Trăim în secolul vitezei, într-o lume în care timpul este limitat și, totodată, supraîncărcat. Copiii din ziua de azi au programul plin și, de multe ori, se simt suprasolicitați. Pe măsură ce creștem, timpul liber devine din ce în ce mai puțin și simțim că „școala ne ocupă toată ziua”. Elevii au cinci-șase ore pe zi, la care se adaugă timpul petrecut la meditații, la teme și activități extracurriculare. Pentru mulți dintre ei, ziua trece fără pauze și într-un ritm alert, lucru care îi aduce în pragul epuizării. Când, în cele din urmă, apar semne de suprasolicitare, părinții apelează la ajutorul unui psiholog pentru a înțelege ce se întâmplă cu copilul. Despre cum facem să observăm din timp semnele de alarmă și cum ajutăm copilul să își gestioneze mai bine timpul vorbim cu Mihaela Scăunașu, psihoterapeut, într-un interviu acordat Media10.
Media10: De multe ori, copiii se simt copleșiți de programul încărcat din timpul zilei. Pe lângă orele de la școală, mulți dintre ei poate au și meditații, teme, activități extracurriculare. Este normal ca un copil să aibă un program atât de încărcat?
Mihaela Scăunașu: Nu este normal, însă ținând cont că se întâmplă foarte des lucrul acesta, a ajuns să fie o normalitate. Oamenii se raportează la programul acesta ca fiind unul „normal” pentru că, în ultimii ani, asta se întâmplă în marea majoritate a cazurilor. Există o presiune care vine din toate direcțiile: din partea școlii, din partea părinților, unii copii își pun chiar singuri această presiune pe umeri. În funcție de vârstă, copilul dă un anumit randament, însă este important să înțelegem că are nevoie și de timp liber, de relaxare, joacă, odihnă. Din păcate, trebuie să ne adaptăm la realitate, dar putem încerca să găsim soluții care să-l ajute pe copil.
Care sunt semnele de suprasolicitare?
Media10: Cum ne dăm seama că programul copilului este mult prea solicitant?
Mihaela Scăunașu: Părinții ar trebui să își pună un semn de întrebare atunci când observă o reducere a performanței școlare a copilului. În momentul în care copilul este foarte obosit, nu va mai da randament. Prin urmare, acest lucru se poate reflecta prin note sau prin feedback-ul primit de la școală. De obicei, cadrele didactice observă acest lucru, își dau seama că este ceva în neregulă cu copilul și iau legătura cu părinții. Mai mult, se poate reduce capacitatea de decizie a copilului, putem observa o lipsă de inițiativă, de chef. Acest lucru se poate reflecta și în starea lui generală: copilul este lipsit de energie, își dorește mai mult să stea, să nu facă nimic.
De asemenea, poate să mai apară și intoleranța la frustrare. Copilul devine mult mai irascibil, este nemulțumit de orice, nu îi convine nimic, are reacții mai agresive decât de obicei. În aceste momente, părinții au tendința să-i certe, să îi pedepsească, să-i cicălească. Ce trebuie să știm este că reacțiile pe care le are copilul sunt, însă, niște efecte. Așadar, trebuie să mergem către cauză, să căutăm moduri prin care să rezolvăm problema. Un alt semnal de alarmă poate fi degradarea relațiilor interpersonale ale copilului. Observăm că nu mai relaționează cu cei din jur, în afară de familie și colegii de la școală, în primul rând din lipsa timpului și apoi că nu mai are starea necesară să socializeze cu ceilalți. Preferă să stea în casă și să se joace pe telefon sau calculator.
O altă consecință a suprasolicitării este tulburarea de somn. Copilul poate ajunge să nu mai doarmă suficient sau să nu mai aibă un somn de calitate tocmai pentru că se agită, poate și în funcție de alimentația pe care o are. De aceea, există riscul să apară aceste tulburări de somn, care duc la o epuizare și mai mare.
„Nu este o soluție să le interzicem copiilor să mai stea pe telefon, ci am putea încerca să le reorganizăm timpul”
Media10: Cum facem să identificăm și să eliminăm distragerile care îi pot împiedica pe copii să-și folosească eficient timpul?
