Bebelușul tău stă mai mult pe spate? Nu reușește să își ridice mâinile sau picioarele până la trei luni? Brațele și picioarele atârnă drept? Este posibil să fie vorba despre HIPOTONIE. Această problemă este destul de frecvent întâlnită în rândul nou-născuților și se caracterizează prin pierderea tonusului muscular. Hipotonia poate fi considerată, mai degrabă, un simptom și nu o afecțiune. Cu ajutorul kinetoterapeutului și cu un plan bine stabilit de exerciții, copilul poate să scape de această boală. Ce înseamnă hipotonie? Care sunt cauzele ce duc la apariția ei? Cum facem să recunoaștem semnele de alarmă? Cât de importantă este kinetoterapia? Ce exerciții ne ajută? Aflăm răspunsurile de la Elena Dumitrache, kinetoterapeut la Clinica Kineto-Plus Craiova.
Media10: Ce este hipotonia și cum ne dăm seama, ca părinți, dacă bebelușul are această problemă?
Elena Dumitrache: Hipotonia este definită ca fiind o scădere a tonusului muscular. Din punct de vedere a evaluării clinice, o putem descoperi foarte ușor la bebelușii care sunt grăsuți. Observăm că au multe cute de grăsime la nivelul brațelor, pe burtică și pe picioare. În plus, acești bebeluși sunt mai „leneși”, preferă să stea mai mult pe spate și își doresc să fie mereu cărați, ținuți în brațe. Acest lucru se întâmplă pentru că foarte mulți dintre ei nu știu de ce sunt în stare să facă și nu au nici capacitatea necesară.
„Hipotonia se dezvoltă în ultimele luni de sarcină”
Media10: De ce apare hipotonia la bebeluși? Care sunt cele mai frecvente cauze?
Elena Dumitrache: De cele mai multe ori, hipotonia apare ca urmare a unei întârzieri din viața intrauterină. În acest caz, putem vorbi fie de un bebeluș care nu s-a întors cu capul în jos pentru naștere, fie de un bebeluș care a făcut această întoarcere mai târziu decât ar fi trebuit. În plus, hipotonia poate să apară și la bebelușii care s-au întors în burtică, dar au avut o restricție de creștere. Acest lucru se întâmplă, de obicei, la bebelușii născuți prematur sau la cei născuți prin intermediul unei intervenții chirurgicale (cezariană) care a fost programată. Trebuie menționat că hipotonia se dezvoltă în ultimele luni de sarcină. Drept urmare, poate că acești bebeluși ar mai fi avut nevoie de o săptămână – două pentru a se dezvolta complet.
De asemenea, nu este exclus faptul că hipotonia poate să se dezvolte și în viața extrauterină, adică după naștere. Aici vorbim de bebelușii care suferă de reflux gastrointestinal. În momentul în care părinții vor încerca să așeze copilul pe burtică, acesta va refuza și își va dori să stea mai mult pe spate. Dincolo de problemele pe care le mai au, bebelușii devin nervoși și atunci părinții preferă să-i mențină în poziția în care se simt ei bine.
„Bebelușul trebuie să fie așezat pe burtică încă din primele zile de viață”
Media10: Cât de important este ca părinții să așeze bebelușul pe burtică?
Elena Dumitrache: Este foarte important ca bebelușul să fie așezat pe burtică încă din primele zile de viață. În acest fel, își lucrează mușchii din zona suboccipitală a gâtului, care sunt responsabili de menținerea capului sus. Dincolo de asta, bebelușii vor reuși mai târziu să își țină mânuțele sub ei cu cotul în flexie (poziția păpușii joase) și mai apoi să se ridice pe brațe cu mâna întinsă. Astfel, se activează mușchii spatelui, care ajută copilul să se așeze în funduleț. De multe ori, părinții își pun semne de întrebare atunci când bebelușii nu reușesc să se așeze în fund. Acest lucru se întâmplă pentru că bebelușul nu are capacitatea musculară, dezvoltarea fizică și neuronală corespunzătoare ca să poată face asta.
Bebelușii care stau mult timp pe spate pot dezvolta torticolis, plagiocefalie
Media10: Ce probleme pot să apară dacă nu mergem din timp la un specialist?
Elena Dumitrache: De obicei, bebelușii care stau mult timp pe spate au tendința de a-și ține capul într-o anumită parte, în funcție și de stimulii din jurul lor. Pe lângă faptul că dezvoltă o asimetrie la nivelul gâtului și un torticolis, de foarte multe ori se produce plagiocefalia (capul turtit). Aceasta este cea mai gravă repercursiune care poate să apară în zona de hipotonie. Mai mult decât atât, copilului îi poate fi imposibil să se ridice sau chiar să meargă. De cele mai multe ori, bebelușii hipertoni sunt lăsați să stea pe spate. Sunt cuminți și nu sunt stimulați nici măcar cu jucării astfel încât să-și dorească să folosească brațele.
