea completă nu este posibilă, însă majoritatea pacienților cu discopatie lombară pot gestiona eficient simptomatologia și pot duce o viață normală cu ajutorul tratamentului adecvat și al măsurilor de prevenție. Nu putem vorbi de o vindecare completă din cauza faptului că discopatia lombară este o afecțiune degenerativă, ce presupune o deteriorare progresivă a discurilor intervertebrale. Totuși, cei mai mulți dintre pacienții tratați conservator au o evoluție bună și pot să ducă o viață normală dacă respectă indicațiile specialistului și își modifică puțin stilul de viață.
Recomandări pentru pacienți
Media10: Pacienții au anumite contraindicații sau recomandări de care trebuie să țină cont în timpul procesului de recuperare?
Dr. Adriana Ivan: Este important ca pacienții să fie instruiți asupra principalilor factori de risc ai apariției puseurilor dureroase, și anume: evitarea eforturilor fizice intense, evitarea posturilor care solicită coloana vertebrală, evitarea frigului, a mișcărilor bruște, necontrolate. Se recomandă scăderea ponderală (în cazul pacienților obezi sau care au un exces ponderal), învățarea modului corect de a efectua o serie de gesturi și activități uzuale, a mișcărilor de flexie sau extensie și rotației la nivelul coloanei vertebrale lombare.
De asemenea, în ceea ce privește alimentația, se recomandă ca pacienții cu hipertensiune arterială să adopte un regim hiposodat, iar cei cu o ușoară creștere ponderală să urmeze un regim alimentar hipocaloric. Scăderea ponderală ajută mult și în combaterea durerilor. Dacă vorbim de un pacient discogen cunoscut de mai mulți ani cu această afecțiune, atunci creșterea ponderală îi poate accentua durerile.
Prevenirea durerilor lombare
Media10: Cum prevenim apariția discopatiei lombare?
Dr. Adriana Ivan: După ameliorarea completă sau aproape completă a durerilor lombare, trebuie inițiat un program de kineto-profilaxie secundară, adică de prevenire a recidivelor. Acest program presupune o serie de exerciții și reguli de protejare a spatelui pe care pacienții trebuie să le învețe și să le aplice în viața de zi cu zi. În primul rând, pacienții trebuie să cunoască regulile de protecție a spatelui din timpul repausului la pat, din timpul șederii la birou, din ortostatism și din timpul șofatului. Este indicat ca pacienții să doarmă pe un pat dur, drept, cu o pernă mică sub cap. Ridicarea din pat se face fără suprasolicitarea coloanei, fiind așezați pe partea sănătoasă. Repausul postural al pacientului discopatic presupune poziția în decubit lateral, și anume poziția „cocoș de pușcă”, sau orice altă poziție antalgică pe care o adoptă pacientul.
La birou, statul pe scaun este una dintre cele mai solicitante poziții pentru coloană. Șezutul trebuie să atingă spătarul scaunului, iar spatele să fie lipit de spătar. Umerii trebuie să fie drepți, coatele și antebrațele sprijinite pe birou astfel încât umerii să fie relaxați. De asemenea, se indică folosirea unor scaune ergonomice și pauze dese în care se vor executa exerciții ușoare de întindere. La volan, se recomandă ca spătarul scaunului să fie la 90 de grade. Se impun opriri dese, la un interval de maxim o oră. Ideal ar fi ca mașina să aibă un scaun ce respectă curburile coloanei vertebrale. Aceste indicații se adresează în special pacienților care au trecut printr-un episod de durere lombară și doresc să prevină apariției puseurilor dureroase.
