Dializa peritoneală este o metodă de tratament pentru insuficiența renală cronică, în care lichidul de dializă este introdus în cavitatea peritoneală (spațiul dintre peretele abdominal și organele interne), unde peritoneul (o membrană subțire și semipermeabilă) funcționează ca un filtru pentru a elimina deșeurile și excesul de lichid din sânge. Această metodă oferă pacienților o alternativă la hemodializă și poate fi efectuată la domiciliu. Care sunt avantajele, dar și dezavantajele acestui tip de dializă? Cine poate apela la dializa peritoneală? Cum se realizează și de ce recomandări trebuie să țină cont pacienții? Aflăm de la dr. Cristina Văduva, medic primar medicină internă și nefrologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
Cei mai mulți dintre pacienții cu insuficiență renală cronică în stadiu avansat vor avea nevoie de dializă. În momentul în care medicul stabilește că pacientul trebuie să înceapă dializă, acesta poate alege fie să facă hemodializă, fie poate opta pentru dializa peritoneală. Pacienții care își doresc să înceapă dializa peritoneală trebuie să știe că prima dată li se va implanta un cateter, un tub flexibil și subțire, în cavitatea abdominală. Acesta va permite introducerea și drenarea lichidului de dializă.
„Dializa peritoneală constă în folosirea membranei peritoneale a fiecărui pacient pe post de filtru renal. Pacientului i se introduce un cateter de dializă peritoneală, care rămâne în cavitatea peritoneală, și din șase în șase ore sau din opt în opt ore se introduce un lichid de schimb în peritoneu. În acel lichid, ajung toate toxinele din capilarele peritoneale. Se face un schimb între acest lichid și sângele pacientului prin membrana peritoneală, prin capilarele din peritoneu”, precizează dr. Cristina Văduva, medic primar medicină internă și nefrologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
„Pacientul poate să înceapă dializa peritoneală undeva la minim trei săptămâni”
După implantarea cateterului, este necesară o perioadă de vindecare de câteva săptămâni înainte de începerea dializei propriu-zise. Zona cateterului trebuie să fie bine vindecată pentru a reduce riscul de infecții. În situația în care pacientul este dezechilibrat, se poate începe mai întâi cu hemodializă până la restabilirea echilibrului și stării de sănătate ale pacientului. Ulterior, dacă pacientul își dorește, poate să treacă pe dializa peritoneală.
„Când pacientul alege să facă dializă peritoneală, trebuie să știe că aceasta nu se începe imediat. Mai întâi, se montează un cateter în cavitatea peritoneală, fiind nevoie de o perioadă de vindecare a intervenției chirurgicale și a locului de inserție a cateterului. Această perioadă de maturare a peritoneului este necesară pentru ca organismul să poată face acele schimburi între lichidul de dializă peritoneală și sângele din capilarele peritoneale. Prin urmare, pacientul poate să înceapă dializa peritoneală undeva la minim trei săptămâni. În schimb, hemodializa se poate începe imediat după montarea cateterului. Pentru ca pacientul ce vrea să facă dializa peritoneală să-și permită acest <<lux>> de a aștepta, cateterul trebuie montat din timp, când starea de sănătate și analizele îi permite acest lucru. În schimb, la un pacient care vine complet dezechilibrat, cu risc vital, nu avem ce să așteptăm. Totuși, dacă pacientul își dorește dializă peritoneală și este dezechilibrat, se începe hemodializa și, după o perioadă, când se reechilibrează, se poate monta cateter peritoneal și să se continue cu dializa peritoneală”, afirmă medicul.
Dializa peritoneală NOCTURNĂ
Dializa peritoneală nocturnă, cunoscută și sub denumirea de dializă peritoneală automată (DPA), se efectuează în timpul somnului, folosind un aparat automatizat numit ciclulator. Acest dispozitiv controlează ciclurile de umplere și drenare a soluției de dializă în cavitatea peritoneală, asigurând o curățare eficientă și continuă în timpul nopții. Prin efectuarea tratamentului pe parcursul nopții, pacienții pot avea „o zi liberă” de la procedurile de dializă. Astfel, această metodă contribuie la îmbunătățirea calității vieții pacienților prin participarea mai activă la activitățile zilnice.
„Dializă peritoneală presupune trei sau patru schimburi pe zi. În acest caz, este bine de știu că există și varianta nocturnă, prin care pacientul este independent întreaga zi și nu depinde de acele schimburi. Dializă nocturnă înseamnă că pacientul se va conecta la aparat în cursul nopții, timp în care se vor face toate schimburile, când pacientul doarme. Dimineața se deconectează și are toată ziua la dispoziție să facă ce vrea el. În plus, acest aparat îl poate însoți pe pacient oriunde în lume, fiind mai simplu și mai ușor de gestionat decât la hemodializă”, spune dr. Cristina Văduva.
