Depresia severă este o tulburare mentală complexă, din ce în ce mai frecventă. Se caracterizează printr-o stare de tristețe profundă și persistentă, lipsă de energie și pierderea interesului pentru activitățile care înainte aduceau plăcere. Această formă de depresie nu este doar o stare temporară de descurajare, ci o suferință intensă care afectează negativ gândurile, sentimentele și comportamentul unei persoane. Pacienții care suferă de depresie severă pot avea dificultăți în a îndeplini sarcinile zilnice, iar în cazurile extreme pot ajunge chiar la gânduri suicidale. Prin urmare, este important să o identificăm și să o tratăm din timp. De ce ajung pacienții să dezvolte o depresie severă? Când este nevoie de ajutorul unui specialist? Ce soluții există? Ce factori influențează procesul de recuperare? Aflăm răspunsurile de la dr. Victor Gheorman, medic primar psihiatru la Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie, șef de lucrări la UMF Craiova, într-un interviu acordat Media10.
Media10: Ce este depresia?
Dr. Victor Gheorman: Depresia este o afecțiune psihică majoră, care invalidează pacientul. Este o boală ce se caracterizează prin scăderea calității vieții pacientului și creșterea ratei de disfuncționalitate. Cu alte cuvinte, pacientul nu se mai poate adapta societății în care trăiește.
„Pacienții cu depresie severă au dificultăți majore în a se spăla, în a mânca, în a se îngriji”
Media10: Care sunt stadiile depresiei și ce factori contribuie la dezvoltarea ei?
Dr. Victor Gheorman: Depresia are mai multe grade, și anume: ușoară, moderată și severă. Depresia severă înseamnă un stadiu grav, avansat, care alterează inclusiv capacitatea pacientului de a se autoîngriji. Vom observa că pacienții cu depresie severă au dificultăți majore în a se spăla, în a mânca, în a se îngriji. Din păcate, boala se poate asocia cu ideea de suicid. De aceea, este bine să depistăm depresia atunci când este într-un stadiu ușor sau moderat, când o putem trata complet. Depresia are o triplă explicație pe axa biopsihosocială. Este vorba de latura biologică (care nu se poate regla altfel decât cu medicamente), latură psihologică (unde avem nevoie de sprijinul psihologului, psihoterapeutului) și latura socială (unde avem nevoie de implicarea familiei și a societății ca să reintegrăm pacientul). Nu este suficient să tratăm una dintre cele trei laturi ale depresiei, ci trebuie să le integrăm pe toate într-un mod armonios.
„Depresia este mai întâlnită la persoanele trecute de 40-50 de ani”
Media10: Cât de frecvent întâlniți pacienți care se confruntă cu această tulburare? La ce vârste apare mai des?
Dr. Victor Gheorman: Din păcate, cazurile de pacienți cu depresie sunt din ce în ce mai dese. Sunt dezamăgit de frecvența depresiei în zilele noastre, având în vedere că trăim într-o lume dezvoltată, unde tehnologia este foarte avansată. Totodată, din punctul meu de vedere, mentalitatea a stagnat. Când vine vorba de înțelegerea la nivel psihic, avem un „retard” de mentalitate. Depresia afectează toate categoriile de vârstă, însă este adesea mai întâlnită la persoanele trecute de 40-50 de ani. Depresia vârstnicului există și este frecventă. Acești oameni au devenit rigizi, astfel că nu mai sunt dispuși să vină să discute aceste probleme cu un specialist. În plus, ei au trăit niște vremuri în care obiectivul principal al zilei era să aibă ce pune pe masă. Înainte, depresia era un lucru rușinos. De aceea, mulți dintre ei se tratau empiric, în general cu alcool.
Media10: Cum influențează consumul de alcool întreținerea depresiei?
