„De ce face copilul febră fără să tușească, fără să-i curgă nasul și fără alte semne clare de răceală? De ce plânge când face pipi sau refuză brusc să meargă la toaletă?” Sunt întrebări pe care mulți părinți și le pun atunci când apar primele semne ale unei infecții urinare – o problemă frecventă mai ales în primii ani de viață ai copilului. Ce semne trebuie să te trimită cu copilul la medic? Cum depistezi infecția urinară? Ce faci dacă infecția reapare? Află răspunsurile de la dr. Daniel Cosmin Caragea, medic specialist nefrolog pediatru și medic primar nefrolog la DR.KID și la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
Infecția urinară la copii nu arată întotdeauna „ca la carte”. La unii apare cu febră, la alții cu plâns la urinare, lipsă de poftă de mâncare sau chiar cu vărsături. Uneori, copilul e doar mai apatic sau somnolent, iar părinții nu își imaginează că problema ar putea fi la rinichi sau vezică. Spre deosebire de un adult care poate spune exact ce simte, copilul mic exprimă disconfortul prin comportament – plânge, se agită, evită toaleta sau doarme prost. Din acest motiv, infecțiile urinare pot rămâne nediagnosticate zile întregi, ceea ce le transformă într-un risc real pentru sănătatea rinichilor. De aceea, orice simptom aparent banal poate merita mai multă atenție decât pare la prima vedere.
„Infecția urinară apare atunci când bacteriile ajung în tractul urinar și provoacă inflamație. La copii, este una dintre cele mai frecvente infecții, mai ales în primii ani de viață. Poate apărea din diverse cauze, și anume: igienă incorectă, reținerea urinării, constipație sau, uneori, din cauza unor probleme anatomice ale sistemului urinar”, spune medicul.
Cum îți dai seama că cel mic are infecție urinară?
În funcție de vârsta copilului, simptomele pot fi evidente sau, dimpotrivă, foarte greu de recunoscut. La copiii mai mari, durerea la urinare sau nevoia de a merge des la toaletă pot trăda rapid o problemă. În schimb, la bebeluși, infecția urinară se ascunde adesea sub semne generale, care pot fi confundate cu alte afecțiuni. De aceea, pentru părinți, provocarea este să observe aceste indicii și să ceară o evaluare medicală la timp.
La bebeluși (0–2 ani)
Simptomele pot fi nespecifice și greu de identificat, de aceea e important ca părinții să fie foarte atenți la orice schimbare în comportamentul copilului. Dr. Daniel Caragea, medic specialist nefrolog pediatru și medic primar nefrolog, menționează care sunt cele mai frecvente simptomele bebeluși:
- Febră fără o cauză evidentă (fără tuse, roșu în gât, etc.)
- Lipsa poftei de mâncare
- Vărsături
- Somnolență excesivă sau, din contră, stare de agitație
La copiii mai mari (peste 2 ani):
Aceștia pot descrie mai bine ce simt, iar simptomele sunt, de obicei, mai evidente. Dr. Caragea preciezează care sunt principalele manifestări:
- Usturimea la urinare
- Nevoia de a urina frecvent
- Dureri în zona abdominală
- Urină urât mirositoare
- Febră
- Dureri de spate
Atenție! Orice episod de febră fără o cauză clară, mai ales la copilul mic, trebuie să ridice suspiciunea unei infecții urinare și să fie investigat cât mai curând printr-o analiză de urină.
Cum faci diferența între o infecție urinară simplă și una care a ajuns la rinichi?
Gândește-te la infecția urinară ca la un incendiu: dacă e doar într-o cameră, poate fi stins rapid. În schimb, dacă se extinde, devine mult mai periculos și mai dificil de oprit. Așa este și cu infecțiile: dacă urcă de la vezică la rinichi, simptomele se schimbă, iar copilul se simte vizibil mai rău. Prin urmare, intervenția trebuie să fie promptă. Cum îți poți da seama unde s-a produs „avaria”? Răspunsul stă în câteva semne-cheie pe care e important, ca părinte, să le recunoști din timp și să nu aștepți să „treacă de la sine”.
„Când infecția afectează doar vezica urinară (cistită), simptomele sunt mai ușoare: usturime, urinări dese, disconfort. Dacă ajunge la rinichi (pielonefrită), apar febră mare, dureri de spate, frisoane, vărsături și o stare generală proastă”, declară medicul.
Ce analize sunt necesare pentru a confirma o infecție urinară?
