Menopauza este o etapă firească în viața fiecărei femei, dar una care aduce schimbări profunde în organism. Printre cele mai importante și mai puțin discutate complicații se numără osteoporoza – boala care face ca oasele să devină fragile și predispuse la fracturi chiar și la traumatisme minore. Deși multe femei asociază menopauza cu bufeurile, schimbările de dispoziție sau creșterea în greutate, fragilizarea oaselor este una dintre consecințele care apar lent, în tăcere, dar cu efecte majore asupra calității vieții. Dr. Iuliana Petrișor, medic primar endocrinolog la PRIMA Clinic Craiova, oferă sfaturi utile.
Ce se întâmplă în organism după menopauză?
După instalarea menopauzei, nivelul de estrogen – hormonul care protejează oasele – scade semnificativ. Această scădere duce la pierderea accelerată a masei osoase.
„În primii cinci ani după instalarea menopauzei, o femeie poate pierde până la 20% din densitatea osoasă dacă nu ia măsuri preventive”, explică dr. Iuliana Petrișor, medic primar endocrinolog la PRIMA Clinic Craiova.
Această pierdere de masă osoasă nu este vizibilă imediat și de aceea multe paciente ajung la medic abia după o fractură apărută aparent fără motiv: la o simplă cădere, o lovitură minoră sau chiar o mișcare bruscă.
Semne care ar trebui să tragă un semnal de alarmă
Osteoporoza este o boală silențioasă, însă există câteva semnale subtile care pot indica o fragilitate osoasă în creștere:
-
dureri de spate persistente sau accentuate la efort;
-
scădere în înălțime de-a lungul anilor;
-
fracturi apărute ușor, mai ales la încheietura mâinii, șold sau coloană vertebrală;
-
postură încovoiată.
„Orice femeie aflată la menopauză ar trebui să discute cu medicul despre riscul de osteoporoză, chiar dacă nu are simptome evidente. Este mai ușor să prevenim decât să tratăm o fractură”, subliniază dr. Iuliana Petrișor.
Cum se diagnostichează osteoporoza
Metoda standard de diagnostic este osteodensitometria (DEXA), o investigație rapidă, nedureroasă și fără radiații periculoase, care măsoară densitatea minerală osoasă.
În completare, medicul endocrinolog poate recomanda:
-
analize de sânge pentru evaluarea metabolismului calciului, vitaminei D și hormonilor tiroidieni;
-
evaluarea factorilor de risc (istoric familial, fumat, sedentarism, tratamente cortizonice).
Ce pot face femeile pentru a preveni osteoporoza
„Prevenția trebuie începută chiar din perioada premenopauzei, adică înainte ca menstruațiile să se oprească definitiv”, recomandă dr. Petrișor.
Măsurile-cheie pentru menținerea oaselor sănătoase includ:
1. Alimentație echilibrată
Consumul de alimente bogate în calciu (lapte, iaurt, brânzeturi, sardine, migdale) și vitamina D este esențial.
„Vitamina D nu vine doar din suplimente. Este produsă natural atunci când ne expunem la soare, dar trebuie verificată prin analize de sânge pentru a ajusta aportul corect”, explică medicul endocrinolog.
2. Mișcare regulată
Activitatea fizică este un „medicament natural” pentru oase.
Mersul alert, dansul, exercițiile cu greutăți mici sau yoga stimulează formarea de țesut osos nou și îmbunătățesc echilibrul, prevenind căderile.
3. Renunțarea la fumat și limitarea alcoolului
Tutunul și alcoolul reduc densitatea osoasă și scad eficiența tratamentelor.
4. Monitorizare medicală periodică
Un control endocrinologic anual și o osteodensitometrie efectuată la 1–2 ani pot preveni complicațiile.
„Oasele nu dor, dar se pot rupe brusc. Diagnosticul timpuriu face diferența între o viață activă și una limitată de durere”, adaugă dr. Iuliana Petrișor, medic primar endocrinolog la PRIMA Clinic Craiova.
Tratament și soluții moderne
Dacă osteoporoza este confirmată, tratamentul include:
-
suplimente de calciu și vitamina D;
-
medicamente care stimulează formarea osoasă sau reduc pierderea de masă osoasă;
-
terapie de substituție hormonală, în cazurile selectate, sub monitorizare medicală strictă.
„Tratamentul este întotdeauna personalizat. Nu toate femeile au nevoie de aceeași abordare, de aceea consultul endocrinologic este esențial pentru a adapta terapia în funcție de vârstă, densitatea osoasă și istoricul medical”, precizează Dr. Iuliana Petrișor.