Dr. Victor Gheorman: Alcoolul este o substanță foarte „perversă”, ce are o acțiune oscilantă și periculoasă. Pe termen scurt, alcoolul scade anxietatea, frica, îmbunătățește dispoziția și ne face să ne simțim mai bine. După o perioadă de timp, alcoolul începe să accentueze depresia, anxietatea și să le augumenteze din ce în ce mai tare. De aceea, susțin ideea că depresia și anxietatea nu trebuie „tratate” niciodată cu alcool.
Care sunt semnele depresiei?
Media10: Cum putem diferenția depresia de o stare obișnuită de tristețe?
Dr. Victor Gheorman: Un episod depresiv trebuie să dureze minim două săptămâni și să respecte trei simptome fundamentale. În primul rând, vorbim de dispoziția tristă. Aceasta trebuie să fie prezentă în cea mai mare parte a zilelor și să ocupe cea mai mare parte din zi. În al doilea rând, depresia trebuie să fie însoțită de anhedonie (pierderea plăcerii și a interesului pentru activitățile anterior plăcute) și de fatigabilitate (inhibiție psihomotorie, stare de epuizare). Pentru a pune diagnosticul de episod depresiv, această triadă trebuie să fie prezentă.
De asemenea, în funcție de gravitatea depresiei (ușoară, moderată sau severă), există și alte simptome alarmante, precum: pierderea apetitului sau hiperfagia (mâncatul în exces), insomnie sau hipersomnie (n.r. tendința de somn prelungit), ideea de incapacitate (pacienții simt că nu mai sunt buni de nimic, ajung să se considere niște „ruine sociale”), ideea de incurabilitate (pacienții sunt convinși că nu se mai fac bine niciodată). În plus, viitorul este proiectat într-o beznă impenetrabilă, iar de aici până la ideația suicidală mai este un singur pas.
De ce apare depresia?
Media10: Din ce cauze poate ajunge o persoană să aibă depresie? Sunt anumiți factori de risc comuni, care pot predispune la instalarea bolii?
Dr. Victor Gheorman: Nu avem nicio cauză certă. Există, însă, câteva teorii care s-au dovedit a fi valide, dar nu în totalitate. În primul rând, putem vorbi de un factor ereditar prezent. Conform studiilor, rata dezvoltării depresiei este mult mai mare la pacienții care au avut în familie părinți sau rude apropiate cu această boală. În al doilea rând, vorbim și de factorul genetic. Sunt anumite teorii științifice care atestă că există niște gene ale depresiei pe anumiți cromozomi. De asemenea, lipsa de integrare socială, precum și lipsa unui loc de muncă sau pierderea acestuia reprezintă factori de risc importanți în dezvoltarea depresiei.
Media10: Cum ajung pacienții la un specialist? Vin singuri sau la îndemnul familiei?
Dr. Victor Gheorman: În general, pacienții cu depresie conștientizează că au o problemă. Această categorie de pacienți apelează la noi și ne solicită ajutorul. În plus, dacă există acea dorință de a se face bine, atunci șansele îndeplinirii obiectivului sunt mult mai mari. Din păcate, sunt și pacienți care vin la noi în urma unei tentative de suicid, trimiși de la alte spitale, după ce starea lor fizică le permite internarea într-o secție de psihiatrie. Mulți dintre ei rămân aici la insistențele familiei. Unora le merge bine și regretă tentativa, altora le merge rău și, din păcate, avem și eșecuri. Este extrem de greu să tratăm un pacient cu tentativă de suicid. Este aproape imposibil și foarte riscant să îl tratăm la cabinet sau acasă și atunci trebuie să-l internăm, însă mulți dintre ei nu vor, mai ales că există încă această reticență legată de spital.
Etapele tratamentului pentru depresia severă
Media10: Care sunt etapele de tratament pentru pacienții cu depresie severă? Ce rol joacă medicația și cât de utilă este pentru acești pacienți?
