Te simți prinsă în „capcana perfecțiunii” de când ai devenit mamă? Presiunea de a face totul impecabil poate transforma bucuria maternității în anxietate și nesiguranță. Multe femei spun: „Vreau să fac totul perfect, dar îmi iese fix pe dos”, iar această luptă continuă este o problemă tot mai des întâlnită. Ce este anxietatea de performanță? Cum te afectează? De unde vine? Cum poț să scapi de această povară și să te bucuri cu adevărat de rolul de mamă? Află răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Celestin Agache, psihoterapeut la Ambulatoriul de Specialitate Adulți din cadrul Spitalului Clinic Municipal „Filantropia”, într-un interviu acordat Media10.
Media10: Ce schimbări se produc în creierul unei mame după ce a născut? Cum se explică din punct de vedere neurologic această „furtună emoțională”?
Dr. Celestin Agache: Cercetările sunt în continuare axate pe identificarea modificărilor concrete care apar la nivelul neurotransmițătorilor, al hormonilor și al eficienței rețelelor neuronale în perioada peripartum și postpartum. Deși nu s-au înregistrat progrese spectaculoase, la nivel de imagistică – în special prin rezonanță magnetică funcțională – s-au evidențiat schimbări în activarea rețelelor neuronale, în reglarea sistemului de recompensă și, implicit, în reglarea emoțională. Studiile publicate încearcă să evidențieze rolul neurotransmițătorilor în buna funcționare psihică a mamei după naștere, dar și modul în care disfuncțiile acestor substanțe pot influența negativ această adaptare. În ceea ce privește sistemul de recompensă, dopamina joacă un rol esențial. Este un neurotransmițător-cheie pentru menținerea unui nivel adecvat de motivație atât pentru mamă, cât și pentru partenerul acesteia.
Refuzuri, nevoi și emoții puternice: ce se întâmplă în mintea mamei după naștere
Media10: Este adevărat că se modifică structura și conectivitatea creierului unei femei după ce devine mamă? Ce înseamnă acest lucru în viața de zi cu zi?
Dr. Celesin Agache: În primul rând, apar așa-numitele nevoi imediate, care ar fi ideal să fie recunoscute și satisfăcute. De multe ori, revine un tipar familiar din copilărie, legat de dorințe și recompense: „Vreau să îmi aduci ceva”, de exemplu. Diferența apare atunci când exprimarea se face prin refuzuri: „Nu vreau să mai stai cu noi”, „Nu vreau să mai fac treabă în casă”. Astfel de formulări pot indica disconfort emoțional, care afectează nu doar mama, ci și partenerul de cuplu.
Aceste manifestări pot fi semne ale unor capcane cognitive – tipare de gândire care influențează negativ comportamentul și starea psihică. Este important ca proaspăta mamă să le conștientizeze și să ceară sprijin atunci când este nevoie – fie prin materiale de specialitate, fie prin consiliere de la profesioniști sau implicarea în programe de dezvoltare personală, inclusiv coaching. Astfel, poate preveni complicațiile emoționale și se poate implica mai activ în activități care, înainte de naștere, poate erau sporadice sau considerate mai puțin relevante.
„Când somnul este de slabă calitate sau lipsește, apare o vulnerabilitate crescută la nivel emoțional”
Media10: Cum afectează lipsa somnului funcționarea creierului și starea psihică în perioada postpartum?
Dr. Celestin Agache: Lipsa somnului este un factor de risc important, mai ales în contextul unei tulburări depresive postpartum. Somnul este esențial pentru refacerea organismului și pentru menținerea unei bune funcționări mentale și emoționale. Când somnul este de slabă calitate sau lipsește, apare o vulnerabilitate crescută la nivel emoțional, iar nivelul de stres rămâne ridicat. Acest lucru poate duce la formarea unui cerc vicios: stresul accentuează insomnia, iar insomnia alimentează, la rândul ei, stresul. Cu cât acest cerc vicios persistă, cu atât devine mai greu de gestionat. De aceea, este esențial ca proaspetele mame să solicite sprijin specializat cât mai devreme, pentru a evita complicațiile care ar putea impune tratamente medicamentoase, fie cu somnifere, fie, în cazuri mai severe, cu medicație antipsihotică. Intervenția unui specialist în sănătate mintală poate rupe acest ciclu și poate readuce echilibrul necesar.
Trecerea la rolul de mamă: când nesiguranța și teama preiau controlul
Media10: De ce devin unele femei extrem de anxioase sau hipervigilente în primele luni de maternitate? Este un răspuns natural al creierului?
Dr. Celestin Agache: Cauzele sunt multiple. Unele mame ajung în această situație la o vârstă foarte tânără și poate că nu și-au dorit cu adevărat copilul, ci au fost împinse de context. Alte femei întâmpină dificultăți în adaptarea la noul rol de mamă. Acest lucru le afectează funcționarea în familie și în relațiile sociale. Scăderea stimei de sine este un alt factor important. Adesea, nu reflectă o realitate obiectivă, ci este alimentată de gânduri negative legate de propria imagine sau de performanțele personale. Apare și o diminuare a motivației, ceea ce face ca activitățile obișnuite să devină mai greu de gestionat. În plus, unele mame nu au trecut prin anumite etape de dezvoltare personală care le-ar fi putut ajuta să facă față mai bine provocărilor maternității. Toate aceste elemente contribuie la apariția anxietății și a hipervigilenței după naștere.
