În fiecare an, pe 26 martie, sărbătorim Ziua Internațională a Luptei Împotriva Epilepsiei. Această zi este dedicată creșterii gradului de conștientizare în rândul populației cu privire la numărul mare de pacienți cu epilepsie. Mai este denumită și „Purple Day”. Cei care își doresc să îi susțină în această zi trebuie să poarte un accesoriu sau un obiect vestimenar violet. Ce semnifică ziua de 26 martie? Ce este epilepsia și cât de multe persoane sunt afectate? Cum o putem trata? Ce stil de viață trebuie să aibă pacientul? Aflăm răspunsurile de la dr. Carmen Găvan, medic specialist neurolog la Centrul Medical Prima Clinic, într-un interviu acordat Media10.
Media10: Pe 26 martie sărbătorim Ziua Internațională a Luptei Împotriva Epilepsiei. Cât de important este să conștientizăm și să celebrăm această zi?
Dr. Carmen Găvan: Ziua de 26 martie are o mare însemnătate pentru un cei care se confruntă cu epilepsia. Deși este una dintre cele mai vechi afecțiuni, teama și prejudecățile, caracterul imprevizibil al crizelor, necesitatea unui tratament prelungit provoacă o intensă senzație de fragilitate și destabilizare în rândul pacienților. Prin urmare, este foarte important să creștem nivelul de conștientizare al acestei maladii, sprijinul pedagogic, psihologic și social care trebuie acordat pacientului epileptic.
„În România, aproximativ 500.000 de români suferă de epilepsie”
Media10: Ce este epilepsia și cât de frecvent întâlniți pacienți cu această afecțiune în cabinetul dumneavoastră?
Dr. Carmen Găvan: Epilepsia este o boală neurologică cronică. Ea se caracterizează printr-o activitate electrică anormală a creierului ce determină apariția crizelor convulsive. În România, aproximativ 500.000 de români suferă de epilepsie, potrivit Asociației Pacienților cu Epilepsie din România. Din cauza caracterului imprevizibil al crizelor, pacienții se adresează, inițial, Serviciului de Urgențe. Apoi urmează să fie internați pentru continuarea investigațiilor, stabilirea cu certitudine a diagnosticului de epilepsie și a conduitei terapeutice. Fiind o boală cronică cu tratament permanent, prezentarea în cabinetul de neurologie se va face periodic (trimestrial/semestrial) pentru evaluarea recurenței crizelor și optimizarea schemei terapeutice.
Media10: Care sunt cauzele apariției epilepsiei?
Dr. Carmen Găvan: Apariția crizelor epileptice presupune existența unui defect constituțional sau dobândit al excitabilității neuronale. Doi factori caracterizează neuronii epileptici: hiperexcitabilitatea, definită ca o tendință a unui neuron de a genera descărcări repetate, ca răspuns la o stimulare, dar care, în mod normal, nu ar provoca decât un singur potențial de acțiune și hipersincronia, proprietatea unui grup de neuroni de a genera în mod sincron trenuri de potențiale. Aceste perturbări electrofiziologice pot fi susținute prin diverse anomalii biochimice care modifică proprietățile intrinseci ale membranelor neuronale.
Ce simptome au pacienții?
Media10: Cum se manifestă această afecțiune?
Dr. Carmen Găvan: Simptomele variază în funcție de tipul crizelor epileptice. Există trei grupe principale de crize: crize generalizate (absente, tonice, clonice, tonico-clonice, atonice), crize parțiale (parțiale simple, parțiale complexe, parțiale cu generalizare secundară) și crize neclasabile. În funcție de localizarea focarului epileptogen, pacientul poate prezenta semne inaugurale: constricție toracică, jenă respiratorie, angoasă, modificări perceptuale și senzoriale (sentimentul de „deja-vu”), halucinații vizuale și auditive, parestezii și mișcări involuntare localizate la nivelul unui segment al corpului sau generalizate, urmate sau nu de pierderea stării de constiență, tulburări sfincteriene și obnubilare postcritică.
Media10: De ce apar crizele epileptice? Care sunt factorii declanșatori?
Dr. Carmen Găvan: În aproximativ o treime din cazuri, factorii genetici stau la baza epilepsiei. Astfel, debutul crizelor este frecvent în copilărie, până la varsta de 18 ani. Totuși, există o serie de factori dobândiți care pot duce la apariția crizelor epileptice. În primul rând, factorii perinatali, care sunt anomalii de dezvoltare corticală. Aici intră infecții ale sistemului nervos central, intoxicații medicamentoase materno-fetale, traumatisme obstetricale. În al doilea rând, bolile infecțioase, care apar la copiii cu vârsta mai mică de cinci ani. Afecțiunile febrile extracerebrale (infecții virale de căi respiratorii superioare, boli eruptive) pot antrena, sub influența unei predispoziții genetice, convulsiile febrile.