Avantajele dializei peritoneale
Avantajul principal al dializei peritoneale este faptul că pacienții pot să își administreze tratamentul în propriul ritm. Acest lucru le permite să își păstreze o rutină zilnică normală și să își desfășoare activitățile preferate. Tratamentul se efectuează în confortul și intimitatea propriei locuințe, fiind redus, astfel, stresul asociat cu deplasările la centrele de dializă. În plus, pacienții au posibilitatea de a-și planifica tratamentul în funcție de nevoile personale și de a evita, în același timp, programările stricte impuse de centrele de dializă.
„Dializa peritoneală are avantaje atât medicale, cât și psihologice. Pe lângă faptul că pacientul este acasă, în mediul și în confortul lui, dializa peritoneală, spre deosebire de hemodializă, este mai fiziologică. Filtrarea și epurarea sângelui de toxine prin membrana peritoneală se întâmplă continuu și atunci această terapie de substituție simulează un pic funcția normală a rinichiului. Pe de-o parte, pacientul este, într-un fel, stăpân al propriului destin, are un pic de responsabilitate. Pe de altă parte, responsabilitatea și independența pe care i-o oferă pacientului acest tratament îl fac să se simtă bine și să își dea seama că poate să-și continue viața într-un mod normal. Dializa peritoneală a fost terapia preferată de toți medicii care au avut boală cronică de rinichi de-a lungul timpului”, precizează dr. Cristina Văduva, medic primar medicină internă și nefrologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
Dializa peritoneală conservă diureza și protejează cordul
Mai mult decât atât, dializa peritoneală contribuie și la conservarea diurezei. Acest lucru aduce niște beneficii semnificative pacientului cu insuficiență renală, printre care: îmbunătățirea echilibrului lichidelor și reducerea riscului de complicații cardiovasculare.
„De asemenea, trebuie să știm că pacienții care intră în terapia dialitică sunt cei oligurici, care nu mai urinează cât trebuie în 24 de ore. Acest puțin pe care ei îl urinează dispare, în timp, până la diureză zero. Mai exact, pacientul nu mai urinează deloc. Dializa peritoneală este metoda care conservă această diureză și, în general, pacienții rămân să urineze mulți ani de tratament dialitic. Mai mult decât atât, dializa peritoneală este metoda de substituție care protejează cordul”, adaugă specialistul.
Dializa peritoneală nu se poate face toată viața
Mulți pacienți sunt reticenți în ceea ce privește optarea pentru dializa peritoneală. Totuși, această variantă este chiar recomandată de medici pentru pacienții stabili, care au ajutor din partea familiei. De multe ori, pacienții pierd multe ore pe drum, fiind nevoiți să stea departe de familie. Acest lucru nu face decât să perturbe starea psihică de sănătate a pacientului. Prin urmare, dializa peritoneală este o variantă de luat în calcul din mai multe puncte de vedere. Odată adoptat acest stil de viață, pacientul se obișnuiește și se simte mult mai bine. Totuși, perioada de timp în care pacientul poate face dializă peritoneală este limitată.
„Chiar dacă le sunt explicate avantajele, sunt foarte puțini pacienți care aleg această metodă. La început sunt reticenți, dar ulterior înțeleg că este o variantă foarte bună. După aceea, sunt foarte încântați și își dau seama că este o metodă care nu le îngrădește multe dintre libertăți, din activitățile lor curente. În plus, nu sunt nevoiți să petreacă atât de mult timp în afara casei și în afara mediului familial. Sunt pacienți care aleg dializa peritoneală, care înțeleg că este mai bine și sunt foarte mulțumiți de ea. Totuși, pacienții cu insuficiență renală cronică pot face dializă peritoneală timp de maxim 15 ani. În timp, membrana peritoneală își poate pierde eficacitatea în filtrarea toxinelor și a excesului de lichide din sânge. De aceea, pacientul va trece, ulterior, pe hemodializă”, declară dr. Cristina Văduva, medic primar medicină internă și nefrologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
„Dializa peritoneală necesită prezența permanentă a unui membru din familia pacientului”
Un lucru extrem de important este ca pacientul să fie supravegheat permanent, mai ales în momentul în care își face schimburile. Din acest motiv, pacientul care alege să facă dializa peritoneală trebuie să fie monitorizat de un membru al familiei, cum ar fi mama/tatăl, soția/soțul. Astfel, dacă pacientului i se va face rău în timpul schimbului, va exista cineva în apropiere care să poată termina procedura și să se evite, astfel, apariția unor complicații grave.