Mihaela Scăunașu: Există tot felul de distrageri, însă nu este indicat să ne focusăm foarte mult atenția într-acolo pentru că acestea sunt doar niște efecte. Dacă copilul stă prea mult pe telefon, o face din lipsă de chef, de motivație. Nu se poate mobiliza să facă ceva și atunci telefonul este un refugiu pentru el, crede că se odihnește. În realitate, nu este o odihnă reală, ci mai degrabă un consum mult mai mare de energie. Telefonul este o distragere, însă trebuie să înțelegem că nu aceasta este cauza care duce la suprasolicitare. Prin urmare, nu este o soluție să le interzicem copiilor să mai stea pe telefon, ci am putea încerca să le reorganizăm timpul.
În primul rând, aș pleca de la eficientizarea învățatului. Școala este obligatorie, însă ideea este ce face copilul după ore. Meditațiile, temele și învățatul suplimentar duc, de obicei, la epuizarea întregii zile. E important să ne asigurăm că învățatul este calitativ și nu neapărat cantitativ. Nu trebuie să punem copilul să stea câteva ore să învețe, ci poate să fie suficient să facă asta chiar și o oră. Dacă este odihnit și sistemul nervos este calmat, atunci informația va fi asimilată mult mai ușor. În al doilea rând, trebuie să ținem cont de absolut toți factorii din jur, dat fiind că toate sunt interconectate, cum ar fi: somn, alimentație, sport.
Copiii trebuie să facă mișcare în aer liber
Media10: De multe ori, din cauza lipsei de timp, copiii nu mai fac mișcare, nu mai ies afară, lucru care le poate afecta concentrarea la școală. Care sunt beneficiile activității fizice asupra copilului, pe lângă tot acest program încărcat pe care îl are?
Mihaela Scăunașu: Este nevoie să facem mișcare, dar, din păcate, sportul nu mai are loc în viața copiilor. Le spun mereu părinților să iasă afară cu copiii, să o vadă ca pe o prioritate. Cu cât începem mai repede să implementăm acest obicei, cu atât copilul se descarcă mai mult, își calmează sistemul nervos și își metabolizează emoțiile prin mișcare. La băieți, recomand sporturile de contact, pentru că aceștia au tendința să țină foarte mult în ei. Prin urmare, trebuie să se exteriorizeze într-un anumit fel. Fetelor le plac, de obicei, activitățile mai delicate, cum ar fi: yoga, dansurile, teatrul.
Prin mișcare, copiii se concentrează mai ușor la învățat, memorează mai rapid informațiile și sunt mai atenți. În acest sens, este nevoie de mobilizarea părinților. Nu putem avea așteptarea ca un copil să se mobilizeze singur și să înțeleagă cât de importantă este mișcarea. Este necesar ajutorul părinților pentru a le organiza timpul în așa fel încât să prioritizeze activitatea fizică în aer liber măcar o dată – de două ori pe săptămână. De exemplu, în loc să meargă copilul la școală cu mașina, poate face o plimbare pe jos sau să încurajeze copilul să iasă cu animăluțul de companie la plimbare. Pe lângă activitatea fizică în sine, copiii au nevoie să ia aer, să-și „oxigeneze creierul”.
„Părinții trebuie să se mobilizeze și să acționeze în funcție de nevoile copilului”
Media10: Cum poate un program stabil și bine structurat să îmbunătățească gestionarea timpului pentru un elev?
Mihaela Scăunașu: Este important să existe un program în viața copilului, însă trebuie să avem și un echilibru. În general, tindem să ducem totul la extreme. În mod inevitabil, există un un program: copilul știe când trebuie să meargă la școală, la meditații sau la alte activități extracurriculare. Problema este că, uneori, îl suprasolicităm. Părinții ar trebui să jongleze cu aceste activități în funcție de starea copilului, de reacțiile pe care le are. Poate acesta are nevoie de o pauză de la anumite activități sau poate că vrea să stea mai mult timp afară. Prin urmare, părinții trebuie să se mobilizeze și să acționeze în funcție de nevoile copilului. În linii mari, părinții trebuie să fie prezenți în viața copilului și atenți la starea pe care acesta o are. Dacă observă anumite semne de suprasolicitare, atunci e nevoie să ia măsuri, nu să certe copilul.
„Comunicarea și relaționarea sunt ca un combustibil pentru copii”
Media10: Există diferențe între abordarea gestionării timpului pentru copiii mai mici și cei mai mari? Cum pot părinții să adapteze strategiile în funcție de vârstă?
