Refuzul de a trata un pacient. Ce trebuie să știe medicii?

În urma mediatizării cazului medicului de familie din Călărași care a anunțat public că refuză să trateze pacienții săi ce nu se vaccinează am considerat util să formulăm un punct de vedere juridic cu privire la situațiile în care medicii pot întrerupe relația cu pacienții. Educația juridică te poate scăpa de multe probleme. Pentru a vă oferi informații corecte am cerut sfatul avocatei Cristina Plăiașu, doctorand în cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Craiova. 

Foarte puține cadre medicale cunosc care sunt prevederile legale aplicabile în materie și, deși unii medici invocă clauzele din Codul deontologic nu cunosc nici care este ierarhia legislativă și nici ce stabilește Legea privind reforma în domeniul sănătății nr. 95/2006.

Rezumat: Dincolo de obligațiile etice și deontologice ale medicilor, care pot face mai mult sau mai puțin obiectul unei eventuale răspunderi medicale, există prevederi legale care permit întreruperea relației medic-pacient în condiții restrictive, a se vedea Legea 95/2006, care prevede cele 4 situații când se poate realiza acest lucru.

Refuzul de vaccinare ar putea constitui motiv de întrerupere a relației medic pacient doar dacă ar fi acceptat ca fiind act ireverențios sau ostil la adresa medicului.

Având în vedere că vaccinarea este una facultativă, iar Legea privind drepturilor pacientului nr. 46/2003 recunoaște dreptul acestuia de a urma sau nu tratamentul medical propus, considerăm că refuzul de vaccinare nu poate fi considerat un motiv întemeiat pentru întreruperea relației cu pacientul, iar medicul care acționează contrar prevederilor legale va fi susceptibil de a suporta sancțiunile legale.

Relația medic-pacient  reprezintă un veritabil contract medical care se naște și se stinge în condițiile legii.

Cum ia naștere raportul dintre medic si pacientul său?

Conform Legii 95/2006, cel care formulează cererea de servicii medicale este pacientul, iar contractul dintre medic și pacient se naște ca urmare a acceptării de către medic a pacientului.

Legea distinge după cum medicul este practician în cadrul unei profesii liberale sau este angajat al unei unități sanitare.

A. În cazul profesiei liberale, medicul are dreptul să decidă dacă acceptă un pacient sau îl refuză, în funcție de criterii personale sau profesionale, cu excepția situațiilor de urgență, când lipsa asistenței medicale poate pune în pericol, în mod grav și ireversibil, sănătatea sau viața pacientului

În procesul decizional, medicul trebuie să aibă în vedere următoarele criterii:

a) cazul este de specialitatea sau competența sa,

b) persoana în cauză face o solicitare scrisă de acordare a asistenței medicale, cu excepția cazurilor în care persoana este lipsită de discernământ sau a situațiilor de urgență medico-chirurgicală. Solicitarea va fi păstrată în fișa medicală sau, după caz, într-un registru special;

c) medicul apreciază că prin acordarea asistenței medicale nu există riscul evident de înrăutățire a stării de sănătate a persoanei căreia i se acordă asistență medicală. Aprecierea se face după un criteriu subiectiv și nu poate constitui circumstanță agravantă în stabilirea cazului de malpraxis.

Cu toate acestea, decizia sa nu poate fi motivată pe criterii etnice, de religie, orientare sexuală sau alte criterii de discriminare, reglementate în legislație.

B. Medicul angajat al unei unități sanitare nu are dreptul de a decide ce pacienți să trateze, considerându-se că, odată încheiat contractul de muncă sau prestări servicii cu unitatea sanitară, medicul angajat acceptă să trateze pacienții în temeiul atribuțiilor de serviciu. Cu toate acestea, el poate să refuze pacienții care manifestă o atitudine ostilă sau ireverențioasă față de el sau cazurile care îi depășesc competențele. 

Ce se întâmplă după acceptarea de către medic a pacientului?

Prin acceptarea pacientului se naște raportul juridic (contractul medical) dintre medic și pacient, contract ce are ca obiect prestarea serviciilor medicale de către medic în favoarea pacientului și dă naștere la drepturi și obligații în sarcina ambelor părți.

În cazul medicului de familie, arătăm că acceptarea pacientului prin înscrierea pe listele sale da naștere unui contract între medic și pacient care se desfășoară continuu și încetează fie prin denunțarea sa de către medic în condițiile unei atitudini ostile sau ireverențioase a pacientului, fie din denunțarea sa de către pacient (prin înscriere pe listele unui alt medic).

Cum poate înceta raportul dintre pacient și medic?

Odată stabilită relația medic-pacient, ea mai poate fi întreruptă doar în condițiile legii. Întreruperea relației medic pacient reprezintă încetarea contractului medic-pacient.