„Dializa peritoneală necesită prezența permanentă a unui membru din familia pacientului. În timpul schimbului, pacientul poate să aibă o stare de rău, să își piardă cunoștința, să aibă tulburări de memorie, de atenție și atunci există riscul ca lucrurile să nu se întâmple cum trebuie. Prin urmare, un membru al familiei este inițiat și educat de noi să facă schimbul în cazul în care este nevoie”, conform specialistului.
„Regula nr. 1 care trebuie respectată 100% este igiena”
Există o serie de măsuri de igienă ce trebuie respectate cu strictețe de către pacient. În timpul schimbului, igiena este esențială pentru a evita apariția unor complicații. Procedura de introducere a soluției de dializă în cavitatea peritoneală se va face respectând câteva măsuri simple, dar extrem de importante, și anume: purtatul măștii, spălatul pe mâini, dezinfectarea suprafețelor, aerisirea camerei.
„Regula nr. 1 care trebuie respectată 100% este igiena. Pacientul trebuie să respecte cu strictețe toate măsurile de igienă recomandate de medic. În primul rând, e nevoie ca pacientul să poarte o mască în momentul în care își face schimbul. În al doilea rând, e foarte important să respecte pașii și tehnica spălării pe mâini, eventual să poarte mănuși. În al treilea rând, în timpul schimbului nu trebuie să fie nimeni în încăpere (persoane, animale). De asemenea, camera trebuie să fie aerisită, însă în timpul procedurii geamurile trebuie închise. Un alt aspect foarte important este ca pacientul să-și dezinfecteze suprafața pe care își va pune toate cele necesare schimbului. În plus, nu trebuie să strănute, să tușească, să nu pună mâna murdară în momentul schimbului. Sunt niște măsuri nu foarte complicate, dar care trebuie respectate cu strictețe”, precizează dr. Cristina Văduva.
Dezavantajele dializei peritoneale
Chiar dacă dializa peritoneală reprezintă varianta ideală pentru pacienții cu insuficiență renală cronică, sunt și câteva dezavantaje, care pot să îi creeze disconfort pacientului. De aceea, înainte de a alege tipul de dializă, pacienții trebuie să fie informați cu privire la avantajele și dezavantajele pe care acestea le au. În orice caz, există lucruri mai bune și mai puțin bune pentru fiecare tip de dializă.
„Există, totuși, și câteva lucruri mai puțin plăcute care sunt asociate dializei peritoneale. De exemplu, pacientul va fi nevoit să stea tot timpul cu doi litri de lichid în cavitatea peritoneală (așa-zisa ascită în burtă). În plus, din abdomenul pacientului va ieși permanent acel vârf de cateter, pe care îl va ține într-un buzunăraș. De asemenea, hemodializa ne permite să ultrafiltrăm lichidele. Spre exemplu, dacă pacientul vine hiperhidratat (a băut foarte multă apă), putem scoate chiar și patru litri de lichid într-o ședință de dializă. În schimb, la dializa peritoneală nu putem scoate într-o zi decât acea capacitate a peritoneului de a ultrafiltra și care, de obicei, este un litru – un litru și ceva în decurs de 24 de ore”, afirmă medicul.
Ce complicații pot să apară?
Pacienții care fac dializă peritoneală trebuie să fie monitorizați constant. Riscul de complicații este destul de mic, în măsura în care sunt respectate măsurile de igienă recomandate de medic. Totuși, pacienții trebuie să se prezinte periodic la specialist pentru un consult. Cele mai frecvente complicații care pot să apară sunt: peritonita, hiperglicemia, îngrășarea.
„Una dintre cele mai importante complicații care pot să apară este peritonita. Este singura peritonită care nu se operează, dar care se tratează cu antibiotic. Totuși, cu cât sunt mai multe peritonite, cu atât peritoneul pacientului suferă, se fibrozează și atunci nu mai asigură acele schimburi. De asemenea, la pacienții cu diabet poate să apară o creștere a valorilor glicemiei din cauza faptului că soluțiile de dializă conțin și o cantitate semnificativă de glucoză. În unele situații, pacienții pot prezenta și o creștere în greutate”, conchide dr. Cristina Văduva, medic primar medicină internă și nefrologie la SCJU Craiova.
