Splenomegalia sau splina mărită este o afecțiune care apare, de regulă, secundar unei alte probleme medicale. O serie de afecțiuni pot cauza mărirea splinei, cele mai frecvente fiind infectiile, ciroza, anemia, anumite boli autoimune sau chiar cancerul. Care sunt simptomele ce trebuie să ne îngrijoreze? Când ar trebui să mergem la un medic? Care sunt soluțiile de tratament eficiente? Aflăm de la dr. Mihnea Pomacu, medic specialist medicină internă, la Centrul Medical Prima Clinic.
Media10: Ce este splina și unde este localizată?
Dr. Mihnea Pomacu: Splina este situată în cadranul superior stâng al abdomenului, sub cutia toracică. O splină cu dimensiuni normale se învecinează cu stomacul, colonul transvers și rinichiul stâng. Dimensiunea și greutatea splinei pot varia și se corelează cu greutatea, înălțimea și sexul fiecărei persoane. La bărbați, dar și la persoanele mai masive sau mai înalte, splina are o dimensiune mai mare. Splina contribuie la distrugerea eritrocitelor și a trombocitelor îmbătrânite, precum și la depozitarea fierului rezultat din descompunerea eritrocitelor senescente (îmbătrânite). De asemenea, splina este locul de maturare și stocare a limfocitelor T și B, cu rol important în imunitatea și apărarea organismului.
Ce afecțiuni cauzează splenomegalia
Media10: Din ce cauze putem avea splina mărită?
Dr. Mihnea Pomacu: Splenomegalia este definită ca fiind o splină mărită, adică peste 12 cm în lungime sau peste 400 de grame în greutate. De regulă, splenomegalia este secundară altor boli. Există o multitudine de cauze care duc la apariția acestei afecțiuni, cum ar fi: infecțiile de etiologie bacteriană (Treponema pallidum – agentul etiologic al sifilisului, tuberculoza, boala ghearelor de pisică determinata de Bartonella henselae) sau infecțiile virale cu Epstein Barr (mononucleoza), virusul imunodeficienței umane (HIV/SIDA), cytomegalovirus, virusuri hepatitice.
De asemenea, mai putem aminti: ciroza hepatică; anemiile hemolitice de diferite etiologii; policitemia vera; cancerele hematologice reprezentate de mielofibroza primară, limfoame non-Hodgkin, leucemie limfocitară cronică, leucemie mieloidă cronică sau leucemia cu celule păroase. Tromboza de vena porta sau hepatică, bolile autoimune (lupusul eritematos sistemic, sarcoidoza granulomatoasă sistemică), precum și anumite leziuni ale splinei care implică existența hemangioamelor, abceselor, formațiunilor chistice și metastazelor la acest nivel pot să favorizeze apariția splenomegaliei.
Când trebuie să mergem la medic?
Media10: Cum știm că avem splina mărită? Care sunt semnele de alarmă ce îi aduc pe pacienți la medic?
Dr. Mihnea Pomacu: Majoritatea semnelor și simptomelor sunt cauzate de bolile de bază care au determinat mărirea splinei. De exemplu, persoanele cu splenomegalie cauzată de o infecție pot prezenta febră și frisoane. În schimb, pacienții cu splenomegalie cauzată de un cancer pot avea astenie marcată, transpirații nocturne și scădere involuntară în greutate. În mod similar, persoanele care suferă de boli cronice hepatice (ciroză) pot prezenta o varietate de manifestări, cum ar fi: lipsa poftei de mâncare, greață, vărsături, diaree, oboseală, dificultate la respirație, scădere sau creștere bruscă în greutate, icter (îngălbenirea pielii și a mucoaselor), ascită (umflarea picioarelor sau a abdomenului).
De asemenea, pacienții pot să facă frecvent infecții ca urmare a numărului redus de leucocite (celule albe din sânge) și pot avea tendința de a sângera ușor din cauza numărului scăzut de trombocite (trombocitopenie). De obicei, tabloul clinic al pacienților cu splenomegalie include durere abdominală vagă sau localizată la nivelul lojei splenice. Aceasta se accentuează la inspir profund și poate iradia către umărul stâng. Este foarte important ca pacienții să se prezinte cât mai repede la medic dacă au durere în etajul abdominal superior stâng și mai ales dacă durerea este severă sau se agravează la inspir profund.
Cum se stabilește diagnosticul?
Media10: Ce teste, investigații sunt necesare pentru a depista dacă pacientul are splina mărită?
