Alegerea liceului și a profilului poate fi o misiune foarte grea atât pentru elevii de gimnaziu, cât și pentru părinții acestora. Emoțiile, stresul, presiunea, mediul pot duce la epuizare, blocare și chiar clacare într-o asemenea situație. Cum facem alegerea corectă? După ce criterii ne ghidăm? Când apelăm la ajutorul unui specialist și cum ne poate ajuta acesta? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la Mihaela Scăunașu, psihoterapeut.
„Ideal ar fi să corelăm profilul liceului cu viitoarea profesie”
Media10: Mai este puțin și elevii claselor a VIII-a vor termina școala gimnazială și va urma alegerea liceului. De ce aspecte ar trebui să țină cont copiii care urmează să se înscrie la liceu?
Mihaela Scăunașu: Este un pic cam târziu pentru elevii de clasa a VIII-a să caute acum un liceu, deci ar trebui să ne adresăm tuturor elevilor de gimnaziu. Aceste preocupări ar trebui să existe încă de la începutul clasei a V-a. Nu cred că este niciodată prea devreme să începem să ne punem niște întrebări. În momentul în care ne gândim ce liceu și ce profil să alegem, decizia se corelează cu viitoarea profesie. De obicei, profilul ne îngrădește mai apoi alegerea facultății și a carierei. Mai sunt și excepții, dar ideal ar fi să corelăm profilul liceului cu viitoarea profesie.
În ultimii ani, am observat că este o presiune din ce în ce mai mare în alegerea liceului, implicit alegerea profesiei. Se pune multă presiune la școală, de către profesori, dar și acasă, de către părinți. Toată lumea are pretenția ca elevii să știe sau să-și dea seama ce vor să facă. Acest lucru este nerealist. Un copil de clasa a VII-a sau a VIII-a, cu capacitatea mintală de la acea vârstă, nu va ști 100% ce își dorește, la ce e bun, însă poate fi ajutat. Pentru asta este nevoie să susținem copilul atât la școală, cât și acasă. Poate că mulți nu știu sau nu iau în calcul această variantă, dar există consiliere în carieră. Cred că este o variantă destul de bună la care să apelăm.
„E important ca părinții să fie implicați în alegerea pe care o ia copilul”
Media10: Care este rolul părinților în ceea ce privește decizia finală a copilului?
Mihaela Scăunașu: E important ca părinții să fie implicați în alegerea pe care o ia copilul. N u în sensul de a pune presiune pe copil, ci pur și simplu de a fi în contact cu ce se întâmplă la școală. Părinții pot cere feedback profesorilor de-a lungul anilor, pot să creeze conexiuni cu aceștia, îi pot întreba către ce profil înclină copilul. Profesorii, cu experiența pe care o au, își vor da seama dacă elevul se orientează către uman sau real. Totuși, este nevoie și de implicarea părinților în sensul acesta. Prin discuții, prin evoluția copilului de la un an la altul, ar trebui ca până în clasa a VIII-a să-și dea seama către ce înclină mai mult copilul.
De asemenea, susținerea părinților este foarte importantă în sensul în care este nevoie să le dăm și spațiu, să nu punem foarte multă presiune pe ei în a alege ceva concret pentru că e posibil să nu poată singuri. În același timp, este nevoie să știe că există cineva lângă ei. Trebuie să se simtă susținuți și să simtă că formează o echipă, că nu sunt singuri în povestea aceasta. Extremele nu sunt bune, deci nu trebuie nici să mergem cu multă presiune și să așteptăm un răspuns clar de la ei, nici să îi lăsăm să aleagă singuri. Nu este vârsta la care să poată face asta și nu e indicat din punct de vedere psiho-emoțional să-i lăsăm singuri într-o asemenea decizie.
Pe lângă aceste lucruri, este important ca liceul să fie accesibil. Părinții trebuie să-i dea copilului autonomia necesară conform vârstei de a avea o anumită libertate, de a merge singur la școală și de a se întoarce singur acasă. Drept urmare, liceul ar trebui să fie relativ aproape de casă sau să existe mijloace de transport în comun care să-i permită să ajungă singur la școală. Este important acest lucru pentru că, pe termen lung, poate fi frustrant pentru copil. Nu este bine să depindă de părinte pentru că nu are autonomie. Acest lucru nu îl lasă să se dezvolte sănătos psiho-emoțional, mai ales că este vârsta la care se leagă prietenii și are nevoie de apartenență, de această libertate de deplasare.
„Nu putem să luăm decizii în locul altei persoane”
Media10: Mulți părinți decid ei pentru copiii lor, asta pentru că îi văd dezorientați, indeciși. Care este cea mai corectă abordare?
Mihaela Scăunașu: Nu este foarte sănătos să facem asta, cu toate că am observat că există foarte multe cazuri. Părinții pot apela la ajutorul unui consilier în carieră. Cineva din afară, total obiectiv, care are niște unelte specializate, poate să ne dea niște informații mult mai clare și mai concrete decât ce observăm noi acasă sau ce ni se pare nouă, ca părinți, legat de copil. Aici este mult subiectivism, lucrurile sunt foarte relative și e greu să știm 100% dacă copilul trebuie să meargă în direcția respectivă.
