Se întâmplă frecvent să uităm lucruri simple, cum ar fi dacă am închis ușa la casă sau dacă am stins lumina în cameră, însă acestea sunt pierderi de memorie obișnuite care, de cele mai multe ori, nu creează probleme serioase. Când uităm numele persoanelor dragi, locul în care suntem sau motivul pentru care am plecat de acasă, atunci ar trebui să ne îngrijorăm și să ne prezentăm cât mai repede la medic pentru a descoperi cauza și pentru a o trata. Pierderile de memorie pot ascunde și alte afecțiuni precum: accidente vasculare, tumori, boli endocrinologice, demențe care sunt, de multe ori, unul dintre simptomele prezente pe lista acestora. Dr. Maria Iancu este medic specialist neurolog la Centrul Medical Prima Clinic din Craiova și ne vorbește despre cauzele apariției pierderilor de memorie, metodele de tratament, prevenție și îmbunatățire, într-un interviu acordat Media10.
De ce avem pierderi de memorie?
Media10: Care sunt cauzele apariției pierderilor de memorie și ce afecțiuni pot ascunde acestea?
Dr. Maria Iancu: Pentru a preciza cauzele pierderilor de memorie trebuie să stabilim, în primul rând, tipul acestora. Pot fi de scurtă durată și au legătură cu informațiile cele mai recente pe care noi le recepționăm sau de lungă durată, care sunt strâns legate de informațiile din trecutul nostru. Dacă pacientul își pierde memoria permanent sau temporar trebuie să aflăm, mai întâi, cum s-a instalat în viața lui: dacă a apărut brusc, dacă este însoțită de alte simptome, ce vârstă are pacientul sau dacă există o patologie deja cunoscută. Abia atunci putem să ne orientăm asupra cauzei. Pierderile de memorie au cauze multiple: de la cele mai frecvente și mai puțin grave, cum ar fi somnul insuficient, stilul de viață agitat, consumul de medicamente, fumatul, consumul de droguri, alcool, o alimentație necorespunzătoare, stresul și anxietatea sau pot să fie alte cauze care ascund niște patologii mult mai grave, cum ar fi demențele, cea mai cunoscută fiind boala Alzheimer. De asemenea, pierderile de memorie pot să ascundă: accidente vasculare, tumori în anumite zone ale creierului responsabile de formarea memoriei, infecții cerebrale, encefalite sau alte boli care nu țin neapărat de sfera neurologică: bolile endocrinologice, carențe metabolice, deficitul de vitamine, vitamina B12 și vitamina B1 fiind des implicate în pierderile de memorie.
Media10: De la ce vârstă apar, de regulă?
Dr. Maria Iancu: Pierderea de memorie este unul din efectele procesului de îmbătrânire, dar asta nu înseamnă că este obligatoriu, când ajungem la o vârstă înaintată, să și suferim o pierdere marcantă de memorie. Cum am spus și mai devreme, depinde foarte mult cauza. Poate să apară la absolut orice vârstă. Dacă pacientul suferă o lovitură la cap la 20 de ani, poate să sufere de pierderi de memorie. În principiu apar cam după vârsta a treia, adică după 65 de ani.
„Devine o problemă în momentul în care pacientul nu își amintește lucruri semnificative”
Media10: Care este diferența dintre „a uita” și „a avea tulburări de memorie”?
Dr. Maria Iancu: Lapsurile sporadice nu constituie un simptom semnificativ. Dacă uităm unde am pus cheile, dacă am închis ușa sau dacă am scos fierul de călcat din priză, este normal, pentru că acestea sunt lucruri pe care noi le facem pe pilot automat și creierul nu mai acordă toată atenția. Sunt niște lapsusuri pe care, în mod normal, nu ar trebui să le băgăm în seamă. Devine o problemă în momentul în care pacientul nu își amintește lucruri semnificative, precum faptul că ieri a fost ziua de naștere a cuiva drag sau se află într-un loc și nu știe ce este cu el acolo. Dacă nu își amintește chipurile apropiaților, numele celor din jur, a colegilor de la muncă sau a familiei cu care locuiește, atunci este un semn de alarmă.
Media10: Când trebuie să ne prezentăm la medic?
Dr. Maria Iancu: Semnele care ne trimit la medic sunt, de obicei, observate de aparținători, de familie, prieteni și mai puțin observate de persoanele în cauză. Totuși, sunt și pacienți care vin singuri la medic și acuză faptul că nu mai pot să facă ceea ce acum două-trei luni sau acum un an le era ușor de realizat. Mai exact, tulburările de memorie ușoare pe care le aveau în urmă cu ceva timp devin din ce în ce mai supărătoare și nu pot să își ducă activitatea de zi cu zi la bun sfârșit, astfel că atunci ar trebui să se prezinte la medic. Dacă avem goluri mari de memorie, dacă începem să uităm cuvinte, dacă ne ia foarte mult timp să ne aducem aminte un cuvânt, nu mai știm să mai formăm frazele cum trebuie, uităm unde ne aflăm, uităm cum o cheamă pe bunica, fiica, atunci este necesar să ne ducem la medic. Pierderile mai ușoare sunt normale, din păcate, din cauza stresului cotidian și a lipsei de concentrare.
„În unele situații, memoria se poate recupera”
Media10: Cum tratăm pierderile de memorie?
