Florentina Stanciu, portar de handbal cu rezultate excepţionale în cei peste 20 de ani de carieră, este un interlocutor agreabil, un om mereu cu zâmbetul pe buze. Am întâlnit-o în Grădina Botanică din Craiova, acolo unde urma să susţină antrenamentul cu micuţii sportivi de la CSS Craiova, pe care îi pregăteşte de ceva vreme. În luna mai, Flori, care azi împlineşte 37 de ani, a pus punct carierei de jucătoare profesionistă, în urma unei accidentări şi va fi profesor titular la CSS Craiova.
Înainte să înceapă antrenamentul, cu jocurile copilăriei, şotron şi elastic, Flori a vorbit într-un interviu acordat Media10 despre momentele importante din cariera sa, una cu multe realizări sportive, în care a evoluat pentru două echipe naţionale, România şi Islanda, a cucerit medalii europene, Cupa EHF cu SCM Craiova, etc. Simte că antrenoratul la nivel juvenil i se potriveşte mănuşă şi vrea să aducă cât mai mulţi copii către sport.
Autor: Daniela Mitroi Ochea
Media 10: Flori, după câţi ani ai revenit la CSS Craiova, clubul de unde ai pornit ca jucătoare?
Flori Stanciu: Dacă nu mă înşel, 24 de ani. Nici nu mai ştiu.
Media 10: Să ne întoarcem în timp. La ce vârstă ai început handbalul?
Flori Stanciu: La 14 ani. Destul de târziu, dar am recuperat foarte repede, pentru că atunci când îţi doreşti cu adevărat ceva şi ăsta este visul tău tragi tare şi munceşti de două ori mai mult ca să reuşeşti.
Profesorul Teuţan a ochit-o, profesorul Tosum a antrenat-o la CSS
Media 10: Cum ai ajuns să practici handbalul?
Flori Stanciu: Mă uitam la TV şi îmi plăcea foarte tare echipa naţională de handbal. Am simţit că trebuie să merg acolo. Prima dată, din greşeală am nimerit la volei şi am zis: „asta nu este ce caut”. După care, mi-amintesc că au venit în şcoală după mine. Domnul Alexandru Teuţan a venit să facă selecţie pentru băieţi, dar m-a văzut şi m-a ales din priviri şi îi mulţumesc mult. Apoi, domnul Constantin Tosum m-a format.
„La început ziceam că nu îmi place în poartă”
Media 10: Când ai realizat că îţi place să rămâi la handbal?
Flori Stanciu: Am început ca inter, eram destul de slabă şi nu îmi plăcea deloc. Accidental, antrenorul m-a trimis în poartă, pentru că la un antrenament s-a întâmplat să nu mai fie nici un portar şi m-a pus pe mine. Nu am luat nici un gol. Mi-a zis: de azi tu vei fi în poartă! Eu ziceam că nu îmi place, dar dând timpul înapoi cred că am făcut cea mai bună alegere. Cred că drumul meu era altul azi dacă nu jucăm portar. Nu aveam fizicul necesar să joc în teren. De mică eram înaltă, aveam 1,75 m.
Media 10: Când a venit primul rezultat notabil la nivel de juniori?
Flori Stanciu: Cred că în decurs de 6 luni. Am prins lotul lărgit la naţională. La CSS eram a treia sau a doua. Norocul meu a fost că cei de la Oltchim au luat-o pe colega mea Bobolinoiu Gabriela şi urmăm eu. În şase luni am ajuns la lot.
Media 10: Ai trecut pe la toate categoriile de vârstă la naţională?
Flori Stanciu: Da. De la juniori, unde am fost campioană europeană, la tineret – unde de asemenea am fost campioană europeană şi am luat locul 5 la Mondiale. Dacă domnul Roşca rămânea cu noi şi nu pleca afară sunt convinsă că luam aurul atunci şi eram cea mai bună generaţie.
Media 10: Debutul la naţionala de seniori a venit după ce o colegă din poartă s-a accidentat.
Flori Stanciu: Da. Eu consider că şi credinţa m-a ajutat. La echipa mare trebuia să fac saltul, fiind cea mai bună la junioare şi tineret. Era rândul meu, dar am pierdut startul atunci, în circumstanţe de care nu vreau să vorbesc. La naţională, accidentându-se un portar m-au adus pe mine.