„Nu frustrarea este problema în sine, ci toleranța scăzută la frustrare”
Media10: Cum poate perfecționismul să afecteze sănătatea mentală a mamei și relațiile cu cei din jur?
Dr. Celestin Agache: Riscul de a urmări perfecțiunea în mod constant este că ne îndepărtează de așteptările realiste și sănătoase pe care fiecare dintre noi ar trebui să le aibă. În acest context, trebuie să vorbim despre modul distorsionat în care unele persoane prelucrează informația, manifestat prin tendința de a-și crea o imagine idealizată a rolului de „părinte perfect”. Adesea, așteptările sunt foarte ridicate, dar realitatea este diferită, iar acest dezechilibru poate genera riscuri. Apar stări de disconfort și dezamăgiri pentru că lucrurile nu se întâmplă așa cum și-au dorit. Acestea pot conduce la frustrări, iar aici vreau să subliniez importanța modului în care lucrăm cu frustrarea. Nu frustrarea este problema în sine, ci toleranța scăzută la frustrare. Este normal să ne simțim frustrați atunci când realitatea nu corespunde planurilor noastre. Problema apare doar atunci când capacitatea de a tolera această frustrare este redusă.
Pe măsură ce ne dezvoltăm personal, capacitatea de a face față frustrărilor crește. Toleranța scăzută la frustrare, adesea cauzată de o dezvoltare personală incompletă, crește riscul unor reacții negative. Când toleranța devine extrem de redusă, vorbim de intoleranță la frustrare. Aceasta se manifestă printr-o serie de reacții neplăcute. Mai întâi, apare o tensiune care poate degenera în iritabilitate, apoi în irascibilitate, iar în final poate declanșa furia. Furia este o problemă majoră, deoarece intensitatea emoțiilor nu poate rămâne blocată. Dacă nu se descarcă într-un mod controlat, riscul de explozie emoțională crește. Aceasta poate duce la agresivitate. Inițial este verbală și apoi poate escalada și în manifestări fizice sau agresiune asupra obiectelor din jur. Toate aceste comportamente sunt expresia pierderii controlului emoțional, cauzată de faptul că toleranța la frustrare nu a fost dezvoltată sau lucrată eficient de-a lungul timpului.
Riscurile instalării anxietății în relația mamă-copil
Media10: Ce legătură există între sindromul anxios și formarea atașamentului matern?
Dr. Celestin Agache: Anxietatea, în sine, este disfuncțională, deoarece favorizează un fel de autosabotaj. Când devenim ineficienți în îndeplinirea rolurilor noastre, inclusiv cel de părinte, adesea acționăm contrar obiectivelor noastre. Astfel, ajungem prin capcanele generate de anxietate să ne blocăm și să reacționăm neadecvat. Frecvent, capcanele cognitive amplifică anxietatea și provoacă un efect invers: ne îndepărtăm de soluțiile eficiente și productive și alegem variante care sunt ineficiente și contraproductive, confruntându-ne apoi cu consecințele lor. Problema majoră a acestui sindrom este că mecanismele de coping utilizate nu sunt adaptative, deși persoana afectată crede contrariul. De exemplu, evitarea de a ieși frecvent cu copilul din casă, din convingerea greșită că acest lucru îl poate afecta negativ, este un efect contraproductiv simplu, dar des întâlnit al anxietății. Un alt exemplu este hiperprotecția, care nu este o soluție reală, dar care oferă mamei un sentiment de siguranță.
Călătoria spre echilibru emoțional și sănătate psihică prin terapie
Media10: Cum poate o mamă să își dea voie „să nu fie perfectă”? Ce metode recomandați pentru a gestiona gândurile obsesive legate de a performanță?
Dr. Celestin Agache: Este important să apeleze la specialiști, fie că sunt psihoterapeuți sau consilieri, deoarece o discuție cu un specialist poate fi de mare ajutor pentru aceste probleme. Procesul terapeutic începe prin a aduce persoana în acea zonă internă pe care psihoterapeutul o caută. Pe măsură ce ședințele continuă, apar momente de revelație care aduc satisfacție atât terapeutului, cât și persoanei care a apelat la terapie. În prima fază, este necesar un inventar al problemelor, care trebuie verbalizat și expus. După aceea, începem o călătorie în timp: de la primele amintiri și relații importante, trecem la un inventar al nevoilor emoționale de bază. Încercăm să aflăm cum se poziționează în relație cu cei apropiați, dacă există un atașament securizant cu ambii părinți și dacă au existat relații sănătoase în familie, care să ofere suport dezvoltării personale.