Mihaela Scăunașu: În general, copiii de la clasele primare ar trebui să aibă mai mult timp liber. Pe lângă cele patru ore pe care le petrec la școală și o oră-două de teme, restul ar trebui să fie timpul lor. La vârsta aceasta, este indicat ca cei mici să își petreacă ziua jucându-se afară cu alți copii. Nevoia de joacă este mai mare la clasele primare decât la gimnaziu pentru că așa este normal, ținând cont de vârstă. Pe măsură ce cresc, se schimbă această nevoie. Nu mai vor neapărat să se joace, ci mai mult să socializeze, lucru care este absolut firesc.
La gimnaziu, timpul liber devine limitat și asta pentru că apar meditațiile, au mai multe ore la școală, mai multe teme. În general, există un anumit scenariu. Părinții vorbesc între ei și aud că sunt copii mai mari care au început pregătirea din timp și care au obținut note mai mari. Prin urmare, se gândesc că e bine să facă și ei asta și atunci sunt influențați. Din păcate, acest lucru afectează foarte mult viața socială a elevilor, iar ei au nevoie de asta. Este vârsta la care încep să-și creeze relații, să vorbească mai mult între ei, au nevoie să iasă împreună. Prin urmare, lipsa de timp îi afectează și îi frustrează foarte mult.
În acest sens, încurajez părinții să găsească soluții, cum ar fi să inițieze vizite între copii sau să-i lase să iasă mai mult în weekend. Comunicarea și relaționarea sunt ca un combustibil pentru copii. Cu cât socializează mai mult, cu atât se simt mai valorizați, simt că aparțin unui grup, că sunt acceptați. Astfel, pot să dea și un randament mai bun, se pot concentra mai bine la școală. Așadar, viața socială este foarte importantă în rândul preadolescenților și cu atât mai mult în rândul adolescenților.
„Copiii ar trebui să fie obișnuiți de mici cu ideea de psiholog”
Media10: Când ar trebui să apelăm la ajutorul unui psiholog?
Mihaela Scăunașu: Copiii ar trebui să fie obișnuiți de mici cu ideea de psiholog. E bine să vorbim mai mult în preajma lor despre asta, să o privească ca pe ceva normal. Altfel, putem avea surpriza ca în adolescență, când poate e nevoie să meargă la un psiholog, copilul să nu vrea. Acest lucru ține foarte mult de familie, de cum este abordat subiectul, ce modele le oferim copiilor noștri. Dacă părinții sunt deschiși și, la rândul lor, poate o au dezvoltare personală pe care nu o ascund, copilului o să i se pară firesc să facă asta la un moment dat. În plus, există diverse ateliere de dezvoltare personală în grup și atunci e bine să fim deschiși să experimentăm.
Cu cât suntem mai atenți la consecințele supraîncărcării și cu cât observăm mai atent copilul, cu atât e mai bine să luăm măsuri din timp, să nu așteptam ca acesta să se epuizeze complet, să devină atât de anxios încât să somatizeze la școală. De obicei, părinții apelează la un psiholog în momentul în care copiii au acumulat atâta presiune încât nu mai au rezultate bune la școală, au diverse stări pe care nu le mai pot gestiona, nu mai au energie să facă mai nimic sau se blochează atunci când sunt evaluați la școală. În acest caz, părinții iau de obicei în calcul faptul că poate fi o problemă emoțională și cer ajutor.
„Există o presiune în interiorul copilului și atunci este nevoie să învățăm cum să o eliberăm”
Media10: Cum poate psihologul să ne ajute în această situație?
Mihaela Scăunașu: Dinamicile familiale sunt diferite și, automat, abordările sunt diferite. E foarte important să aflu ce se întâmplă în familia respectivă. De aceea, tot timpul am o întâlnire înainte cu părinții. Trebuie să lucrăm la nivel sistemic, adică cu întreaga familie, pentru a găsi niște soluții adaptate. Poate că nevoia este legată strict de copil, dar ca lucrurile să se schimbe și să o ia în direcția cea bună trebuie să modificăm dinamica întregii familii. Prin urmare, se lucrează personalizat. În general, există o presiune în interiorul copilului și atunci este nevoie să învățăm cum să o eliberăm.