„Mi-au cântat două imnuri, ceva extraordinar”
Media 10: Care este sentimentul când joci sub tricolor?
Flori Stanciu: Superb! Deşi am dat oarecum naţionala României pentru Islanda. Mi-au cântat două imnuri, ceva extraordinar! Eşti împlinit cu adevărat.
Media 10: Care a fost traiectoria ta la senioare?
Flori Stanciu: După ce am ieşit campioană europeană, iar la Craiova neavând echipă mare, cum e azi, nu aveam unde să aspir, nu aveam Polivalentă, a trebui să plec, pentru că mi-am dorit să performez, după care îmi doream să ajung în străinătate. Am ales Clujul. A fost un proiect extraordinar. Toate tinerele de la lotul naţional am mers acolo. Am stat trei ani, am făcut doi ani de facultate. Am jucat la Cluj cu Ionica Munteanu primii trei ani. Ea juca mai mult, chiar şi acum îşi zice, că eram pretenţioasă, doream să joc. Ea a plecat în Franţa, eu am jucat anul următor extraordinar, după care a urmat să plec şi eu în Franţa. Am ales Metz, pentru că antrenorul naţionalei Franţei a văzut ceva în mine, îmi urmărea evoluţia. La Campionatul European de la Saint Tropez, unde am fost cel mai bun portar, ei puseseră ochii pe mine. La Metz era o portăriţă experimentată, de 43 de ani, şi au zic că mă vor pe mine să cresc lângă. După un an, ei având pretenţii în Europa, au vrut să meargă doar pe franţuzoaice, deoarece naţionala lor nu mergea prea bine şi şi-au dat seama că vor numai jucătoare franceze să ridice şi naţionala.
„Am ales Islanda, doream o altă mentalitate decât cea balcanică. La început am plâns, după doi ani nu mai doream să plec”
Media 10: Ce a urmat?
Flori Stanciu: Am avut de ales între Serbia şi Islanda. Am zis că nu vreau să merg în Serbia, deoarece doream altă mentalitate decât cea balcanică. Am simţit că aparţin lumii scandinave. Atunci soţul meu a zis: mergem în Islanda. Primul impact acolo a fost că am început să plâng. Venisem de la performanţă, numai aur, eu talent, însă după doi ani nu am mai vrut să plec. Islandezii mă văzuseră la un turneu de pregătire cu Metz. Primul portar al lui Metz s-a accidentat şi a venit rândul meu, am avut o evoluţie extraordinară, am luat cel ma bun portar al turneului şi cei din Islanda m-au ochit apoi m-au ofertat. Le mulţumesc enorm că am ajuns acolo pentru că este altceva.
Peste un deceniu în Islanda la numai două echipe. Opt ani a fost cel mai bun portar din campionat
Media 10: Te-ai adaptat repede?
Flori Stanciu: A urmat o perioadă lungă, de 13-14 ani, cât am stat în Islanda. M-am adaptat dar şi ei au investit în mine. Consider că au simţit că sunt un om de calitate, este prima dată când nu sunt modestă spunând asta (râde).
Am schimbat decât două echipe acolo în atâţia ani. Prima dată am mers pe o insulă, de 4 kilometri lăţime şi 5 lungime. După care m-am mutat în capitală, unde este cu totul altceva. Apoi, s-a născut fiul meu şi m-am mutat înapoi pe insulă şi apoi iar în capitală. Am avut rezultate excepţionale la ambele echipe. Opt ani am luat cel mai bun portar din Islanda, după care am fost cel mai bun jucător, cel mai bun sportiv al oraşului. Erau foarte multe străine în lot. Am muncit mult acolo, la un moment dat ajunsesem să fiu 80 la sută din echipă. Îmi ziceau „Flori, trebuie să tragi, că tu eşti 80 la sută”. Era o perioadă când islandezele rămâneau însărcinate şi luau o pauză. Eu eram singura din echipă care nu muncea, celelalte aveau şi serviciu. Eu am zis „nu”, sunt profesionistă şi vreau numai handbal. Oamenii au înţeles şi asta s-a întâmplat opt ani, după care a venit copilul, am lucrat doi ani ca învăţătoare la o grădiniţă şi mi-a prins extraordinar de bine.
