Obezitatea în rândul copiilor este un fenomen cu care generația actuală se confruntă și care reprezintă un semnal de alarmă la nivel mondial. România ocupă locul trei în Europa la obezitatea infantilă, după cum arată Organizația Mondială a Sănătății (OMS). În Dolj, sute de copii doljeni ajung periodic în cabinetele medicale din cauza problemelor de greutate și a dereglărilor hormonale pe care le au. Medicii spun că obezitatea infantilă a ajuns la niveluri alarmante în România. Aproape 40% dintre copii sunt supraponderali. Grav este că, din cauza obezității, mulți ajung să aibă și alte boli asociate, cel mai adesea diabet, boli de inimă, dar și cu probleme de ordin social și emoțional. Alimentația dezechilibrată și sedentarismul sunt principalele cauzatoare de obezitate. Comunicarea eficientă cu copilul reprezintă un pas important în lupta cu kilogramele în plus. Mihaela Scăunașu este psihoterapeut în cadrul Școlii Gimnaziale Terraveda din Craiova și ne explică măsurile pe care trebuie să le luăm atunci când copilul ia în greutate.
Media10: Cât de frecvent întâlniți părinți care vin să vă ceară sprijinul pentru copiii lor cu probleme de greutate?
Mihaela Scăunașu: Este o problemă de conștientizare și de acceptare a părintelui că există această obezitate, în anumite cazuri. Pe lângă acest lucru, din păcate, sunt foarte puțini care cer ajutor în acest sens, tocmai pentru că le este foarte greu să accepte că există o problemă la copil. De asemenea, poate că și părinții au aceeași problemă și, automat, nu o văd ca fiind ceva ieșit din comun, adică este o normalitate în familia respectivă. Totuși, cei care solicită ajutor în acest sens o fac în momentul în care au epuizat alte variante: au încercat o dietă, i-au explicat copilului, însă nimic nu a funcționat. Atunci se gândesc că acest mâncat compulsiv poate fi pe fond emoțional. Tot timpul recomand lucrul în echipă. Pe lângă psiholog, este nevoie de un nutriționist în situațiile acestea. Este nevoie de un plan alimentar personalizat, în niciun caz luat de pe net sau adoptată vreo dietă restrictivă, pentru că asta nu face decât să frustreze copilul. Psihologic, trebuie găsite nevoile care se află în spatele mâncatului compulsiv, pentru că tot timpul există niște nevoi de care nu suntem conștieți, iar mâncarea este la îndemână să compenseze. S-a demonstrat științific faptul că, în momentul în care mâncăm, se descarcă anumiți hormoni care ne dau foarte repede o stare de bine.
Mai mult, rata diabetului în rândul copiilor care au o greutate peste cea normală a crescut și asta devine o problemă, trage un semnal de alarmă. Trebuie plecat de la mediul în care trăim. Degeaba lucrăm cu el sau îi dăm un plan alimentar, facem terapie, dacă acasă lucrurile rămân la fel. Deci, trebuie să se schimbe inclusiv abordarea legată de mâncare. Există surpriza ca, în dietă, copilul să nu mai aibă voie să mănânce anumite alimente, iar acasă să nu îi fie impusă nicio limită, ceea ce nu este deloc în regulă. La vârsta lor, ei nu au capacitatea de a pune limite și de a putea să-și asume anumite acțiuni. Astfel, copiii trebuiesc ajutați în acest sens și de asta spun că este o mobilizare sistemică a întregii familii.
Media10: Adolescenții cu probleme de greutate sunt, majoritatea, mai introvertiți. Vi se adresează direct? Cum îi puteți ajuta și ce le-ați spune celor care se simt neînțeleși de nimeni?
Mihaela Scăunașu: În general, accesul la psiholog este facilitat de părinte. Dacă părintele nu este deschis și nu face lucrul acesta, este foarte greu să se întâmple. În 99% din cazuri, inițiativa vine din partea părinților. După ce au epuizat restul variantelor, abia atunci iau în calcul că poate exista și o problemă psihoemoțională. Poate există niște dezechilibre hormonale care dau anumite stări și care provoacă anumite acțiuni, așa că trebuie mers și la medic, trebuiesc făcute niște analize, echilibrată zona hormonală și lucrat, în paralel, pe plan emoțional.
Ce este respirația conștientă și cum ne ajută
Media10: Cum puteți să ajutați dumneavoastră copilul/adolescentul să piardă în greutate, să lupte cu această problemă și să o rezolve?
Mihaela Scăunașu: Din experiența mea, este mai greu să lucrezi 100% cu copilul. E nevoie de părinți, de persoanele apropiate cu care el petrece foarte mult timp, care să înțeleagă anumite lucruri, să aibă o educație psihologică sau, dacă nu există, să o facem împreună. Capacitatea de gândire a copilului nu este atât de complexă pentru că, normal, creierul nu este dezvoltat suficient. Dacă copilul ajunge să aibă probleme cu greutatea, atunci înțelegem că există foarte multă presiune în el pe care, evident, o simte și din mediu. În momentul în care există această presiune, sistemul nervos este foarte activ și nu există supape prin care să se poată elibera. Astfel, este nevoie să creăm noi aceste supape, adică să-l scoatem din priză, din toate activitățile care implică foarte multă presiune și să facem alte lucruri care să compenseze, cum ar fi mișcarea. Ca să putem metaboliza hormonii de stres care se tot adună în corpul nostru, emoțiile reprimate, sportul este la îndemână și ne ajută foarte mult. Prin mișcare, eliminăm aceste reziduri.