Dr. Victor Gheorman: Prima etapă constă în efectuarea unei anamneze, un fel de interviu medical complex, care ne ajută să aflăm mai multe detalii despre tipul depresiei cu care ne confruntăm. În plus, anamneza ne ajută să găsim factorii de risc, care întrețin depresia, dar și factorii de protecție, care sunt aliații noștri. Este important să aflăm și detaliile aparent banale, cum ar fi: unde locuiește pacientul, câte camere are în casă, ce studii are (astfel, putem adapta discursul medical la nivelul lui de cunoștințe). De asemenea, este nevoie să aflăm dacă pacientul consumă alcool sau droguri, pentru că acestea interferează cu medicația antidepresivă. Trebuie să ne asigurăm că pacientul a înțeles cât de gravă este boala și că este dispus să facă demersurile necesare pentru a o combate. Depresia severă se tratează, de preferat, în spital.
Următoarea etapă constă în inițierea planului de tratament. Din punct de vedere biologic, depresia se transmite printr-un deficit de neurohormoni. Cea mai frecventă este depresia cu deficit de serotonină (hormonul fericirii), unde este nevoie să administrăm niște medicamente speciale, numite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRIs). De multe ori, pacientul nu are numai o lipsă de serotonină, ci are și un deficit de noradrenalină sau dopamină. În acest caz, există o gamă largă de medicamente specifice. În plus, pe lângă medicație, este necesar să existe și o colaborare strânsă cu psihoterapeuții. Ultima etapă presupune consecvența pacientului cu privire la tratament. Administrarea medicației se va face chiar dacă pacientul se simte mai bine. Aceasta nu trebuie întreruptă brusc, ci se poate reduce treptat cu ajutorul medicului psihiatru.
„Benzodiazepinele se dau doar pe rețetă verde, fiind considerate droguri de mare risc”
Media10: Medicamentele antidepresive au efecte adverse severe?
Dr. Victor Gheorman: Pacienții sunt înspăimântați de aceste efecte adverse ale medicamentelor. Adesea aud de la pacienți că nu vor să vină la medic pentru că vor primi tratament și vor fi „ca niște legume”. Într-adevăr, sunt și medicamente care au ca efect advers sedarea diurnă. În zilele noastre, există o gamă largă de antidepresive. Prin urmare, avem de unde alege și putem să evităm medicamentele sedative, dacă pacientul doarme foarte bine. În schimb, dacă suferă de insomnie, preferăm să administrăm un antidepresiv care să îi regleze și somnul. Psihiatria nu are rolul de a le face rău pacienților, de a-i face niște „legume”, de a-i face să zacă.
Din contră, rolul psihiatriei este să ajute pacientul să se întoarcă în societate cât mai repede și să evite dependența pe care autoadministrarea de medicamente, în special de benzodiazepine, o provoacă. În acest sens, aș vrea să subliniez ideea că automedicația nu este recomandată. Benzodiazepinele se dau doar pe rețetă verde, fiind considerate droguri de mare risc. Noi, medicii psihiatri, ca să prescriem aceste medicamente, dăm cu subsemnatul și respectăm niște regulamente foarte stricte. Cu toate acestea, sunt mulți pacienți care iau xanax sau alprazolam în loc să vină la un specialist. Chiar dacă aceste medicamente sunt extrem de eficiente, ele au efect pe termen scurt și trebuie administrate controlat.
„Un om care nu crede în nimeni și în nimic are un risc mai mare de a se sinucide decât cel care crede în Dumnezeu”
Media10: Se ajunge, în unele situații, ca pacienții să aibă tentative sinucigașe din cauza acestei tulburări? Cum îi ajutați?
