Inflamarea amigdalelor palatine reprezintă o problemă medicală, ce poartă denumirea de amigdalită. În funcție de tipul acesteia, simptomatologia poate varia: mărirea în volum a amigdalelor, febră, durere în gât, dificultate în înghițire, oboseală, lipsa poftei de mâncare. Care sunt cauzele apariției acesteia? Când ar trebui să ne adresăm medicului? Cum o diagnosticăm și cum o tratăm? La aceste întrebări ne răspunde dr. Raluca Milcu – Mirițoiu, medic specialist ORL la Centrul Medical Renașterea.
Media10: Ce este amigdalita?
Dr. Raluca Milcu: Amigdalita reprezintă inflamația amigdalelor palatine. Acestea sunt două mase de țesut limfoid, de formă ovalară, situate în spatele gâtului, pe pereții laterali ai orofaringelui, câte una pe fiecare parte. Amigalitele palatine fac parte din sistemul imunitar al organismului și au rol de apărare, contribuind la prevenirea infecției acestuia. În momentul în care amigdalele nu mai fac față situației și sunt atacate de virusuri și bacterii, apare amigdalita.
De câte feluri este amigdalita?
Media10: Există mai multe tipuri de amigdalită?
Dr. Raluca Milcu: Distingem trei tipuri de amigdalită. În primul rând, avem amigdalita acută, în care simptomele pot dura între șapte și 10 zile. Majoritatea formelor de amigdalită acută sunt de origine virală și mai rar de etiologie bacteriană. Amigdalita acută este frecventă la copii. Fiecare copil va dezvolta cel puțin o dată această formă de amigdalită. În al doilea rând, avem amigdalita cronică, unde infecția persistă pe termen lung, cel mai adesea fiind de etiologie bacteriană. Aceasta afectează mai mult adolescenții și persoanele adulte. În al treilea rând, este amigdalita recurentă, care se manifestă prin apariția mai multor episoade de-a lungul unui an, în medie șase – opt episoade/an. Se întâlnește mai frecvent la copiii mici, cei care merg în colectivitate (grădiniță, școală).
Media10: Este o afecțiune care apare mai frecvent la copii sau la adulți?
Dr. Raluca Milcu: Amigdalita este frecvent întâlnită la copii. Aceștia au un sistem imunitar în curs de dezvoltare, prin urmare vor avea foarte multe episoade de amigdalită la intrarea în colectivitate. Fiind în contact cu alți copii de vârsta lor, sunt expuși la virusuri și bacterii care duc la apariția acestei afecțiuni. Copiii care au între cinci și 14 ani sunt mai predispuși să sufere de amigdalită bacteriană, iar cei sub vârsta de cinci ani prezintă amigdalită de cauză virală. Adulții au mai rar de-a face cu amigdalita, însă nu sunt scutiți în totalitate de aceasta. Sunt mai predispuși adulții care intră în contact frecvent cu copiii mici (profesorii, educatorii), cei care merg cu mijloace de transport în comun sau care participă la activități în colectivitate.
📍𝐀𝐃𝐑𝐄𝐒𝐀: str. Doljului, nr.35, cart. Brazda lui Novac, Craiova
„Inflamația amigdalelor palatine se datorează infecției cu virusuri”
Media10: Care sunt cauzele apariției amigdalitei?
Dr. Raluca Milcu: Inflamația amigdalelor palatine se datorează infecției cu virusuri. Cele mai frecvent implicate sunt: adenovirusul, care dă răceala comună și dureri în gât; rinovorusul, cu infecții la nivelul tractului respirator superior; virusul respirator sincițial, ce provoacă infecții respiratorii sau coronavirus și mai rare sunt infecțiile cu virusul Epstein Barr, care produce mononucleoză infecțioasă, și virusul herpes simplex.
În această afecțiune sunt implicate și bacteriile, cea mai frecventă fiind streptococul beta-hemolitic de grup A. Acesta se întâlnește mai des la grupa de vârstă cinci – 15 ani. Trebuie să acordăm o atenție deosebită acestei infecții cu streptococ deoarece poate fi implicată, la copil, în apariția reumatismului articular acut, glomerulonefritei sau unor leziuni permanente ale inimii. Acestea pot duce la afectarea valvelor și, mai apoi, la insuficiența cardiacă.
