Alimentația joacă un rol crucial în sprijinirea sănătății și în îmbunătățirea calității vieții pacienților bolnavi de cancer. Una dintre cele mai frecvente dileme ale pacienților este legată de consumul de proteine: „Am voie să mănânc proteine dacă am cancer?” Există tot felul de teorii și mituri care circulă pe internet, iar pacienții, de teamă să nu își facă mai mult rău, aleg să excludă complet proteinele din dietă. Este nevoie de proteine în cancer? În ce cantitate trebuie consumate? Din ce surse se pot lua proteinele? Dr. Irina Mateieș, medic primar medicină de familie și nutriționist specializat în nutriție oncologică la Centrul de Radioterapie Amethyst din Cluj-Napoca, vine cu răspunsuri la cele mai frecvente întrebări ale pacienților cu cancer.
În mod normal, organismul are nevoie de proteine atât pentru menținerea și creșterea masei musculare, cât și pentru sănătatea întregului corp, și anume: imunitate, țesuturi, enzime, hormoni, celule. Trebuie reținut că aportul de proteine este esențial pentru pacienții cu cancer aflați sub tratament oncologic. Cantitatea de proteine necesară, în acest caz, poate fi chiar mai mare decât la o persoană sănătoasă, fără cancer.
„Proteinele sunt necesare atât persoanelor sănătoase, cât și pacienților oncologici. Dacă nu avem probleme de sănătate, avem nevoie de aproximativ 0,8 grame de proteine/kilogram corp/zi. Pacientul oncologic, în timpul tratamentului, are un necesar proteic crescut față de o persoană obișnuită. Mai exact, ei au nevoie între 1 și 1,5 grame de proteine/kilogram corp/zi. De exemplu, dacă avem un pacient de 60kg, acesta va avea nevoie de cel puțin 60 grame de proteine/zi pentru a-și atinge necesarul minim. În mod ideal, ar fi bine să consume 90 de grame de proteine/zi”, afirmă dr. Irina Mateieș, medic primar medicină de familie și nutriționist specializat în nutriție oncologică la Centrul de Radioterapie Amethyst din Cluj-Napoca.
De ce trebuie crescut aportul de proteine în cancer?
La pacienții care au cancer, aportul de proteine este esențial în special pentru menținerea unui echilibru muscular. În perioada tratamentului oncologic, care poate include operații și chimioterapie, pacienții pierd atât masă musculară, cât și greutate, împiedicând astfel procesul de refacere. Așadar, este nevoie ca pacienții care se află sub tratament să continue cu un aport crescut de proteine chiar și în perioada de recuperare, pentru a suplimenta lipsurile și a preveni complicațiile.
„Rata de proteoliză (degradarea proteinelor) este mai mare în perioadele cu stres catabolic, și anume: în timpul unei intervenții chirurgicale, în timpul chimioterapiei, în perioada în care suntem imobilizați la pat. În această perioadă, trebuie să fim și mai atenți la aportul de proteine. Totuși, chiar dacă ne străduim să ne menținem aportul proteic, tot vom pierde masă musculară. De aceea, după ce vom trece de această perioadă, anabolismul (capacitatea de refacere a masei musculare) va reveni la valoarea de bază. Prin urmare, merită ca și în perioada de refacere să continuăm cu un aport crescut de proteine, pentru a recupera ceea ce am pierdut”, spune dr. Irina Mateieș.
Riscurile asociate scăderii masei musculare
Menținerea masei musculare la pacienții oncologici este extrem de importantă, mai ales în perioada tratamentului chirurgical și în timpul chimioterapiei. Scăderea masei musculare vine la pachet cu o serie de complicații, care pot să țină în loc pacientul și să influențeze procesul de refacere. Pe lângă faptul că pacientul va fi nevoit să petreacă mai mult timp în spital, tratamentul poate să aibă un impact negativ asupra pacientului, iar recuperarea să nu fie posibilă din această cauză.
„Motivul pentru care discutăm de masa musculară nu este acela de a arătă bine, ci pentru că masa musculară și aportul proteic per total au o influență deosebită asupra multor lucruri din viața pacientului oncologic. Mai exact, scăderea masei musculare poate duce la prelungirea șederii în spital a pacientului, creșterea riscurilor asociate chirurgiei, creșterea toxicității asociate chimioterapiei, creșterea timpului de vindecare a plăgilor, creșterea riscului de fractură, creșterea ratei de dizabilitate fizică și nevoia de fizioterapie pentru recuperare, scăderea calității vieții per total și, cel mai important, creșterea ratei de deces”, afirmă medicul.
Surse importante de proteine
Proteinele se găsesc în foarte multe alimente, în cantități mai mari sau mai mici. Pentru pacienții care au cancer, unde este nevoie de o creștere a aportului de proteine pe zi, se recomandă, în special, consumul alimentelor de origine animală și vegetală.
„Cele mai importante surse de proteine sunt cele de origine animală și vegetală. Pe de-o parte, avem proteinele de orgine animală, care se găsesc în cantități mari în: carne, ouă, lactate. Pe de altă parte, avem proteinele de origine vegetală, ce se regăsesc în: leguminoase (fasole, mazăre, linte, năut, soia), semințe (nuci, alune), cereale (grâu, ovăz, orez) și pseudocereale (hrișcă, quinoa, chia)”, precizează dr. Irina Mateieș.
În schimb, pacienții care nu reușesc să își ia necesarul de proteine din alimentație, pot să opteze pentru varianta de suplimente alimentare, cum ar fi pudra proteică sau suplimentele orale complete. Acestea asigură necesarul zilnic de proteine, putând fi consumate foarte ușor propriu-zis sau integrate în alimentația obișnuită a pacientului.
„Dacă nu reușim să procurăm proteinele prin alimentație, putem folosi suplimentele alimentare cu pudră proteică. Există mai multe feluri de pudră proteică, cu gust sau fără gust, de origine animală sau vegetală. De exemplu, dacă folosim pudra proteică fără gust, aceasta se poate adăuga foarte ușor în mâncare. De asemenea, putem apela și la suplimentele orale complete din punct de vedere nutrițional (care sunt hiperproteice). Variantele care se găsesc pe piață sunt: fresubin, nutridrink, nutricomp, resource. Cel mai important este să reușim să ne atingem gramajul de proteine de-a lungul zilei și să aibă și un gust bun, care să nu deranjeze”, completează medicul.