Discutăm despre autonomie: dacă părinții au sprijinit dezvoltarea identității proprii, dacă au creat un spațiu adecvat pentru exprimarea spontaneității și creativității în joacă pe durata copilăriei, dacă persoana a avut libertatea de a-și exprima nevoi realiste și adecvate. Nu în ultimul rând, evaluăm dacă a fost dezvoltată capacitatea de a-și stabili limite realiste și de a-și controla comportamentul eficient. Toate aceste elemente formează sănătatea psihică. Lipsa uneia dintre ele poate genera probleme. Mai apoi, încercăm să identificăm ce s-a instalat în timp. Poate fi o relație defectuoasă cu unul dintre părinți, care a generat frustrări sau o lipsă de afecțiune, creând un tipar comportamental și emoțional caracterizat prin reticență în a oferi afecțiune celor din jur. Această călătorie terapeutică, când este necesar, poate fi susținută și prin tehnici de inducție, cum ar fi relaxarea sau hipnoza.
„Nu poți să lași un gol, ci trebuie să îl umpli cu ceva funcțional”
Media10: Se poate vorbi despre o „recalibrare emoțională” a creierului în perioada postpartum?
Dr. Celestin Agache: Vorbim despre o restructurare care este, în primul rând, cognitivă. Dacă au existat scheme cognitive disfuncționale, este necesar ca acestea să fie mai întâi „fisurate” și apoi restructurate. Nu poți să lași un gol, ci trebuie să îl umpli cu ceva funcțional, care să aducă un impuls motivațional persoanei respective. Astfel, se elimină o frână care a creat dificultăți în dezvoltarea personală, în conturarea și consolidarea propriei identități și a unui temperament care să permită o funcționare eficientă.
Există două tipuri de stimă importante: o securizare a stimei de sine, iar apoi o stimă venită din partea celor din societate cu care interacționăm — să fim apreciați și respectați atât profesional, cât și uman. După ce acestea sunt atinse, obiectivul devine menținerea unei zone de autoactualizare, adică să fim mereu deschiși la noutăți, să fim eficienți, să-i sprijinim pe cei din jur și să fim un reper în mediul cognitiv în care ne aflăm.
Înlocuiește reproșurile cu soluții
Media10: De ce simt mamele că nu sunt suficient de bune, chiar dacă fac totul pentru copil?
Dr. Celestin Agache: Problema principală este că formulăm întrebările începând cu „De ce?”. Dacă am face mai multă dezvoltare personală, am descoperi că este mult mai eficient să punem întrebări care încep cu „Care?”. De exemplu: „Care ar fi soluțiile să nu mai cred că fac greșit ceea ce fac?” Acest „de ce” provine adesea din reproșurile primite în copilărie: „De ce ai făcut asta?” Dacă reîncadrăm întrebările existențiale în acest fel, crește șansa de a găsi soluții eficiente. Astfel, ne concentrăm pe „Care sunt pașii pe care îi pot face pentru a depăși aceste dificultăți?” În timp, rămânem cu ceea ce este cu adevărat valoros. Este un proces care necesită muncă, pentru că dacă ne complacem, rămânem într-o zonă neclară și tulbure.
Media10: Cum poate fi sprijnit creierul mamei pentru a se adapta mai ușor la această nouă realitate? Există „exerciții” sau obiceiuri benefice pentru sănătatea neuropsihică?
Dr. Celestin Agache: Eu sunt unul dintre cei care încurajează practicarea tehnicilor de mindfulness, yoga și meditație, atâta timp cât acestea se practică într-o manieră echilibrată, evitând riscul de a „aluneca” în zone delirante. Dacă conștientizăm acest risc și îl evităm, atunci beneficiile sunt remarcabile. Fiecare dintre noi are o abilitate naturală de a performa, doar că aceasta trebuie scoasă la iveală. Practicile menționate cresc șansele ca această abilitate să se manifeste, impresionându-i pe cei din jur.
Și tații pot fi afectați
Media10: Tații pot trece prin transformări neurologice dacă sunt implicați activ în îngrijirea copilului. Ce spune știința despre acest fenomen?
Dr. Celestin Agache: Tații au și ei un rol important în viața copilului, iar implicarea lor aduce diverse efecte, de la cele pozitive la cele negative. Este vorba despre identificarea cu noul rol de tată și cap de familie. Pentru unii, acest proces poate fi dificil, ducând chiar la teamă sau dorința de a renunța și de a nu-și asuma responsabilitățile. Pe de altă parte, există și situații în care tații devin excesiv de implicați. Astfel, ajung să intervină prea mult în sarcinile mamei, ceea ce poate genera tensiuni în cuplu.
Aceste comportamente pot ascunde uneori tulburări nediagnosticate sau subdiagnosticate, cum ar fi tulburări de personalitate. Sub presiunea stresului intens din această perioadă, se pot agrava și genera manifestări neplăcute, inclusiv reproșuri la adresa partenerei. În astfel de cazuri, este importantă intervenția specialiștilor. De asemenea, istoricul de afecțiuni psihice al unuia dintre parteneri și stresul ridicat pot complica relațiile de cuplu în această perioadă.
