Aleargă grăbită. Rochia neagră, lungă, cu buline albe atârnă ușor pe șoseaua udă. Semaforul arată verde. Umbrela verde se întoarce ușor din cauza vântului. E început de primăvară. Afară se simte un aer proaspăt. Maria trece prin fața cafenelei ei preferate. Simte aroma puternică ce o trezește mereu. Nu stă pe gânduri prea mult și intră. E locul unde își începe fiecare dimineață. „O cafea cu lapte mare, vă rog”, cere Maria cu vocea ei dulce, în timp ce întinde mâna după una dintre cărțile așezate pe un raft din dreapta ei.
Se întoarce și cercetează fiecare titlu. Alege „Fluturi” de Irina Binder. Este cartea de care a tot auzit în ultimul timp, dar nu a ajuns să o citească. Între timp cafeaua e gata. Maria se așează la masa de lângă geam și se apucă să citească prefața. Soarbe fericită fiecare gură de cafea. Își scoate agenda. Notează câteva idei.
Ar sta liniștită aici toată ziua, doar că telefonul îi sună. Un pacient grav a ajuns în aria sa. Nu e timp de așteptat. Când ești medic viața altora e prioritate pentru tine. Maria prinde paharul de cafea în mână și fuge. Lipit de zidul cafenelei e spitalul. Urmează o zi lungă. Iar cafeaua este cea care o resuscitează mereu după orele obositoare din gardă.
Sursa foto: pexeles.com
