Scolioza la copii. Terapia Scroth și kinetoterapia, cele mai bune soluții

Pîrlogea Claudia
18 Min Read

Scolioza este una dintre cele mai frecvent întâlnite afecțiuni posturale în rândul copiilor. Mulți părinți ajung târziu cu cei mici la un specialist, când boala a evoluat și copiii au nevoie de o perioadă mai lungă de timp ca să se recupereze, de exerciții mai complexe și chiar de un corset postural. Elena Dumitrache este kinetoterapeut la Kineto-Plus și ne vorbește despre micuții pacienți cu scolioză pe care îi întâlnește zilnic în clinică, despre cum putem să recunoaștem această afecțiune din timp, dar și despre programul de recuperare adaptat fiecărui copil.

Media10: Ce este și cum se formează scolioza?

Elena Dumitrache: Scolioza la copii este o deformare a coloanei vertebrale în plan lateral. Aceasta pot fi de două tipuri. Pe de-o parte, scolioza poate fi genetică, ne naștem cu ea și poate fi observată, dacă are un grad mai mare, chiar din primele luni de viață sau se poate observa mai târziu pe măsură ce bebelușul crește și evoluează. Pe de altă parte, vorbim de o scolioză care apare ca urmare a unei posturi greșite în timpul efectuării temelor, poate fi favorizată de un sport unilateral dacă avem deja o bază scoliotică mică, de poziția din timpul somnului, felul în care ne petrecem timpul la birou sau la calculator. Mai este și postura în relaxat, cum o numim noi. Sunt foarte mulți copii care stau cu genunchii în flexie și asta modifică poziția bazinului. Astfel, se modifică poziția coloanei vertebrale și întreg aliniamentul corporal.

Scolioza, frecvent întâlnită la adolescenți

Media10: De la ce vârste poate apărea la copii?

Elena Dumitrache: De obicei, scoliozele sunt observate după vârsta de opt-10 ani pentru că atunci cresc mai mult în grad. Cele mai periculoase și mai vizibile sunt scoliozele din perioada adolescenței (12-16 ani), mai ales la fete, când simt nevoia de mai multă intimitate. Nu le mai permit părinților să participe la duș sau să fie văzuți fără tricou, devin mai pudici, mai rușinoși. La fete, încep să se dezvolte mai mult sânii și acesta poate fi un factor care să agraveze postura scoliotică. Există poziția fetei rușinoase când acestea încearcă să ascundă dezvoltarea lor normală și fiziologică, se așează într-o poziție anteriorizată, sub formă de S, și atunci favorizează apariția scoliozei.

Media10: Ce factori pot încuraja dezvoltarea scoliozei?

Elena Dumitrache: La pozițiile vicioase avem foarte mulți factori care încurajează dezvoltarea scoliozei. Un factor important este că adolescenții și copiii se dezvoltă foarte mult în perioada verii. Sunt cazuri în care se constată creșteri în înălțime de până la șapte-opt centimetri. Dacă vorbim despre un copil de opt ani care avea un unghi Cobb de 12 grade și în timpul verii a crescut șapte centimetri, cu siguranță a crescut și acest unghi pentru că el s-a dezvoltat în postura scoliotică. Deci nu este un avantaj faptul că a crescut în centimetri pentru că, de fapt, a crescut și scolioza în același timp.

La ce trebuie să fie atenți părinții?

Media10: Cum ne dăm seama, ca părinți, că un copil are scolioză?

Elena Dumitrache: Dacă își face temele la birou, putem observa cum își ține coatele, dacă le ține pe amândouă pe masă sau doar unul. Pe de altă parte, sunt copii care își fac temele în pat, așezați pe burtă cu caietul în față. Este o poziție total greșită. Ei ar trebui să stea la birou, cu ambele coate așezate pe masă. Biroul trebuie să fie suficient de înalt astfel încât să poată sta cu spatele drept, să nu aibă o poziție cocoșată. În momentul în care am adus un cot mai în față, atunci și poziția umărului s-a modificat, a făcut o rotație în partea superioară a coloanei vertebrale.

Îi putem analiza postura în ortostatism (în picioare) și să urmărim anumite repere. Poziția urechilor trebuie să fie simetrică, poziția umerilor trebuie să aibă și ea o simetrie, ne uităm la stern, la bazin, la genunchi și glezne. Uneori, un picior plat (platfus), care determină modificarea oaselor pe articulațiile gleznei, poate să favorizeze existența unei scolioze pentru că se modifică întreaga biomecanică a corpului.

Cum se face evaluarea pacientului?

Media10: Cum ajung părinții cu copilul la un kinetoterapeut și cum se diagnostichează scolioza?

Elena Dumitrache: Părinții observă că este ceva în neregulă sau copiii se plâng că au dureri de spate pentru că intervine imbalansul muscular. Pe de-o parte, coloana vertebrală tensionează zona musculară din cauza posturii pe care o are. Pe de altă parte, este flască și prea relaxată și atunci, fiind un imbalans, poate să dea dureri de spate și, de cele mai multe ori, lombare. Dacă se întâmplă lucrul acesta, părinții merg la medicul de familie pentru a face o evaluare.