Media 10: Modelul nordic este un exemplu de bune practici în sport şi educaţie. Cum ţi se pare?
Flori Stanciu: Oamenii au investit foarte mult în mine, după câţiva ani a venit convocarea la naţionala Islandei. Îşi doreau mult să joc pentru ei şi am zis „Doamne, eu am primit atât de mult de la ţara asta, că nu am voie să plec datoare, aşa că trebuia să dau înapoi şi am făcut foarte bine pentru că în ultimii trei ani petrecuţi în Islanda am excelat la naţională. Să facă egal cu Muntenegru, vicecampioană Olimpică. Să bată Suedia, am pierdut cu Germania la două-trei goluri. I-am ajutat şi eu.
În Islanda, copiii fac mai multe sporturi de mici
Media 10: Ei au mentalitatea că şi înfrângerile sunt bune, spre exemplu.
Flori Stanciu: Din orice învaţă. Am pierdut un meci la zece goluri şi a zis antrenorul: ok, nu mai putem repara nimic, ideea este să învăţăm şi să mergem mai departe.
Handbalul e punctul lor forte, în special la băieţi. Fetele nu sunt profesioniste, rămân mai repede însărcinate.
Fac mai multe sporturi de mici, fotbal, înot, handbal, badminton. La şcoală şi privat. La şcoală la ei înotul este ca un fel de educaţie fizică la noi. La o anumită vârstă îţi alegi calea. Handbalul e popular, băieţii o iau spre handbal, acum şi cu fotbalul.
„SCM Craiova, o etapă extraordinară din cariera mea”
Media 10: În 2016 ai revenit la Craiova, la SCM.
Flori Stanciu: Venisem hotărâtă să mă las, dar mă bucur mult că am ales să joc în continuare la SCM Craiova. De aceea cred că Dumnezeu mi-a dat accidentarea asta zicând „gata fetiţă, ţi-ai îndeplinit obiectivul, adică cucerirea Cupei EHF. A fost o etapă extraordinară SCM Craiova şi ţin să îi mulţumesc lui Bogdan Burcea că a ales să fac parte din această echipă minunată în ultimele trei sezoane.
Media 10: Ai fost un model pentru colegele mai tinere de la SCM. Cum te-ai înţeles cu ele?
Flori Stanciu: Eu întotdeauna, dacă am aparţinut locului, am dat tot ce am avut mai bun. Am făcut echipă extraordinar de bună cu Iulia Dumanska, ne-am completat foarte bine şi anul trecut cu Bianca Curmenţ şi Kati Dzukeva, cât am stat alături de ele, şase luni, pentru că a survenit accidentarea.
S-a accidentat la un antrenament
Media 10: Apropo de accidentare, cum s-a întâmplat?
Flori Stanciu: În cantonament la Cheile Grădiştei. La un antrenament, am dat un contraatac. Eram puţine fete, am simţit ceva la genunchi, la un pas am simţit cum mi s-a rupt ceva acolo, ligamentul. Pe zi ce trece se înrăutăţea starea. Am simţit că nu mai pot merge pe stradă. La 37 de ani materialul meu era bun, dar…
„Am renunţat deoarece nu eram recuperată complet, nu mai puteam da mult pe parchet”
Media 10: De ce ai renunţat?
Flori Stanciu: Sincer, nu sunt recuperată nici la ora actuală, consider că nu mai făceam faţă performanţei. Terminasem etapa asta, nu mai puteam da mult pe parchet. De acum, drumul meu este altul. Din această săptămână sunt profesor titular la CSS Craiova, sunt cea mai fericită. Am avut nota 7,05. Am greşit elementar, dar foarte puţin. Am învăţat foarte mult vreo patru luni, la 36 de ani, cu copil şi familie. M-am pregătit ca pentru o finală.
Am făcut doi ani facultatea la Cluj, apoi la distanţă, la Craiova. Întorcându-mă la SCM Craiova am făcut şi Master, am luat examenul de titularizare şi urmează să fac lucruri foarte frumoase.