Pe de altă parte, o metodă foarte la îndemână este respirația conștientă. Respirația este cea mai eficientă, mai ales în cazul atacurilor de panică, pentru că ne ajută să eliberăm toată încărcătura, ne scade nivelul de adrenalină și reușim să ne simțim iar în siguranță. Este un lucru foarte ușor de făcut, eficient în orice situație, inclusiv la școală, în pauze, în ore sau acasă și dă rezultate foarte bune. Este important ca ei să înțeleagă că au la îndemână acest instrument, iar în momentul în care simt că e prea multă presiune, când se simt copleșiți sau urmează să aibă un atac de panică, ideal este să schimbe mediul, adică să iasă un pic din încăpere, să ia aer și să facă respirația aceasta conștientă.
Media10: De multe ori, părinții sunt mai permisivi și atunci când copiii cer ceva dulce, ei le dau, chiar dacă este foarte târziu, chiar dacă au mâncat deja prea mult în acea zi. Ce ar trebui să facă părinții pentru a-i stimula pe copii să piardă în greutate?
Mihaela Scăunașu: Dacă se întâmplă acest lucru, este destul de evident că nu există limite foarte clare în relația dintre ei, lucru care poate fi foarte dăunător copiilor. Limitele sunt, de multe ori, înțelese greșit în anumite situații. Mulți le asociază cu ideea de duritate sau lipsă de iubire, ceea ce nu este nici pe departe. Din contră, copiii au nevoie de ele tocmai ca să se simtă în siguranță pentru că nu știu să aleagă singuri, nu știu în ce direcție să o ia și au nevoie de un traseu, de niște repere, iar limitele sunt foarte sănătoase în dezvoltarea lor. Revenind la întrebare, dependența de dulce înseamnă compensarea altor nevoi. Au o stare mai puțin bună, mănâncă ceva dulce și, dintr-o dată, se simt mai bine. În creierul lor, dulcele este asociat cu starea de bine și o fac de fiecare dată tocmai ca să le dea acea stare. Ca și părinți, o primă abordare ar fi să nu eliminăm dulcele. Nu sunt de acord cu măsurile bruște și duse la extremă pentru că nu fac decât să ne frustreze. Trebuie să o facem ușor, poate reducem consumul, dar, în același timp, trebuie să îl înlocuim cu altceva. Să îi dăm copilului o altă plăcere, să-l îndrumăm să își creeze starea de bine făcând lucruri care îi dau plăcere, dar acesta este un proces. Ca și pentru adulți, este un proces care durează și, uneori, avem nevoie de îndrumări, de un sprijin terapeutic tocmai pentru că nu știm de unde să o apucăm.
„Părintele să conștientizeze că sunt lucruri care nu îi fac bine copilului”
Media10: Cum educăm/motivăm copilul să elimine ceea ce nu îi face bine?
Mihaela Scăunașu: Mi se pare foarte important ca părintele să conștientizeze că sunt lucruri care nu îi fac bine copilului. Există această tendință, foarte des întâlnită, ca părinții să nu conștientizeze asta, iar dacă ei nu realizează, atunci este foarte greu să schimbăm ceva. În general, în școală facem asta, adică ne întâlnim cu părinții, le explicăm anumite situații, tocmai ca să îi facem să își schimbe un pic perspectiva. Cu cât lucrăm mai mult asupra situației respective, cu atât va fi mai bine pentru copii. Există multă presiune pusă pe ei, dar, în esență, nu pot să facă mare lucru. Până la urmă, părintele reprezintă siguranța lor și este normal. Nu se pot descurca singuri, nu pot să ia decizii singuri, așa că ei au nevoie de părinți și este foarte important ca aceștia să fie deschiși, să înceapă ei înșiși un proces de dezvoltare personală.
Cum sunt afectați emoțional copiii și ce putem face
Media10: Ce se întâmplă cu copiii care nu sunt ajutați să își rezolve problemele de greutate? Cum sunt afectați emoțional în viața de adult?
Mihaela Scăunașu: Le scade foarte mult încrederea de sine, iar de aici există foarte multe consecințe pentru că, până la urmă, încrederea de sine este baza dezvoltării noastre psihoemoționale. Atâta timp cât nu există această încredere, se frustrează foarte mult, având drept urmare alegeri distorsionate. Imaginea lor față de ei înșiși este afectată, iar asta implică și o deformare a realității obiective. Sunt foarte multe consecințe și vedem frecvent în jurul nostru oameni care sunt frustrați. Poate se complac în anumite situații tocmai pentru că nu au suficientă încredere să își asume decizii sau să facă alegeri.
În concluzie, vreau să spun că nu este în regulă să ne acceptăm oricum. Nu putem spune că dacă suntem obezi ar trebui să fim în regulă cu asta și să trăim așa. Nici pe departe. Din contră, lucrul acesta ne afectează sănătatea. Nu este vorba neapărat despre cum arătăm, cu toate că și asta contează, însă, în primul rând, din punct de vedere al sănătății, este important să facem ceva și să luăm anumite măsuri, iar dacă simțim că nu putem, măcar să cerem ajutor.