Atunci când medicul suspectează o infecție urinară la copil, nu poate pune diagnosticul doar pe baza simptomelor. Febra, agitația sau durerea la urinare pot avea cauze variate, iar pentru a fi sigur că problema este într-adevăr la nivelul tractului urinar, este nevoie de analize specifice. Mulți părinți cred că este suficient un consult rapid, însă infecțiile urinare se confirmă doar prin teste de laborator.
„Analiza de urină și urocultura sunt esențiale. Analiza de urină ne arată dacă există infecție. Urocultura identifică bacteria și ne spune care antibiotic este eficient. Recoltarea urinei trebuie făcută corect, altfel rezultatul poate fi fals”, spune dr. Daniel Caragea, medic specialist nefrolog pediatru și medic primar nefrolog la DR.KID și SCJU Craiova.
Cum se tratează infecțiile urinare la copii?
Când copilul are o infecție urinară, părinții se întreabă adesea cât de gravă este și cât de repede se poate vindeca. Vestea bună este că, în majoritatea cazurilor, tratamentul dă rezultate rapide dacă este început la timp și urmat corect. Totuși, nu este vorba doar de a lua un antibiotic „la întâmplare”. Alegerea tratamentului trebuie să fie precisă, adaptată tipului de bacterie și organismului copilului. În plus, tratamentul trebuie completat și cu măsuri generale de igienă și stil de viață sănătos.
„Folosirea corectă a antibioticelor, în funcție de rezultatul uroculturii, previne complicațiile și rezistența bacteriilor. În unele cazuri – cum ar fi refluxul vezico-ureteral – medicul poate recomanda un tratament zilnic, preventiv, pentru o perioadă limitată. De asemenea, hidratarea ajută la eliminarea bacteriilor din tractul urinar. Este important ca micuții să nu amâne mersul la toaletă, să fie tratați pentru constipație dacă apare, iar igiena intimă să fie făcută corect, cu produse blânde, fără parfum sau substanțe iritante”, declară mediul.
De ce face copilul infecții urinare des?
Infecțiile urinare care revin din nou și din nou nu mai sunt o simplă întâmplare. Când ajungi să tratezi a doua, a treia sau chiar a patra infecție în decurs de câteva luni începi, firesc, să te întrebi dacă nu e ceva în neregulă: „De ce nu funcționează tratamentul? Ce fac greșit? De ce problema reapare imediat ce copilul pare că s-a vindecat? Nu e bun tratamentul?” Corpul copilului are propriile mecanisme de apărare, iar dacă o infecție revine, înseamnă că undeva aceste mecanisme sunt blocate. Fiecare episod nou ar trebui privit ca un semnal de alarmă – nu doar tratat, ci și înțeles. Uneori, cauzele sunt vizibile, alteori ascunse și necesită investigații amănunțite.
Recurența nu înseamnă doar disconfort repetat, ci și un risc crescut pentru complicații. Tocmai de aceea, este important ca părinții să urmărească evoluția atent, iar medicii să caute răspunsuri când lucrurile par să nu funcționeze.
„Dacă un copil are două episoade de infecție cu febră sau trei episoade mai ușoare într-un an, vorbim de ITU recurentă. Acestea pot fi cauzate de malformații, probleme de golire a vezicii, constipație sau igienă deficitară. Copilul care are infecții urinare recurente trebuie monitorizat. În acest caz, se fac: ecografie renală, uroculturi periodice și, la nevoie, investigații mai avansate, cum ar fi cistografia sau scintigrafia. Este important ca un medic pediatru sau nefrolog să urmărească evoluția copilului”, precizează dr. Daniel Caragea, medic specialist nefrolog pediatru și medic primar nefrolog la DR.KID și la SCJU Craiova.
La ce complicații se poate ajunge?
O infecție urinară la copil poate părea, la început, o problemă banală, mai ales dacă dispare rapid cu tratament. Ei bine, atunci când este ignorată, netratată complet sau revine frecvent, riscurile devin mult mai mari decât îți poți imagina. În spatele febrei care se repetă sau a unei simple usturimi la urinare se pot ascunde probleme care afectează rinichii pe termen lung. Mulți părinți nu știu că infecțiile urinare netratate corect pot lăsa urme permanente. De cele mai multe ori, complicațiile apar în timp, iar copilul poate părea „vindecat” chiar dacă rinichii suferă în tăcere. De aceea, fiecare episod trebuie luat în serios, investigat și monitorizat. Dr. Caragea menționează care sunt cele mai grave complicații ce pot apărea:
- Cicatrici renale – infecțiile repetate sau severe pot lăsa urme permanente pe rinichi.
- Hipertensiune arterială – leziunile la nivel renal pot afecta reglarea tensiunii în timp.
- Insuficiență renală – în cazuri grave, rinichii își pot pierde progresiv funcția.