Tot în această categorie sunt încadrate infecțiile SNC, care pot determina crize convulsive la orice vârstă (encefalite virane, meningo-encefalite bacteriene, abcese cerebrale); tumori cerebrale; traumatisme cerebrale; boli cerebro-vasculare (cicatricile corticale sechelare post accident vascular cerebral constituie una dintre cele mai frecvente cauze ale epilepsiei la subiectul adult); factori toxici, medicamentoși și metabolici: consumul cronic de alcool, droguri, intoxicația cu plumb, mangan, medicamente psihotrope, hiponatremie, hipocalcemie, hiperglicemie.
„În cazul în care criza se prelungește peste cinci minute, se apelează de urgență 112”
Media10: Ce trebuie să facem când cineva de lângă noi suferă o criză de epilepsie?
Dr. Carmen Găvan: În fața unei crize convulsive tonico-clonice este inutil să încercăm să oprim, prin manevre de contenție, desfășurarea crizei. Introducerea unui obiect între arcadele dentare (apăsător de limbă, batistă, deget) poate antrena riscuri atât pentru pacient, cât și pentru cel care intervine (exacerbarea reflexului de greață și vărsătură, leziuni velo-palatine, mușcarea degetului). Singurele măsuri veritabile și utile sunt: protecția împotriva șocului în timpul căderii sau a fazei clonice, punerea pacientului în poziția laterală de siguranță pe perioada stării de obnubilare postcritică și menținerea permeabilității căilor aeriene superioare. În cazul în care criza se prelungește peste cinci minute, se apelează de urgență 112. De asemenea, se rămâne lângă pacient până la revenirea din criză.
TEL: 0251. 915 sau 0722.314.754
Media10: Cum putem diagnostica această afecțiune? Ce teste, investigații sunt necesare?
Dr. Carmen Găvan: Trebuie menționat că nu orice criză de suspensie a stării de conștiență reprezintă o criză de epilepsie. Trebuie făcut un diagnostic diferențial cu episoade paroxistice însoțite de pierderea stării de constiență, cum ar fi: sincopa, lipotimia, episoade de natură comportamentală (atacuri de panică, crize simulate), tulburări metabolice (hipoglicemia), accidente ischemice tranzitorii, migrene cu aură, parasomnii.
Pentru punerea diagnosticului de epilepsie este nevoie, mai întâi, de o anamneză cât mai riguroasă obținută fie din partea pacientului, fie din partea martorului. Urmează să facem un set de analize de sânge pentru a exclude perturbări metabolice, tulburări electolitice, intoxicații toxice. Apoi se face un RMN cerebral cu protocol de epilepsie și EEG convențional, video EEG.
„Este important să ne menținem o stare generală bună și un program de viață și muncă echilibrat”
Media10: Cum poate fi ținută boala sub control?
Dr. Carmen Găvan: Pentru un control cât mai bun al bolii, trebuie să existe o complianță din partea pacientului. Tratamentul nu trebuie întrerupt decât cu acordul medicului specialist, iar evaluarea periodică a recidivei crizelor nu trebuie ignorată. Ca și în cazul altor boli cronice, este important să ne menținem o stare generală bună și un program de viață și muncă echilibrat. Un orar regulat de somn este un punct important în prevenirea apariției crizelor, alături de un regim alimentar echilibrat, fără excese în alimente excitante SNC (alcool, cafea, ciocolată, utilizarea drogurilor interzisă). Este necesar să evităm munca în locuri periculoase (la înălțime, lângă surse de curent electric, cu foc, obiecte ascuțite).
Care sunt metodele de tratament pentru epilepsie?
Media10: Ce soluții de tratament există pentru epilepsie în acest moment și cât de eficiente sunt?
Dr. Carmen Găvan: Fiind o boală care datează încă din vechime, s-a investit mult în cercetarea și dezvoltarea unui tratament optim pentru ca pacienții să aibă o speranță de viață normală. Avem, mai întâi, tratament medicamentos. Cele două caracteristici de dorit ale tratamentului antiepileptic sunt controlul complet al crizelor și absența unor efecte nedorite ale acestuia. Alegerea terapeutică depinde de diagnosticarea corectă a tipului de criză, profilul psihologic și condiția medico-socială a pacientului. De primă intenție este monoterapia. Asocierea unui alt antiepiletic se face după eșecul primei monoterapii sau celei de-a doua.