De multe ori, alegerile acestea sunt făcute pe baza experienței părinților, prin ce au trecut ei. Poate se gândesc și la perspectiva financiară de pe viitor sau alte considerente. Totuși, trebuie să ținem cont de faptul că acel copil este un alt om, o altă ființă, cu propriile sale mecanisme de gândire. Nu putem să luăm decizii în locul altei persoane. Putem fi acolo pentru ea, putem să o ghidăm, să găsim împreună soluția potrivită, dar în niciun caz să facem alegerile în locul altcuiva.
„Trebuie să-l încurajăm și să-l învățăm pe copil cum să gestioneze procesul de învățare”
Media10: Mai este și presiunea notelor. Mulți vor să intre la licee de top, să nu-i dezamăgească pe cei dragi și nu pot face față emoțiilor. Acest lucru le poate afecta decizia sau chiar concentrarea la examen?
Mihaela Scăunașu: Presiunea afectează foarte mult concentrarea și atenția. Notele merg mână în mână cu alegerea liceului. Un liceu de top evident că implică note mari. Nu putem să mergem spre extrema cealaltă în care să-i spunem copilului că notele nu contează și să stea liniștit. Trebuie să facem lucrurile într-un mod sănătos și eficient. Chiar dacă toți își doresc să obțină note mari, adică peste 9.00 sau 9.50, pentru a avea garanția că intră la un liceu de top, lucrurile trebuie făcute din timp.
De asta susțin crearea unui ritual de învățare încă de la începutul gimnaziului și nu cu câteva luni înainte de examen. Dacă lăsăm totul pe ultima sută de metri, presiunea este foarte mare și riscăm să nu mai înmagazinăm informațiile cum trebuie. Riscăm să ne epuizăm, poate chiar să clacăm din punct de vedere emoțional. Lucrurile sunt mult mai riscante așa decât dacă am începe mai din timp, învățând ușor, câte puțin în fiecare zi. Trebuie să-l încurajăm și să-l învățăm pe copil cum să gestioneze procesul de învățare.
Un alt lucru care creează presiune este acela de a avea așteptări ca motivația copilului să vină din interior și să se mobilizeze singur, ceea ce nu se poate. E nevoie să fim acolo lângă el și să-l învățăm cum să facă lucrurile acestea. Cu cât sunt făcute mai din timp, cu atât își creează aceste conexiuni neuronale. Astfel, învață cum să gestioneze tot procesul și lucrurile sunt mult mai sănătoase. De asta spun că trebuie găsit un echilibru. Pe de altă parte, încurajez părinții să ceară un feedback din afară, din punct de vedere cognitiv, să testeze copiii, să-și dea seama pe unde sunt. Am avut situații în care informațiile nu erau corelate foarte bine și părinții trăiau cu impresia că cel mic este de o anumită notă când, de fapt, realitatea era alta.
„Încurajez copiii ca prima dată să-și aleagă profilul și mai apoi liceul”
Media10: Sunt situații în care copilul este stăpânit de emoții și nu intră la liceul sau pe profilul dorit. În această situație, poate este dezamăgit de el, nu mai depune eforturi pentru că este descurajat. Cum ar trebui să acționeze părinții atunci?
Mihaela Scăunașu: Am întâlnit și situații în care copiii nu au intrat la liceul dorit sau pe profilul ales. Este destul de frustrant pentru ei. Reacțiile și comportamentul de după au legătură cu structura lor de personalitate. Sunt lucruri vechi, adunate. În momentul în care apare o situație pe care nu ne-o dorim, fiecare reacționează diferit în funcție de bagajul emoțional cu care vine. Am întâlnit copii care au clacat din punct de vedere emoțional. Asta pentru că structura lor de personalitate era mai sensibilă. Poate că aveau un bagaj emoțional destul de încărcat și atunci reacția lor nu a fost una foarte bună.
Totuși, cred că tot timpul există soluții. Dacă ne luăm un timp să ne liniștim, să avem o claritate, sigur găsim soluții. Se întâmplă des să vorbesc cu părinți care sunt stresați, nu știu ce să facă, ce variante să mai găsească. Mereu le spun că e important, în primul rând, să se linișteasă pentru că sigur vor găsi o variantă potrivită. De exemplu, copilul se poate muta ulterior la liceul sau pe profilul dorit. Întotdeauna încurajez copiii ca prima dată să-și aleagă profilul și mai apoi liceul. Facem o listă cu câteva licee, însă este mai important ca elevul să meargă pe profilul dorit. Dacă copilul nu este orientat către real, de exemplu, și se trezește cu 10 – 12 ore pe săptămână de matematică, informatică, chimie, acest lucru îi poate afecta rezultatele și inclusiv zona psiho-emoțională are de suferit.