A început cu 5 copii, acum are 30
Media 10: De cât timp antrenezi la CSS?
Flori Stanciu: De vreo doi ani, cu cei mici. Am început cu cinci copii, dar acum am peste 30. Am mers la şcoli să caut copii, am vrut să încep de jos. Când vibrezi cu lucrurile care e fac, vin de la sine. Fiind educatoare în Islanda cu copii de 2-3 ani simţeam că vibrez cu ei, ne înţelegeam foarte bine. M-a ajutat foarte tare că am început cu cei mici, 6-9 ani, nu îmi permiteam să am mai mare, deoarece programul era încărcat şi aşa. Datorită toleranţei lui Bogdan Burcea puteam merge la antrenamente la CSS.
Media 10: Acum, după o mică vacanţă ai început antrenamentele cu jocurile copilăriei.
Flori Stanciu: Este o perioadă total nespecific handbalului, doar ne jucăm. Lucrurile acestea îi ajută. Învaţă aruncarea, să sară, socializarea. Joacă şotron, elastic. Din vorbă în vorba s-au adunat cam 30 de copii. Cred că şi cu 50 fac faţă. Câte două antrenamente au făcut pe săptămână până acum. Avem mixt, am adus şi fete şi băieţi.
„Am atâtea să le spun sportivilor”
Media 10: Cum interacţionezi cu părinţii?
Flori Stanciu: Nu am nici o problemă. Cred că am parte de oameni de calitate, au încredere în mine şi nu sunt probleme. Trebuie să formezi un triunghi profesor- sportiv-părinte.
Media 10: Deocamdată mergeţi numai la la turnee amicale?
Flori Stanciu: Da. Şi cu echipele locale. Acum fiind doar acesta jobul meu, implicarea mea va fi sută la sută. Am atâtea să le spun sportivilor.
Media 10: Şi fiul vostru David, de opt ani, face handbal?
Flori Stanciu: Da. Pe viitor o să îl duc la volei şi la înot.
Şi-ar dori ca cei mici să asiste la un antrenament al echipei mari
Media 10: În urmă cu ceva timp v-au vizitat la antrenament câteva handbaliste de la echipa mare, SCM Craiova. Ce impact a avut asupra celor mici?
Flori Stanciu: Este foarte important să aibă exemple. Vreau de Crăciun, spre exemplu, să mergem la un antrenament al echipei mari, ca ei să poată să atingă parchetul din Polivalentă. Le-am zis că pentru a ajunge să joace pe acel parchet trebuie să depună o muncă extraordinară şi aş vrea o dată pe an să aibă şansa să socializeze cu fetele. Noi muncim, dar vom ajunge să vedem fetele mari.
Mesaj pentru campania „Educaţie prin Sport”
Părinţii să susţină copiii, să îi încurajeze să facă mişcare, pentru că mişcarea îi ajută pe toate planurile. Având o condiţie fizică extraordinară vor fi capabili să înveţe, să socializeze şi se dezvoltă. Trebuie făcut timp să facă mişcare o oră jumate. Nu voi dezvălui prea mult acum, dar am un proiect şi de 3-4 ani, iar părinţii care îţi vor aduce copii la sport vor face şi ei mişcare.
Florentina Stanciu
Născută în 28 iulie 1982, la Craiova
A evoluat la echipele: CSS Craiova (junioare), Universitatea Cluj, Metz (Franţa), Vestmannaehjar şi Stjarnan Reykjavik, (ambele în Islanda) SCM Craiova.
A jucat pentru două naţionale: România şi Islanda.
Performanţe: medaliată cu aur la Campionatul European de juniori şi tineret, câştigătoare a Cupei EHF cu SCM Craiova, semifinalistă Cupa Cupelor;
Distincţii indiviuale: cel mai bun portar la numeroase turnee de juniori şi tineret, în Islanda, cel mai bun sportiv din Islanda, etc.
În 2018, după câştigarea Cupei EHF, a fost declarată cetăţean de onoare al Craiova, alături de mai multe colege ale sale de la SCM Craiova şi de antrenori.