Media10: În ceea ce privesc factorii de risc, care sunt aceștia?
Dr. Raluca Milcu: Ca și factori de risc implicați în apariția amigdalitei avem, mai întâi, vârsta. Aici încadrăm copiii cu vârsta de doi ani sau chiar mai mici și copiii din grupele de vârstă cinci – 15 ani. Ei petrec mult timp în colectivitate și germenii se răspândesc foarte ușor. Un alt factor de risc este dat de contactul direct cu o persoană infectată. Amigdalita se transmite prin tuse, strănut, ajungând în aer picături contagioase ce conțin agenți patogeni. De asemenea, igiena deficitară și sistemul imunitar slăbit sunt și ei factori de risc importanți în apariția amigdalitei.
Amigdale mărite în volum, dificultatea de a înghiți, durerea în gât, febra sunt câteva dintre simptomele amigdalitei
Media10: Ce simptome au pacienții cu amigdalită?
Dr. Raluca Milcu: Principalele simptome ale amigdalitei sunt: amigdalele congestionate, mărite în volum (uneori pacientului îi este dificil să respire pe gură); disfagie (dificultate în a înghiți); odinofagie (durere în gât), care poate iradia spre ureche (otalgie reflexă); febră 380 C cu frisoane, stare accentuată de oboseală, pierderea poftei de mâncare; inflamarea ganglionilor limfatici submandibulari (de la nivelul gâtului); halenă (respirație urât mirositoare); voce răgușită.
La copii mai pot apărea și simptome ca: greață, vărsături, dureri de stomac, salivație excesivă, refuzul de a mânca sau a înghiți, stări de iritabilitate și nervozitate. Uneori, la nivelul amigdalelor, se pot observa mici puncte albe sau gălbui. Acestea sunt puncte de cazeum, obținute din resturi alimentare și celule moarte sau vii din cavitatea orală. Ele se cantonează la nivelul criptelor (reprezintă mici „cratere” în structura amigdalelor). Acest amestec dă un miros neplăcut al respirației – halena.
Media10: Când ar trebui să mergem la medic?
Dr. Raluca Milcu: Este foarte important să obținem un diagnostic corect atunci când pacientul are simptome ce indică o amigdalită. Deși este o afecțiune pe care mulți o tratează acasă, cu tratament simptomatic (analgezice și dezinfectante orofaringiene pentru calmarea inflamației), este foarte important ca pacienții să ajungă la medic în momentul în care se confruntă cu durere în gât care durează mai mult de 48-72 de ore, probleme la înghițire, febră 380 C, dificultate la respirație.
„Diagnosticul de amigdalită se poate stabili pe baza anamnezei și a examenului clinic al pacientului”
Media10: Ce teste și investigații sunt necesare sunt pentru a diagnostica afecțiunea?
Dr. Raluca Milcu: Diagnosticul de amigdalită se poate stabili pe baza anamnezei și a examenului clinic al pacientului. Medicul va examina interiorul cavității bucale pentru a identifica posibilele inflamații ale mucoasei bucale și ale amigdalelor, va verifica urechile cu ajutorul otoscopului și cavitatea nazală pentru a depista eventuale inflamații, se vor palpa ganglionii limfatici submandibulari și laterocervicali.
După diagnosticare, medicul va solicita investigații de laborator, precum examenul bacteriologic al exudatului faringian (cultură + antibiogramă). Proba se recoltează din gât dimineața, înainte ca pacientul să manânce sau să se spele pe dinți. Această analiză va evidenția dacă este prezentă o anumită bacterie, dar și antibioticele la care aceasta este sensibilă. În cazul în care analiza este pozitivă, avem de-a face cu o amigdalită bacteriană, iar dacă este negativă, atunci este vorba de o amigdalită virală.
Se mai recomandă o hemoleucogramă completă, VSH, determinarea anticorpilor antistreptolizină-O (ASLO), proteina C reactivă. Acestea sunt obligatorii în infecțiile spreptococice pentru prevenirea complicațiilor la distanță.
Cum tratăm amigdalita eficient?
Media10: Cum se poate trata amigdalita?