Apoi, dacă se ajunge la kinetoterapeut, se face o evaluare funcțională și se urmăresc reperele specifice. Se face testul ADA, evaluări care țin de partea genetică pentru că e posibil ca mama să fi avut în antecedente și atunci scolioza aceasta să nu fie neapărat idiopatică, dar poate să fie și un factor favorizant. Apoi, în funcție de ceea ce se observă, mai ales dacă vedem un gibus proeminent (o mică cocoașă) în momentul evaluării sau dacă se observă o rigiditate mare a coloanei vertebrale, se recomandă să meargă să se facă o radiografie a coloanei vertebrale.

Noi recomandăm și ne ajută foarte tare dacă se face o radiografie din picioare, anteroposterior. Astfel, vedem coloana vertebrală tridimensional pe radiografie. Atunci când privim copilul, îl observăm doar dintr-un singur plan. Ca să analizăm vertebrele coloanei și felul în care sunt rotate avem nevoie de trei dimensiuni, pe care le putem vedea mult mai bine pe radiografie. Dacă este o radiografie în poziție culcată, este foarte ușor să ne păcălim, considerăm că are un grad mai mic. După aceea, pacientul se întoarce cu radiografia și, în funcție de gradul unghiului Cobb, se stabilește tipul de terapie. Un unghi de 10 grade este fiziologic, iar ce depășește 10 grade intră în patologie. Dacă are 30-40 de grade, atunci luăm în calcul intervenția chirurgicală. La 30 de grade cu siguranță este nevoie de corset, pe lângă exercițiile pe care trebuie să le facă.

Semi-hanging, unul dintre cele mai eficiente exerciții

Media10: Ce exerciții trebuie să facă copiii pentru a se recupera cât mai repede?

Elena Dumitrache: Cel mai bun exercițiu care se poate face este la terapia Schroth. Este cea mai eficientă terapie pe care noi o avem în clinică și cred că este singura recunoscută 100% cu recuperare foarte bună. Exercițiul se numește semi-hanghing și se face la spalier, unde se folosește un ham asemenea unei bande elastice. Ei trebuie să își mențină postura după cum îi ghidează terapeutului. Fetele lucrează în bustieră, iar băieții fără tricou ca terapeutul să observe cât mai bine spatele. Când le corectează postura, kinetoterapeutul le spune cum să respire. Printr-o atingere în zona respectivă, ei conștientizează unde trebuie să respire. Această terapie se lucrează, dacă gradul unghiul Cobb impune, în corset.

Recomandarea pentru corset este de la șase-opt ore pe zi până la 15 ore. Pacienții pot chiar să lucreze exercițiile cu el. Fiecare copil merge cu radiografia la centrul în care se prelucrează, se ia un mulaj și se concepe corsetul. Corsetul are niște spații prin care pacientul să poată să respire. Practic, sunt spații care ne permit să respirăm și spații care ne împing, ne presează unde trebuie lucrat.

Până în opt ani trebuie făcute exerciții ușoare unilaterale în așa fel încât să compensăm partea care este mai înălțată, exerciții pe minge, la spalier. Încercăm să-i învățăm să respire, dar în limita capacităților de înțelegere. Nu o să poată să respire în corset așa de corect cum ne dorim noi, dar încercăm să-i acomodăm cu ideea. Dacă este o scolioză măricică, atunci sigur va avea nevoie de o recuperare pe termen lung. Deci este important să fie conștient că, la un moment dat, o să facă exerciții în corset.

În plus, este eficient și înotul pentru că antrenează întreg organismul, toată musculatura. Nu este neapărat pentru corecția scoliozei cât pentru pacienții care au rigiditate și le este foarte greu să capete mobilitate în timpul terapiei, să execute mișcările așa cum terapeutul ar dori. Pe altă parte, pacienții care au o mobilitate mai mare sau mult prea mare pentru vârsta lor au un risc mai mare să crească în gradul de scolioză pe parcursul verii. Fiind mobil, în momentul în care a crescut șapte centimetri înălțime, a crescut 100% numai în scolioză.

Terapia Schroth, rezultate uimitoare la pacienții cu scolioză

Media10: Ce este terapia Schroth și când este necesară?

Elena Dumitrache: Dacă vorbim de o scolioză 100%, ca la carte, trebuie lucrată neapărat terapia Schroth. Are cele mai bune efecte pentru că se lucrează tridimensional prin intermediul radiografiei. Se combină mai multe exerciții, dar pacientul trebuie să aibă capacitatea mentală de a înțelege foarte bine ce are de făcut. Nu putem pune un copil de cinci ani să-și mențină o anumită poziție, să respire într-o anumită zonă a toracelui, să forțeze într-o altă zonă, să respire pe timpi și să reziste 50 de minute sau cât apreciem noi că avem nevoie să lucrăm acele exerciții. Terapia Schroth se lucrează la copiii cu vârste peste opt ani. Ei trebuie să aibă, în primul rând, capacitatea de a înțelege. Mai apoi, vor încerca să execute tot ceea ce li se spune.