Dr. Victor Gheorman: Pacientul care comite suicid nu vrea să moară, ci vrea să scape de o problemă căreia nu îi găsește nicio soluție. Studiile arată că pacienții care s-au sinucis au spus cel puțin o dată, în limbaj verbal sau scris, poate chiar sub formă de glumă, că vor să se omoare. Există o serie de factori care duc la suicid, și anume: factori personali, factori de risc, factori sociali, factori care țin de naționalitate, de cultură, de rasă etc. De asemenea, consumul de alcool, violența domestică și ateismul reprezintă niște factori de risc importanți, care duc adesea la suicid. De aceea, este important să identificăm și să ne legăm de factorii de protecție, pentru a ajuta pacientul să își găsească un motiv pentru a trăi. De exemplu, credința divină.
Un om care nu crede în nimeni și în nimic are un risc mai mare de a se sinucide decât cel care crede în Dumnezeu. De aceea, este important să aflăm care este relația pacientului cu divinitatea. Oamenii care cred în Dumnezeu știu că suicidul este cel mai mare păcat din Biblie. Prin urmare, este nevoie să ne dezvoltăm o alianță terapeutică și cu preoții. Ideea de bază este că, dacă pacientul are o convingere religioasă, ea trebuie susținută și nicidecum anulată. Un alt factor de protecție este familia. Existența unui copil crește șansele supraviețuirii și scade pericolul de suicid. De obicei, pacientul care ajunge în pragul de a se sinucide crede că nu mai există nicio soluție care să îl salveze. Noi încercăm să îi arătăm că există soluții și să îl îndepărtăm cât mai mult de ideea de a-și pune capăt zilelor.
„Cea mai mare provocare este legată de alegerea strategiei prin care să putem ajuta pacienții”
Media10: Ați avut cazuri dificil de gestionat, în care nu ați reușit să ajutați un astfel de pacient? Cu ce provocări vă confruntați adesea în tratarea pacienților cu depresie severă?
Dr. Victor Gheorman: Cea mai mare provocare este legată de alegerea strategiei prin care să putem ajuta pacienții. Nu este tot timpul simplu, nu este totul ușor și nici frumos. Se întâmplă ca, uneori, lucrurile să nu meargă în direcția în care ne dorim. De exemplu, un tratament care a mers excelent până acum și în care avem foarte mare încredere poate să nu funcționează în toate cazurile. Prin urmare, apare frustrarea că nu îl putem face bine pe cel care se află în fața noastră.
Le depășim cu răbdare, cu dăruire, cu entuziasm, cu aprofundarea materiei, consultarea altor colegi mai experimentați și cu participarea la evenimente unde putem relata anumite succese sau insuccese terapeutice. În același timp, cred cu tărie că un medic psihiatru trebuie să deruleze o viață obișnuită, trebuie să-și găsească propriile ancore pentru a rezista în această luptă cu boala psihică. Este esențial ca medicul psihiatru să fie stabil psihic pentru a-l putea ajuta pe pacient.
Cazul pacientei care a reușit să învingă boala
Media10: Povestiți-ne un caz în care ați reușit să aduceți pacientul cu depresie pe drumul cel bun, să aibă din nou o viață normală.
Dr. Victor Gheorman: În urmă cu câțiva ani, am avut o pacientă care a venit la mine îmbrăcată complet în negru, deși nu purta doliu. Se vedea clar că nu voia să se mai îngrijească în niciun fel. Părea că totul este în regulă în viața ei și, din acest motiv, nu reușeam să găsesc cauza depresivă. Avea o familie închegată, toată lumea se afla în jurul ei, însă ceva nu era în regulă. Pacienta fusese tratată de foarte mulți medici în trecut, însă niciunul dintre ei nu reușise să o ajute. În unele cazuri, nu există niciun factor declanșator al acestei boli. Depresia este o afecțiune endogenă, care vine din interior. M-am consultat cu colegii mei, cu mentorii mei, cu oamenii în care am încredere și care m-au ajutat să fiu astăzi medic. Prin urmare, am hotărât să încep să îi retrag ușor, ușor medicamentele pacientei.