Dr. Raluca Milcu: Amigdalita de cauză virală (cea mai frecventă) se tratează cu medicație simptomatică: analgezice pentru calmarea durerii (ibuprofen), antitermice și dezinfectante orofaringiene (comprimate pentru gât sub formă de bomboană sau spray-uri antiseptice). În această formă de amigdalită NU se recomandă administrarea de antibiotic.
Pe lângă tratament, se mai recomandă: odihnă, hidratare corespunzătoare (consumul de lichide, ceaiuri calde, NU fierbinți pentru că irită și mai tare mucoasa orofaringiană), consumul alimentelor moi; asigurarea unei umidități optime în cameră (se poate folosi un umidificator pentru a crește procentul de umiditate la 50-60%); evitarea fumului de țigară, a condimentelor și a sucurilor acidulate. În tratamentul amigdalitei bacteriene se impune administrarea de antibiotic. Acesta se ia pe toată perioada indicată de medic, chiar dacă simptomele s-au ameliorat sau au dispărut complet.
„Intervenția chirurgicală se ia în considerare atunci când pacientul face șase – șapte episoade de amigdalită în ultimul an”
Media10: Când este cazul să recurgem la intervenție chirurgicală?
Dr. Raluca Milcu: Îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor (amigdalectomia) se efectuează în momentul în care pacientul are foarte multe episoade de amigdalită cronică și recurentă sau amigdalită bacteriană care nu mai răspunde la tratamentul cu antibiotice. Intervenția chirurgicală se ia în considerare atunci când pacientul face șase – șapte episoade de amigdalită în ultimul an și peste patru – cinci episoade/an în ultimii doi ani (aceste episoade sunt mai frecvente la copii).
Amigdalectomia poate rezolva și alte probele de sănătate precum: apneea obstructivă în somn (oprirea respirației în timpul somnului), dificultatea în respirație, disfagia (înghițirea cu dificultate a alimentelor tari, precum carnea). Suferința cronică a amigdalelor palatine duce, în timp, la afectarea rinichilor, articulațiilor și inimii. Recuperarea după amigdalectomie se produce în șapte – 14 zile.
La ce complicații poate duce amigdalita dacă nu este tratată?
Media10: Ce complicații pot să apară dacă nu tratăm afecțiunea după episoade repetate?
Dr. Raluca Milcu: Amigdalita poate duce la o serie de complicații, cum ar fi: apneea obstructivă în somn (la pacienții cu amigdalită cronică); flegmonul periamigdalian (inflamație a țesutului conjunctiv pe care se află amigdala palatină); adenoflegmonul retrofaringian (o colecție purulentă ce se situează pe peretele posterior al orofaringelui); otita medie; sinuzita.
Dacă amigdalita este provocată de un spretocop de grup A și nu este tratată corespunzător sau insuficient, pacienții (în special copiii) au risc crescut de a dezvolta: glomerulonefrita post streptococică, ce reprezintă o infecție renală; reumatismul articulat acut (febra reumatică) – tulburare inflamatorie ce poate afecta articulațiile, inima; scarlatina – o afecțiune extrem de contagioasă care se manifestă prin febră, dureri de gât, erupție cutanată, urmată de descuamarea pielii.
Reguli de igienă pentru a preveni amigdalita
Media10: Ce putem face ca să prevenim amigdalita?
Dr. Raluca Milcu: În primul rând, trebuie să evităm aglomerația și contactul cu persoanele răcite. În ceea ce priveste copiii, trebuie să-i învățăm să se spele corect pe mâini, în special când vin de afară, după ce folosesc toaleta și înainte de masă. De asemenea, să evite să împartă mâncarea, paharele și sticlele din care beau apă.
În momentul în care copilul este bolnav, părinții trebuie să îl țină acasă pentru a nu răspândi infecția altor copii. Trebuie să-i învățăm să tușească și să strănute într-un șervețel, după care să îl arunce la coșul de gunoi și să se spele pe mâini. În concluzie, germenii care determină amigdalita virală sau bacteriană sunt contagioși, dar dacă respectăm câteva reguli de igienă, ne vom proteja atât pe noi, cât și pe cei din jurul nostru.