Legea sănătății reglementează două modalități de încetare specifice acestui tip de contract:

  1. Prin îndeplinirea sa, respectiv prin vindecarea bolii,
  2. Prin denunțare unilaterală de către pacient sau de către medic.

Pacientul poate renunța oricând, fără necesitatea unor motivări sau îndeplinirea altor formalități prealabile.

 În schimb, medicul, poate renunța doar în următoarele situații:

(i) atunci când pacientul este trimis altui medic, furnizând toate datele medicale obținute, care justifică asistența altui medic cu competențe sporite;

(ii) pacientul manifestă o atitudine ostilă și/sau ireverențioasă față de medic.

În acest caz, medicul va notifica pacientului dorința terminării relației, înainte cu minimum 5 zile, pentru ca acesta să găsească o alternativă și doar în măsura în care acest fapt nu pune în pericol starea sănătății pacientului. Notificarea se întocmește în dublu exemplar. În vederea realizării notificării, medicul trebuie să motiveze temeiul refuzului, astfel încât acesta să nu fie unul arbitrar.

Cu privire la caracterul restrictiv al cauzelor denunțării unilaterale de către medic a contractului cu pacientul, opinăm că acesta are ca justificare calitatea de profesionist a medicului și necesitatea protejării intereselor pacientului.

Atunci când pacientul se manifestă ostil sau ireverențios față de medic, medicul are dreptul de înceta raportul juridic, cu mențiunea că încetarea se produce în termen de 5 zile de la data la care medicul a notificat pacientului voința sa motivată.

Ce se înțelege prin act ostil sau ireverențios?

În normele juridice nu se regăsesc definițiile termenilor „ostil” sau „ireverențios”.

Pornind de la definițiile din Dicționarul explicativ al limbii române, apreciem că prin actele ostile se înțelege acele acte de agresivitate îndreptate împotriva medicului, iar acte ireverențioase reprezintă acele acțiuni prin care pacientul manifestă o atitudine lipsită de respect.

Ca exemplu, în practica instanțelor arătăm ce a fost acceptat ca fiind ireverențios.

Curtea de Apel Constanța menționează că: petentul sa manifestat ireverențios, ridicând tonul, amenințând . folosind un ton iritat si fiind vizibil agitat, a apostrofat procurorul. …… a făcut remarci tendențioase cu privire la lipsa de profesionalism a organelor de poliție și la abuzuri și nerespectări ale drepturilor omului.

Refuzul de vaccinare poate constitui un motiv de întrerupere a relației dintre medic și pacient?

Refuzul de vaccinare al pacientului ar putea constitui motiv de întrerupere a relației de către medic doar dacă ar fi acceptat a fi o manifestare ostilă sau ireverențioasă la adresa medicului.

See Also

Plecând de la premisa ca pacientul are dreptul recunoscut de lege de a decide asupra corpului său și, în consecință, de a decide dacă urmează sau nu un tratament medical, considerăm că, în niciun caz, un drept legal nu poate fi interpretat ca fiind act ostil sau ireverențios.

Astfel, indicăm art. 13 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003: „Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală asumândui, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului”.

Cu privire la susținerea medicului că vaccinul este benefic pentru protejarea societății, deși nu se poate tăgădui acest fapt, Codul deontologic instituie principiul primordialității interesului și binelui ființei umane în detrimentul societății, obligând medicul ca „în toate deciziile cu caracter medical, să se asigure că interesul și binele ființei umane prevalează interesului societății ori al științei”.

Ce sancțiuni ar risca medicul ?

În cazul în care medicul refuză, fără temei legal, acordarea asistenței și tratamentului pacientului acceptat anterior, medicul își încalcă obligațiilor legale sau contractuale după caz.

Pentru încălcarea obligațiilor, medicul poate suporta sancțiuni disciplinare, constând în atragerea răspunderii disciplinare de către Comisia de disciplină, sau civile.

Din punct de vedere civil, el poate fi obligat la plata de despăgubiri pentru orice prejudiciu suferit de pacient prin faptul că nu a beneficiat de asistență medicală sau tratament.

De asemenea, în cazul în care medicul se afla în raport contractual cu Casa de asigurări de sănătate poate suporta sancțiunea diminuării valorii minime garantate, precum și rezilierea de drept a Contractului cadru.

Prevederile legale referitoare la acceptarea și renunțarea la pacient se aplică medicului, medicului stomatolog, asistentului medical și moașei.

În concluzie, în opinia noastră refuzul de a acorda îngrijiri medicale de către medic către pacientul acceptat anterior, pentru motive ce țin de refuzul de vaccinare al pacientului, reprezintă o încălcare a contractului medical și a obligațiilor legale ale medicului și este susceptibil de a atrage sancționarea profesionistului.

 

 

 

 

 

 

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
1
In Love
0
Not Sure
1
Silly
2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

COPYRIGHT 2021 Creat de WEB GRYG DESIGN. Toate drepturile rezervate.

Scroll To Top