În al doilea rând, avem tratament chirurgical, care este recomandat atunci când este afectată o zonă restrânsă a creierului. Acesta vizează pacienții cu forme de epilepsie parțială, rebeli la tratamentul medical, care evoluează de cel puțin doi ani. În al treilea rând, stimularea nervului vag este o procedură care presupune implantarea unui stimulator electric în peretele toracic anterior și conectat la nervul vag printr-un fir subcutanat. Când persoanele afectate simt că urmează să aibă o criză de epilepsie, pot activa dispozitivul care va stimula nervul vag. Altfel, dispozitivul este programat să transmită semnale intermitente către acesta. Nu în ultimul rând, avem dieta cetogenă, care este utilizată cel mai mult la copiii cu vârste între unu și 10 ani. Este inițiată în spital prin oprirea aportului alimentar timp de una sau două zile pentru a induce cetoza, urmată de dieta care conține 80-90% grăsimi.
„Din cauza crizelor epileptice recurente, pacienții sunt predispuși la accidente multiple”
Media10: Ce complicații pot să apară la pacienții cu epilepsie și ce e de făcut în acele situații?
Dr. Carmen Găvan: Din cauza crizelor epileptice recurente, pacienții sunt predispuși la accidente multiple: riscul de cădere și apariție a traumatismelor craniene, osoase; posibilitatea de înec în timpul înotului; accidente auto; probleme psihologice sau comportamentale (depresie, anxietate, sinucidere, dificultate de învățare); status epilepticus (o activitate convulsivă continuă care durează mai mult de cinci minute sau care are convulsii recurente); deces brusc prin afectarea funcțiilor cardiace sau respiratorii. Este foarte important să fim informați despre această boală și să știm cum trebuie acordat primul ajutor.
Media10: Ce stil de viață trebuie să aibă pacientul cu epilepsie?
Dr. Carmen Găvan: Pacientul cu epilepsie poate să aibă o viață normală cu ajutorul medicilor și implicarea familiei. În acest fel, el nu trebuie să se simtă stigmatizat sau exclus din societate. Un regim de viață echilibrat îi poate asigura acestuia un stil de viață apropiat de cel normal (evitarea privării de somn, fumatului, folosirii drogurilor, alimentelor excitante SNC, evitarea hipoglicemiilor prin respectarea unui regim regulat al meselor, evitarea muncii în locuri periculoase). Deși crizele nu pot fi prevenite în totalitate, evitarea factorilor de risc implicați în apariția acestora îi oferă pacientul șansa la o viață normală.
„Pacientul cu epilepsie trebuie susținut și încurajat permanent ca să poată duce o viață normală”
Media10: Pacienții cu epilepsie se confruntă, pe lângă boală, cu prejudecățile și discriminarea din partea celorlalți sau chiar din partea lor însăși. Cât de important este îi încurajăm și să îi sprijinim în lupta împotriva epilepsiei?
Dr. Carmen Găvan: Din păcate, acest lucru este adevarat. În societate, stigmatul epilepsiei rămâne o problemă. Pacienții întâmpină frecvent dificultăți psihosociale din cauza marginalizării sau discriminării, fapt ce duce la izolare, lipsă de încredere în propria persoana, anxietate, depresie. Este foarte important ca revelarea diagnosticului de epilpesie să fie încă de la început însoțită de o explicație clară a bolii. Să punem accent pe faptul că este o boală ca oricare alta și accesibilă unui tratament. Pacientul cu epilepsie trebuie susținut și încurajat permanent ca să poată duce o viață normală, iar susținerea îl poate ajuta să depășească sentimentele de inferioritate.
Media10: Ce sfaturi le-ați oferi pacienților dumneavoastră care cred că viața lor nu mai are niciun sens, ca această boală le-a furat dreptul de a mai trăi o viață normală?
Dr. Carmen Găvan: Pe toți pacienții mei epiletici îi încurajez să nu considere boala un handicap. E important să încerce să ducă o viață normală, respectând indicațiile terapeutice, și să mențină un regim de viață echilibrat. Să își reajusteze în permanență poziția vis-a-vis de ei înșiși și vis-a-vis de cei din jur, în sânul unei societăți puțin indulgente. De asemenea, încurajez familiile să se implice în susținerea pacienților și să fie un sprijin pentru ei, chiar dacă uneori este nevoie de consiliere extensivă.