Noi avem aici specialiști care lucrează terapia Schroth și este foarte eficientă. După șase luni de zile, se reface radiografia, se măsoară din nou unghiul și, de obicei, se reduce. Se lucrează două-trei ședințe pe săptămână, în funcție de recomandare, dar copiii trebuie să aibă grijă la postură și acasă, să facă exerciții și acasă. Uneori poate să devină plictisitor pentru ei, sunt copii care lucrează ani de zile pentru o scolioză. Sunt și pacienți care nu au avut un progres foarte mare în doi ani de zile, dar au văzut că a regresat și, foarte important, că nu a progresat.

„Încercăm să îi facem să se simtă bine când sunt la terapie ca să-și dorească să vină și a doua zi”

Media10: Când încep să se observe rezultatele?

Elena Dumitrache: La o scolioză ușoară, rezultatele se pot observa chiar și după o lună de zile. Un copil mai introvertit va înțelege perfect cerințele, dar nu va reuși să realizeze 100% exercițiul din cauza reținerii pe care o are, ideii de a nu greși. Noi încercăm să îi facem să se simtă bine când sunt la terapie ca să-și dorească să vină și a doua zi. În momentul în care intervine relaxarea, e și mai ușor de lucrat cu ei. Se relaxează și ușor, ușor nu o mai privesc ca pe o corvoadă, ca pe un act medical.

Dacă lucrăm intens două-trei exerciții și depășim un pic limita, îi încurajăm și îi recompensăm: „Hai că mai avem două repetări și dacă te concentrezi foarte bine ne jucăm cu mingea”. Mai apoi, observă și ei bucuria reușitei pentru că le facem poze și acest lucru e motivant pentru ei.

Media10: După recuperarea completă a pacientului este nevoie să se continue ședințele de kinetoterapie?

Elena Dumitrache: Kinetoterapia de întreținere se face, de obicei, cu două ședințe pe săptămână a câte 50 de minute. Acestea sunt completate cu partea de cardio, adică mers pe o bandă sau pe bicicletă. De ce avem nevoie neapărat de două ședințe? Pentru că foarte rar mai întâlnesc copii care să-și dorească să facă mișcare fără să fie ghidați. De obicei, îi ducem noi și își doresc ei neapărat. Aici îi învățăm cum să-și adapteze tipul de mișcare pentru tipul de scolioză pe care îl au, cum să nu o agraveze dacă există durere lombară, cum să se protejeze și cum să poată să aibă un stil de viață fără probleme posturale.

„Această deficiență posturală trebuie controlată 24 din 24 de ore”

Media10: Cât de important este suportul familiei în recuperarea copilului?

Elena Dumitrache: Suportul familiei este unul dintre factorii cei mai importanți. În cele mai multe cazuri, părinții își susțin copiii. Când vin la terapie ne întreabă: „Cum pot să-l ajut eu de acasă? Cum pot să-l avertizez? Este nevoie să mai lucrez ceva acasă cu el?”. Sunt părinți care intră în sală, învață exercițiile și le fac cu ei acasă. Pe de altă parte, există și părinți care aduc copiii la kinetoterapie și consideră că este suficient. Nu este suficient. Noi lucrăm aici două-trei ore pe săptămână după care copilul petrece restul timpului acasă, poate chiar în postura greșită. De aceea, lucrurile evoluează mai puțin decât dacă am avea tot suportul. Această deficiență posturală trebuie controlată 24 din 24 de ore. Indiferent că sunt la kinetoterapie sau nu, ei trebuie să știe să se corecteze.

„Este foarte important să ținem mereu legătura cu copiii noștri, să vorbim deschis cu ei”

Media10: Putem face ceva ca să prevenim apariția scoliozei? Sunt anumite recomandări pe care le dați părinților și copiilor?

Elena Dumitrache: În primul rând, trebuie să le observăm postura încă de când sunt bebeluși. Sunt bebeluși care, din primele zile de viață, au neplăceri sau dureri. Atunci când îi punem pe spate, observăm că adoptă o poziție de litera C, cu capul foarte mult în extensie. Acolo ne putem gândi că este o problemă a coloanei vertebrale.

Trebuie să întrebăm un specialist, să facem o evaluare și să îl ajutăm să nu mai facă asta.  În al doilea rând, chiar dacă copiii nu ne mai lasă să-i vedem fără tricou, trebuie să-i observăm ori de câte ori avem ocazia: vara la mare în costum de baie, când le călcăm o cămașă și sunt în maiou sau putem observa că fac foarte multe activități doar cu mâna dreaptă. Dacă practică un sport, atunci vorbim cu antrenorul, ne interesăm dacă la antrenamente lucrează și pe partea opusă.

În al treilea rând, este foarte important să ținem mereu legătura cu copiii noștri, să vorbim deschis cu ei. Trebuie să le explicăm despre posibilitatea dezvoltării unei probleme posturală. Astfel, ei vor accepta mai ușor o eventuală problemă posturală sau, dacă nu o s-o aibă, o să fie conștienți că ar putea să o dezvolte. Sunt copii care vin la terapie și după câteva ședințe ne spun că și-au văzut unii colegi cu acea problemă. Deci încep să facă conexiuni și e important pentru ei.

Share This Article