„Putem avea surpriza ca lucrurile să fie mai bine așa cum s-au întâmplat față de cum ni le doream noi”
Media10: Cum știm că am luat decizia corectă în ceea ce privește alegerea liceului?
Mihaela Scăunașu: Dacă alegerea este corectă sau nu, nu putem ști decât după ce experimentăm o perioadă. Poate venim cu anumite prejudecăți și dacă lucrurile nu se întâmplă fix așa cum voiam noi, ne gândim că am eșuat sau că am greșit. Acest lucru poate fi susținut sau demontat doar experimentând. Putem avea surpriza ca lucrurile să fie mai bine așa cum s-au întâmplat față de cum ni le doream noi. De asta e nevoie să ne luăm o perioadă de timp, măcar un semestru, să experimentăm și să trăim așa. Nu trebuie să ne amăgim cu gândul că nu s-a întâmplat ce ne-am dorit și am eșuat. Lucrul acesta este destul de relativ și nu l-aș eticheta atât de ușor.
Media10: Când ar trebui să vină părinții la un psiholog cu copilul?
Mihaela Scăunașu: În cele mai multe cazuri, copiii vin la psiholog aduși de părinți. Sunt situații în care cer ei atunci când se întâmplă ceva concret, când au avut o dezamăgire și li s-a aprins acest beculeț. Mai sunt și situații în care copilul cere din timp să meargă la psiholog din alt motiv. Poate nu se simte ok, nu se înțelege cu cineva sau are el tot felul de lupte interioare.
Odată ajuns la terapie, lucrăm pe toate planurile pentru că sunt legate între ele. Le spun mereu părinților că nu trebuie să exludem partea psiho-emoțională din poveste pentru că este foarte importantă. Dacă din punct de vedere psiho-emoțional copilul nu este echilibrat, se poate pierde foarte ușor, se poate bloca, nu se mai poate concentra, nu mai e atent și poate să ia o notă foarte mică care să nu reflecte realitatea lui cognitivă.
„Pe lângă ce facem concret în terapie, este nevoie să se mobilizeze și părinții”
Media10: Cum poate un psiholog să îl ajute pe copil în acest sens?
Mihaela Scăunașu: În primul rând, observ structura de personalitate a copilului pentru că diferă de la o persoană la alta. Ideal este să se lucreze individualizat în terapie. Nu putem generaliza, nu putem să creăm niște reguli pentru toată lumea pentru că nu se aplică. Deci e nevoie să vedem care este structura de personalitate a copilului, care este dinamica familiei. Trebuie să vedem ce se întâmplă în familie pentru că e posibil să fie anumiți stimuli disturbatori. În această situație, este nevoie să se implice toată lumea astfel încât să fie eliminați acei stimuli care nu îi fac bine copilului și îl țin sub presiune.
În al doilea rând, încercăm să creăm acele supape prin care să eliberăm presiunea acumulată folosind variante pe placul copilului. Pe lângă ce facem concret în terapie, este nevoie să se mobilizeze și părinții. De exemplu, îl pot da la un sport, îl pot scoate mai mult afară, să-l facă să se mobilizeze mai mult în activități în aer liber și mai puțin expus ecranelor. Este nevoie foarte mult de mobilizarea părinților în acest proces terapeutic. Nu trebuie să avem pretenția de la copil să facă el totul pentru că nu poate la vârsta aceasta. La terapie este un proces personalizat și există măsuri pentru fiecare familie în parte. De asta încurajez părinții să apeleze la un specialist.
”Sunt și copii care au anumite aptitudini și abilități în direcția de meserii concrete și atunci ar fi indicat să îi încurajăm în acest sens”
Media10: Sunt și copii care își doresc să urmeze un liceu tehnologic, să învețe o meserie și nu neapărat să facă un liceu teoretic și o facultate. Poate că mulți părinți nu sunt de acord cu această variantă. Cum ar trebui să acționeze?
Mihaela Scăunașu: Pot să înțeleg perspectiva părinților care își doresc un liceu mai bun pentru copiii lor. E normal să ne dorim să trăiască într-un mediu calitativ. Vârsta de 14-15 ani vine la pachet cu o influență externă foarte mare, deci mediul contează enorm la vârsta asta. Pe de altă parte, sunt și copii care au anumite aptitudini și abilități în direcția de meserii concrete și atunci ar fi indicat să îi încurajăm în acest sens.
Pot să înțeleg reticența părinților. De-a lungul anilor, liceele respective au ajuns pe ultimele planuri din cauza notelor, implicit mediul nu este unul foarte ok pentru copii. Mai sunt și excepții în care dacă observăm aptitudinile copilului către o meserie, cred că ar trebui să îl încurajăm să facă asta. Marea majoritate vor să meargă către anumite facultăți, chiar dacă nu au aptitudinile necesare pentru asta. De aici și criza meseriilor, lipsa persoanelor specializate în diverse domenii.