Dr. Maria Iancu: Înainte de începerea tratamentului, o persoană suspectă de amnezie, adică pierdere de memorie, trebuie diagnosticată de către medic. Diagnosticul implică mai multe etape: un istoric medical amănunțit, un control fizic general cu un examen neurologic complet, testarea abilităților cognitive, teste de sânge și de imagistică. Schema de tratament este specifică tipului de amnezie. Avem medicamente care îmbunătățesc funcția cognitivă, proceduri terapeutice adresate factorului etiologic, terapia ocupațională, care este foarte importantă și are scopul de a-l ajuta pe pacient să recâștige sau să îmbunătățească abilitățile cognitive, psihoterapia și, nu în ultimul rând, ajutorul familiei, care are un rol foarte important. Trebuie să aibă răbdare cu ei, să le repete de mai multe ori lucrurile pe care le au de făcut sau să le răspundă la fiecare întrebare, să le arate poze vechi, înregistrări video, adică să îi susțină atât fizic, cât și psihic.
Din păcate, nu avem un medicament minune care să ne aducă memoria înapoi. Odată pierdută, putem să o ținem sub control prin medicație, să nu avanseze, deși este foarte greu și așa. Mai bine prevenim decât să tratăm. În unele situații, memoria se poate recupera. De exemplu, să spunem că pacientul a suferit un accident vascular. Dacă este unul ușor, atunci cu tratament, cu prevenția factorilor de risc, medicație, terapie de recuperare, atunci poate avea speranțe. Dacă pacientul a suferit o leziune la cap, s-a lovit, a căzut sau a făcut un accident și își pierde memoria pe o perioadă scurtă de timp, atunci este recuperabilă, însă dacă pacientul începe să prezinte tulburări de memorie din cauza unei demențe, din păcate, nu există tratament la momentul de față. O ținem sub control cât putem pentru că, de obicei, evoluează.
„Pe lista alimentelor care ne mențin creierul activ sunt: legumele și fructele, nucile, semințele, peștele”
Media10: Ce alimente pot îmbunătăți memoria?
Dr. Maria Iancu: O minte sănătoasă poate să fie numai într-un corp sănătos. Pentru a ne menține astfel trebuie să consumăm alimente naturale, bogate în nutrienți buni, dar într-o cantitate potrivită. Pe lista alimentelor care ne mențin creierul activ sunt: legumele și fructele, nucile, semințele, peștele, ciocolata neagră, uleiurile vegetale: de măsline sau de cocos. Hidratarea este foarte importantă și prin asta înțelegem apă, ceaiuri care conțin antioxidanți: ceaiul verde, ceaiul negru, dar și cafeaua în cantitate moderată. Este foarte importantă, totuși, cantitatea, de multe ori mai importantă decât calitatea. Dacă spunem că peștele este bun, nu ne punem să mâncăm numai asta. Trebuie să consumăm cantități potrivite pentru că excesul de absolut orice ne face rău.
„Antrenează-ți creierul la fel cum îți antrenezi restul corpului”
Media10: Cum stimulezi memoria la vârsta a treia?
Dr. Maria Iancu: La orice vârstă e bine să ne stimulăm memoria și să încercăm să o ținem în activitate. Se spune: „Antrenează-ți creierul la fel cum îți antrenezi restul corpului”. Cum mergem la sală să facem mușchi, să avem grijă de corpul exterior, așa trebuie să avem grijă de corp și pe interior. Să evităm rutina zilnică și să încercăm să învățăm mereu ceva nou, astfel încât să punem la treabă zonele creierului care nu sunt solicitate în mod normal și să stimulăm formarea de noi neuroni. E bine să avem activitate zilnică, precum plimbările în aer liber, socializare, parteneri cu care să interacționăm, mai exact să ieșim din zona de confort.
Media10: Care este legătura dintre stilul de viață și pierderile de memorie?
Dr. Maria Iancu: Un stil de viață nesănătos ne predispune direct sau indirect la pierderile de memorie. De exemplu, consumul de alcool poate provoca o pierdere bruscă și temporară prin intoxicație acută cu alcool sau poate duce, în timp, la apariția pierderii de memorie prin carențe metabolice. Deficitul de vitamine, B12 și B1, pot duce la amnezia Wernicke-Korsakoff. Un stil de viață nesănătos cu alimentație bogată în alimente procesate, precum grăsimi și zahăr, la care adăugăm fumat, lipsa somnului, lipsa activității zilnice, muncă în exces, duc la cunoscuții factori de risc pentru bolile cardiovasculare: diabetul zaharat, hipertensiunea, obezitatea, dislipidemia. Din păcate, noi întâlnim din ce în ce mai mulți pacienți care le au pe toate.
„Trebuie să ne exersăm constant memoria, să explorăm locuri noi, să învățăm în permanență, să citim”
Media10: Cum putem preveni apariția lor?
Dr. Maria Iancu: Putem să prevenim apariția acestora prin formarea de obiceiuri sănătoase, adică zi de zi să încercăm să facem ceea ce este pe listă, ceea ce este sănătos pentru noi și să le aplicăm. Trebuie să ne exersăm constant memoria, să explorăm locuri noi, să învățăm în permanență, să citim, să facem jocuri antrenante pentru minte, precum: șah, sudoku, reubusuri. Prin aceste joculețe putem să ne ținem creierul antrenat. Să știm, totuși, să îi oferim și pauze de relaxare, să dormim suficient, să avem un somn odihnitor de măcar opt ore pe zi. Este esențial să îi oferim creierului părticica lui de relaxare și să încercăm să evităm efectuarea mai multor acțiuni simultan pentru că atenția noastră poate fi distrasă de la activitatea centrală și, astfel, să ne confruntăm cu tulburări de concentrare pe care, de cele mai multe ori, pacientul le confundă cu tulburările de memorie. Deci trebuie să ne concentrăm pe activitatea de zi cu zi și să nu avem gândurile împrăștiate în alte părți.