Prin urmare, mâinile rămân pe spate în extensie. De aceea, dacă ne dorim să-i întoarcem pe burtă la vârsta de patru-cinci luni, o să observăm că se încordează și se arcuiesc din cauza factorului favorizant (refluxul gastrointestinal), dar și din cauza faptului că nu au capacitate musculară. Partea anterioară a brațelor se întinde atunci când ei stau pe spate, iar în momentul în care sunt așezați pe burtă rămân în acea întindere. În acest caz, este foarte important să lucrăm cu ei pentru scurtarea părții anterioare a musculaturii brațelor.
„Hipotonia nu ține de kilogramele copilului, ci de aspectul clinic în evaluare”
Media10: Când trebuie să aducem copilul la un kinetoterapeut?
Elena Dumitrache: În momentul în care observăm că pielea bebelușului este foarte moale, flască, trebuie să mergem la un specialist. De cele mai multe ori, părinții ajung cu copilul la un kinetoterapeut în urma recomandării medicului de familie sau medicului pediatru. Acest lucru se întâmplă pentru că părinții nu observă, de obicei, această problemă. Ei consideră că așa sunt copiii, mai slăbuți. Este important de știut, însă, că hipotonia nu ține de kilogramele copilului, ci de aspectul clinic în evaluare, de „cutele” de grăsime pe care le are copilul.
„Exercițiile sunt adaptate în funcție de vârsta pe care o au bebelușii, dar și de stadiul hipotoniei”
Media10: În ce constă planul de recuperare pentru pacienții cu hipotonie?
Elena Dumitrache: În ceea ce privește terapia, ne axăm în mare parte pe exerciții active. Eu lucrez pasiv, dar corpul bebelușului va fi activ în momentul mișcărilor. În funcție de vârsta pe care o are, încercăm să aducem bebelușul cât mai rapid în faza cronologic specifică de dezvoltare. De asemenea, pentru a elabora planul de recuperare, este foarte importantă anamneza. Discutăm cu părinții despre ceea ce s-a întâmplat în viața intrauterină și încercăm să ne dăm seama dacă această problemă s-a întâmplat atunci sau mai târziu.
În plus, luăm în calcul și obiceiurile copilului, de la cele alimentare și până la poziționarea în timpul alăptării, felul în care doarme, ce-i place și ce nu-i place bebelușului. În funcție de acestea, elaborăm protocolul de tratament. Exercițiile sunt adaptate în funcție de vârsta pe care o au bebelușii, dar și de stadiul hipotoniei (dacă sunt afectate membrele inferioare, cele superioare sau ambele). Mai apoi, părinții trebuie să le învețe și să le continue acasă cu bebelușii.
Tips&tricks pentru părinți
Media10: Cum stimulăm copilul să stea pe burtică? Ce sfaturi le dai părinților?
Elena Dumitrache: Este foarte important să-i ajutăm pe copii, dar nu să facem noi mișcările în locul lor. Trebuie să le oferim sprijin, să-și dorească să evolueze și să-i ajutăm în sensul de a le ușura sarcina pe care o au de făcut. Pentru asta, părinții se pot folosi de recompense, cum ar fi jucăriile. Este esențial ca părinții să-i stimuleze pe bebeluși să stea pe burtică, dar și pe o parte. De cele mai multe ori, ei nu reușesc să facă asta din prima: fie se duc pe spate, fie pe față. De aceea, e important să învețe să-și mențină echilibrul. Așezatul pe o parte reprezintă, de fapt, jumătatea întoarcerii pe burtă. În momentul în care a reușit să stea bine pe o parte, îi va fi foarte ușor să se așeze singur pe burtă, mai ales dacă îi oferim și un stimul (jucării, obiecte care foșnesc).
Media10: Când facem baie copilului, este bine să îl ținem mai mult pe burtică?
Elena Dumitrache: Le recomand părinților să țină bebelușul pe mână în apă (pe burtică sau pe spate) sau să le cumpere un colăcel de gât și să-i lase să se joace, să se bălăcească. În acest fel, ei lucrează antigravitațional. Pentru bebeluși este o distracție, însă acest lucru îi ajută să își dezvolte și să își activeze foarte bine musculatura. De asemenea, își lucrează foarte bine și picioarele: întind tălpile, se ridică și își îndoaie genunchii, țopăie. Dincolo de asta, după ce îi scoatem din apă sunt extrem de obosiți și adorm imediat.
Cât durează recuperarea?
Media10: Cât de repede se recuperează copilașii cu hipotonie?
Elena Dumitrache: Procesul de recuperare este unul de lungă durată. Este important să lucrăm cu ei foarte mult activ, să îi stimulăm încontinuu, să îi încurajăm pentru că au tendința să fie reticenți. Trebuie să-i ajutăm încet, încet să își activeze musculatura, să căpete forță musculară ca să se poată dezvolta normal. Uneori, se întâmplă ca zona de hipotonie să determine o dezvoltare diferențiată, mai ales în zona de torace. De aceea, e important ca părinții să țină cont de faptul că orice mișcare trebuie să fie simetrică.