În cele din urmă, am reușit să o fac pe pacienta mea să trăiască din nou și să se întoarcă la vechile pasiuni, să se bucure de copii și de tot ceea ce îi oferă viața. Triada biopsihosocială, retragerea medicamentelor, găsirea psihoterapeutului potrivit și participarea la ședințele de psihoterapie, precum și implicarea familiei au ajutat la procesul de recuperare al pacientei. Primele ameliorări s-au văzut după două-trei săptămâni, iar din luna a doua de tratament pacienta prezenta o simptomatologie minoră. După trei luni, pacienta avea o viață 100% normală, însă a continuat tratamentul timp de peste un an. Mai apoi, am hotărât să îl întrerupem treptat și, în acest moment, este foarte bine.
„Primele semne de ameliorare apar după șapte-10 zile de tratament”
Media10: În general, cât de repede se văd îmbunătățiri în starea pacientului după începerea tratamentului? Toți pacienții cu depresie severă pot ajunge să aibă, în cele din urmă, o viață normală?
Dr. Victor Gheorman: Din păcate, nu toți pacienții cu depresie severă ajung să aibă o viață normală. Depresia poate să se cronicizeze și rezultatele terapeutice să fie unele modeste, chiar și după ani de tratament. Depinde foarte mult de genă, de substratul neuronal al pacientului, dar și de mediul de acasă. Degeaba tratăm medical în mod excepțional pacientul dacă acesta se întoarce într-un mediu în care este maltratat, agresat, lovit, abuzat. În plus, sunt mulți pacienți care refuză să schimbe ceva în viața lor și atunci normal că răspunsul terapeutic nu va fi la fel de bun. În schimb, dacă acești factori sunt eliminați, depresia are potențial de vindecare.
Primele semne de ameliorare apar după șapte-10 zile de tratament. Totuși, este necesară continuarea schemei terapeutice timp de cel puțin șase luni, cu reevaluări periodice. Îmi place să-mi văd pacienții o dată pe lună pentru a schimba tratamentul, pentru a ajusta dozele, dar și pentru a le oferi o consiliere terapeutică adecvată. De asemenea, trebuie menționat că există și recurențe. Am avut pacienți cu remisiune completă a simptomelor, însă, la contactul cu un alt factor declanșator, s-a produs un episod sever, mai grav decât cel anterior.
„Familia trebuie să poarte o discuție cu medicul psihiatru al pacientului”
Media10: Cât de important este sprijinul familiei și al apropiaților pentru a trata pacientul cu depresie?
Dr. Victor Gheorman: Sprijinul familiei este fundamental. Familia trebuie să înțeleagă că depresia nu este o glumă, nu este o prostie, nu este un moft. De aceea, e nevoie să existe o educație în acest sens. Aparținătorii trebuie să învețe cum să se poarte cu pacientul și cum să impună anumite limite. În alte cazuri, este nevoie de înțelegere, de răbdare, de scăderea rigurozității și a pretențiilor. Prin urmare, familia trebuie să poarte o discuție cu medicul psihiatru al pacientului. Dacă există această deschidere la nivel de familie, putem construi foarte multe lucruri. În schimb, dacă există rigiditate și opoziție, nu putem face nimic.
Media10: De ce aspecte trebuie să ținem cont pentru a preveni instalarea depresiei?
Dr. Victor Gheorman: Putem preveni depresia prin adoptarea unui stil de viață congruent cu nevoile noastre, prin respectarea unor reguli de igienă și de alimentație sănătoasă, prin practicarea sportului cu moderație, prin iubire și gândire pozitivă. În momentul în care există o problemă medicală, trebuie să o tratăm. Prin urmare, este bine să ne facem un consult general anual, pentru a ne monitoriza starea de sănătate. De asemenea, trebuie să evităm excesele, cum ar fi: alcoolul, drogurile, fumatul, sentimentele negative (ură, orgoliu, invidie). Toate acestea îmbolnăvesc creierul.