Dr. Mihnea Pomacu: Diagnosticul de splenomegalie este stabilit de către medicul internist pe baza examenului clinic amănunțit al pacientului. Mai apoi, este necesară efectuarea unei ecografii și a unei tomografii computerizate (CT) abdominale pentru a determina cât de mare este splina și dacă aceasta comprimă organele din vecinatate. În unele cazuri, se poate efectua și un RMN abdominal. Pacientul trebuie să își facă și analizele de sânge, care să includă: hemoleucograma completă, hemocultura, examinarea și cultura măduvei osoase. De asemenea, electroforeza proteinelor din sânge ne poate ajuta să depistăm anumite afecțiuni care pot determina mărirea splinei, cum ar fi: amiloidoza, sarcoidoza, malaria, leishmanioza viscerală, bruceloza și tuberculoza. Pe lângă acestea, se efectuează teste hepatice pentru a verifica dacă ficatul pacientului este afectat.
Media10: Cum se tratează splenomegalia? Când sunt necesare antibioticele?
Dr. Mihnea Pomacu: Tratamentul splenomegaliei are ca scop tratarea bolii de bază si protejarea pacientului de complicații. Acesta poate consta în administrarea de antibiotice, transfuzii sangvine/masă trombocitară, antiparazitare, chimioterapie sau radioterapie, în funcție de patologia vizată. Pacienții cu splenomegalie de orice cauză prezintă un risc crescut de ruptură de splină. Prin urmare, trebuie să acordăm o atenție sporită pentru a proteja pacientul de traumatismele abdominale.
„Mesele trebuie să fie dese, dar în cantități mici”
Media10: Ce indicații trebuie să respecte pacienții pe întreaga perioadă a tratamentului?
Dr. Mihnea Pomacu: Pacienții care au splina mărită trebuie să respecte anumite recomandări alimentare care includ: consumul de hrană caldă (alimentele calde sunt mai ușor procesate de sistemul digestiv și menajează splina), evitarea consumului de fructe și legume crude, precum și a preparatelor reci. Este indicat ca pacienții să includă în alimentație carbohidrații benefici care se regăsesc în morcov, dovleac, țelină, sfeclă, fasole, mazăre, năut, precum și condimentele picante, cum ar fi: ghimbirul, piperul negru, scorțișoara. De asemenea, este bine ca pacienții să consume pește gras, carne slabă de vită, pui, curcan sau miel. În plus, mesele trebuie să fie dese, dar în cantități mici.
Când este indicată îndepărtarea chirurgicală a splinei?
Media10: În ce situații este recomandată intervenția chirurgicală de îndepărtare a splinei?
Dr. Mihnea Pomacu: Atunci când hipersplenismul cauzează probleme severe, poate fi necesară îndepărtarea chirurgicală a splinei. Totuși, splenectomia trebuie evitată ori de câte ori este posibil deoarece poate determina o susceptibilitate crescută la infecții cu anumite bacterii. Cu toate acestea, riscurile splenectomiei merită asumate în anumite situații critice, cum ar fi: când splina este grav afectată după un traumatism; când eritrocitele (celule roșii) sunt distruse mai repede decât sunt produse, fapt care duce la apariția unei anemii severe; când splina epuizează depozitele de celule albe (leucocite) din sânge, ceea ce favorizează apariția infecțiilor frecvente; când splina distruge depozitele de trombocite și se produce sângerarea.
De asemenea, intervenția chirurgicală este necesară și atunci când splina este atât de mare încât provoacă durere sau pune presiune asupra altor organe din jur. De exemplu, dacă splina comprimă stomacul, acest lucru poate determina apariția unei senzații timpurii de sațietate chiar și după consumul unei cantități mici de mâncare. Prin urmare, pacientul nu se mai poate alimenta corespunzător. Este important de știut că pacienții cărora li s-a extirpat splina trebuie să fie vaccinați împotriva infecțiilor cauzate de bacterii încapsulate de tipul Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis și Haemophilus influenzae. În plus, este necesar ca vaccinul antigripal să fie administrat anual.
Măsuri de prevenție
Media10: De ce recomandări trebuie să țină cont oamenii pentru a preveni splenomegalia?
Dr. Mihnea Pomacu: De cele mai multe ori, splenomegalia este o consecință a altor afecțiuni. Prin urmare, apariția ei este mai dificil de prevăzut sau de împiedicat. Ținând cont de ansamblul clinic în care apare, evitarea consumului exagerat de alcool, vaccinarea preventivă înaintea unei călătorii în țări cu risc epidemiologic ridicat și evitarea contractării diferitelor forme de infecții sunt măsuri profilactice care pot preveni apariția splenomegaliei.
