Pacienții cu dializă trebuie să-și adapteze dieta și stilul de viață în funcție de stadiul în care se află și de recomandările primite de la medic. Poate fi necesar să limiteze consmul de lichide și de alimente bogate în potasiu și fosfor.
Pentru că stilul de viață este diferit, pacienții cu dializă trebuie să respecte anumite indicații care includ și restricții. Prima este legată de respectarea regimului hidric, adică pacientul nu trebuie să depășească cu mai mult de 500 de ml de lichide în plus față de cât urinează. Dacă vorbim de un pacient anuric, atunci aportul hidric trebuie să fie între 500 și maxim 700 de ml de lichid pentru a nu avea un plus de greutate. Dacă avem o cantitate mare de apă în corp, atunci ultrafiltarea acesteia la ședințele de dializă se face mai greu și duce, astfel, la anumite dezechilibre pe care pacientul le resimte.
„Prima restricție pe care noi o facem pacineților și le explicăm cum trebuie să facă pentru a o respecta este regimul hidric. Pacientul nu trebuie să consume mai mult de 500 de ml de lichide mai mult de cât urinează. Dacă un pacient să spunem că rămâne cu o diureză restantă de 500 de ml, el poate să consume într o zi undeva la un litru de lichide. Lichid nu înseamnă numai apă, ci absolut tot ce intră în această categorie: supă, ciorbă, ceai, iaurt, cafea, bere. Absolut orice, adunat, să nu depășească cu 500 de ml în plus față de cât urinează. Dacă pacientul este complet anuric, adică nu urinează deloc, aportul hidric trebuie să se limiteze la cei 500-700 ml de lichid astfel încât, la următoarea dializă, să nu vină cu mai mult de doi litri plus de greutate. Acest plus de greutate înseamnă, de fapt, plus lichidian între două ședințe de dializă. Ultrafiltrarea unei cantități mari de lichide în timpul ședințelor de dializă aduce cu ea și dezechilibru electrolitic. Apare hipotensiunea, apare cefaleea, greața, vărsăturile, adică este un dezechilibru pe care pacientul îl tolerează greu”, spune dr. Cristina Văduva, medic primar medicină internă și nefrologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
De asemenea, o altă restricție este cea de fructe care conțin potasiu. Cu toate că dializa elimină eficient potasiul, cantitatea acestuia din sânge se reface rapid între şedinţele de dializă. Dacă se întâmplă să crească foarte mult, pacientul poate să facă stop cardiac. E important ca valoarea potasiului să fie controlată pentru a nu fi nevoie de o dializă suplimentară sau de prezentarea în urgență.
„A doua restricție a pacientului este cea de fructe care conțin potasiu. Potasiul este un electrolit foarte periculos pentru pacient. În momentul în care crește peste o anumită valoare, poate să apară stopul cardic. Din acest motiv, când pacientul intră în centrul de dializă, cu asta începem. Pacientul trebuie să evite: perele, prunele, bananele, strugurii, stafidele, cacaoa, astfel încât valoarea potasiului să nu crească foarte mult în perioada dintre două ședințe și să nu fie nevoie să facă o dializă suplimentară sau să se prezinte în urgență”, explică dr. Cristina Văduva, medic primar medicină internă și nefrologie.
Pe lângă potasiu, fosforul este și el foarte periculos. Acționează în tăcere și, în timp, poate face mult rău pacientului. Medicii nefrologi sugerează consmul unei cantități reduse de alimente bogate în fosfor, precum: ouă, carne, lactate, pește. Dacă valoarea acestuia crește, există, însă, o soluție: chelatorii de fosfor, adică niște medicamente care ajută la eliminarea fosforului prin scaun.
„Un alt electrolit care crește este fosforulși care, în nefrologie, este cunoscut ca un ucigaș silențios. Nu este foarte zgomotos ca și manifestare a creșterii lui în sânge, dar, în timp, face foarte mult rău. Astfel, o altă restricție pe care noi o impunem pacienților este de a reduce cantitatea de alimente cu un conținut mare de fosfor: lactate, ouă, carne, pește, icre. Pentru că, practic, trebuie să mănânce ceva, noi îi sfătuim să fie foarte cumpătați, adică să nu consume cantități mari din aceste alimente. Pacienții cu fosfor mare beneficiază de așa numiții chelatori de fosfor, adică anumite medicamente care, luate împreună cu alimentația, elimină fosforul prin scaun”, confirmă dr. Cristina Văduva.
Chiar dacă în viața pacientului cu dializă sunt multe restricții, asta nu înseamnă că nu poate mânca nimic. Consumul de proteine animale (carne) și vegetale (legume, fructe) ajută la menținerea unui aport nutrițional optim, iar pacientul este, astfel, echilibrat, ceea ce înseamnă că ședințele de dializă sunt foarte bine tolerate și nu apar complicații.
„Pacientul trebuie să mănânce proteine. În timpul ședinței de dializă, aceștia beneficiază de un supliment proteic, un sandwich cu o proteină animală. Noi îi sfătuim să mănânce proteine animale și vegetale în fiecare zi pentru a avea un status nutrițional bun. Un pacient cu un status nutrițional bun înseamnă un pacient echilibrat, chiar dacă face dializă”, conchide dr. Cristina Văduva, medic primar medicină internă și nefrologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
