Bolnavi. Încruntați. Loviți de o soartă grea și umiliți de un sistem medical în care contribuie lunar cu bani. Este soarta multor bolnavi de cancer din România care trăiesc același calvar. Medicamente de care depinde viața lor nu se mai găsesc. Conform Legii nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, acesta are dreptul la cele mai înalte standarde de servicii medicale de care dispune societatea. La noi însă, acest drept al pacienților este încălcat.
AUTOR: ANA-MARIA PREDILĂ
În fiecare zi, peste 200 de români pierd lupta cu cancerul și alți 200 află diagnosticul crunt, de cele mai multe ori fiind vorba de cancer la plămâni, colorectal, de sân, prostată, de col uterin și diferite forme de cancere hematologice. Pe lângă lupta cu boala, pacienții trebuie să se lupte și cu lipsurile sistemului medical. Mai multe medicamente de care le depinde viața nu se găsesc în farmacii. 3.000 de medicamente, din care peste 2.500 sunt medicamente generice, au fost retrase de pe piața din România începând din anul 2015, conform Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România.
Dreptul la sănătate, garantat de Constituţie şi alte normative, le este încălcat pacienților români, care de câteva luni nu mai au acces la medicamente uzuale. Sunt oameni care merg în spital sau în farmacie și află că medicamentul care le-a ținut starea de sănătate sub control acum este de negăsit și, mai grav, în unele situații, nu are nici înlocuitor. Disperați, bolnavii aleargă de la o farmacie la alta, doar, doar or găsi medicamentul de care au nevoie.
Un exemplu este lipsa la nivel național a produsului TAMOXIFEN, un medicament indicat în tratamentul adjuvant al cancerului mamar, al cancerului mamar metastatic, al pacientelor care au trecut prin intervenția de mastectomie.
„Întreruperea acestui tratament poate conduce la creșterea riscului de recidivă a bolii oncologice. În România sunt peste 150.000 de femei cu cancer mamar cărora li s-a recomandat acest medicament. Pe lângă acest produs, mai este sesizata și lipsa altor medicamente precum: Tasigna (leucemie granulocitară cronică, oncologic), Jakavi (mielofibroză (MF), policitemia vera (PV), alte tulburări mieloproliferative), Bleomicin (medicament folosit în mai multe forme de cancer), Exjade (Talasemie-Majoră), Sprycel (Leucemii), lipsa accentuată de când a expirat „interdicția” de export paralel, în septembrie 2020”, spune Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor cu Cancer (FABC).
O altă problemă importantă o reprezintă plățile restante ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate către farmacii. „Medicamentele din cadrul Programelor Naționale de Sănătate, mai ales cele oncologice, nu s-au decontat din luna august 2020”, atrage atenția Cezar Irimia.
Cum de s-a ajuns aici? O inițiativă a Ministerului Sănătății (MS) ce i-a bucurat la început pe pacienți s-a transformat într-un coșmar care nu se mai sfârșește. Ieftinirea medicamentelor începând cu 1 iulie 2015 a determinat producătorii ca încet, încet să refuze să mai aducă pe piața românească unele produse, pentru că nu mai au nici un câștig financiar.
„Penuria cronică de medicamente cauzată de măsuri mai puțin inspirate, ca de exemplu: politica celui mai mic preț din UE, plafonarea prețurilor la anumite medicamente (prețuri oricum necompetitive), taxa clawback – elemente care au făcut necompetitiv aspectul comercial, iar unii producători au decis retragerea definitivă de pe piața românească a anumitor medicamente care nu se mai justificau din punct de vedere economic. Aceste decizii au fost adoptate de către factorul politic, pentru avantaje electorale în detrimentul pacienților care nu își mai găsesc tratamentele”, atrage atenția reprezentantul pacienților”, atrage atenția reprezentantul pacienților.
Un alt factor care duce la dispariția medicamentelor din România îl reprezintă fenomenul de export paralel.
„Demonstrează încă o dată goana după înavuțire în detrimentul asigurării sănătății și lipsa totală de moralitate și compasiune a celor care îl practică, față de pacienții din România. Activitate legală, desigur, dar care din păcate a ajuns o practică mult prea intensă, și astfel, pacienții români rămân fără medicamente. Să nu uităm că, România are cele mai multe autorizații de distribuție a medicamentelor (entități juridice – unele farmacii, distribuitori en-gros, etc) din toată Uniunea Europeană – fapt ce conduce, fără echivoc la sărăcirea necesarului de medicamente pentru populația României”, adaugă Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor cu Cancer (FABC).
Toate aceste probleme se traduc în vieți pierdute. Neputincioși pacienții sunt de multe ori lipsiți de speranță.
„Pacienții suferă crunt, unii pierd speranța, dar cei mai mulți pierd lupta cu boala, farmaciștii ridică din umeri neputincioși că nu au de unde oferi medicamentele prescrise de medici. Pe lângă multe alte probleme, cam așa arată accesul la terapia de bază, uzuală, ieftină și de multe ori inexistentă. Ieftină ca și prestația amatorilor care s-au aflat și se află în poziția de a salva vieți la nivel decizional. Am ajuns în momentul în care fiecare individ aflat in poziție de decizie, trebuie să își asume responsabilitatea, și trebuie să cunoască faptul că zădărnicirea sau încălcarea dreptului la viață, la sănătate, reprezintă o culpă penală și poate căpăta formă juridica, procesuală”, conchide Cezar Irimia.
sursă foto: gettyimages