Dacă avem o stare de bine nu înseamnă neapărat că suntem și sănătoși. Multe afecțiuni sunt descoperite în urma unor analize și investigații uzuale după o vizită la cabinetul medicului de familie. În urma unui examen clinic și ținând cont de istoricul familial, acesta ne poate orienta către alte investigații mai amănunțite. De ce trebuie să facem analizele de rutină anual? Cât de important este să cunoaștem istoricul familial de boli când mergem la un consult? Ce analize și investigații de prevenție există? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Dalida Mosorescu, medic de familie.
Media10: Cât de important este să facem analizele de rutină chiar dacă ne simțim bine?
Dr. Dalida Mosorescu: În primul rând, să definim starea de sănătate. Starea de sănătate, conform definiției OMS, este bunăstare fizică, mintală și socială. Ea nu constă doar în absența bolii sau a infirmității. Ca atare, starea aparentă de sănătate poate să nu fie, în fapt, o stare de sănătate. Analizele de rutină nu sunt justificate la copilul și tânărul sănătos. Nu facem analize de rutină dacă avem o stare de sănătate bună.
La copilul și tânărul până în 18 ani avem niște examene de bilanț periodice. Acestea se fac începând de la naștere și până la 18 luni. După aceea se realizează o dată pe an până la împlinirea vârstei de 18 ani. Se face un examen clinic complet unde apreciem dacă este un deficit de vitamina D, semne de rahitism. Dacă copilul este palid, poate fi suspect de anemie. Dacă are niște sufluri sau alte zgomote cardiace, atunci poate fi nevoie de un consult cardiologic, existând suspiciunea rezonabilă a unei patologii cardio-vasculare.
În afară de examenul clinic general, se face un bilanț nutrițional pentru aprecierea greutății, înălțimii, perimetrului cranian, perimetrului toracic, indicelui de masă corporală și dentiției. Dacă este sănătos copilul , atunci nu este nevoie de niciun fel de analize. În schimb, dacă suspicionăm una dintre cele enumerate, atunci ne orientăm spre analize și investigații de specialitate.
Între 18-40 de ani, dacă avem semne de boală, recomandăm analize. Dacă pacientul se simte bine, nu are acuze subiective, dar eu îl văd că este palid, că este încercănat, iritat, depresiv, atunci mă orientez și recomand analizele sau examenul de specialitate de rigoare. Dacă între 18-40 de ani am un adult care este sănătos, nu recomand niciun fel de analize. Din păcate, avem foarte mulți copii și tineri cu rahitism, anemie, hipertensiune, dislipidemie, tiroidită autoimună, noduli tiroidieni, obezitate. Toate patologiile care erau peste 40-50 de ani au coborât către tânăr și către copil. Acesta este efectul vieții agitate, a alimentației pe care o avem, a stresului, a chimicalelor pe care le consumăm, a lipsei de mișcare, a poluării.
Există niște protocoale prin care putem să depistăm anumite boli. La un bebeluș născut la termen se fac anumite screening-uri: testarea auditivă și ecografia de șold pentru prevenirea și identificarea precoce a displaziei de șold. La un bebeluș care este născut prematur, se fac în plus consultul cardiologic și oftalmologic pentru retinopatia de prematuritate. Cei care lucrează în CFR, în instituțiile militare, personalul din învățământ, personalul din sănătate sunt supuși unor controale periodice pentru că au un anume risc de îmbolnăvire. Persoanele care vor să facă școala de șoferi sau pentru cei care trebuie să-și schimbe permisul de conducere, se efectuează niște examene medicale preventive.
„Istoricul familial ne orientează în diagnosticarea corectă a pacientului”
Media10: Trebuie să cunoaștem istoricul familial de boli atunci când mergem la o consultație?
Dr. Dalida Mosorescu: Cunoașterea istoricului familial de boli ne ajută să reducem riscul de a dezvolta anumite patologii: afecțiuni cardiovasculare (hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, infarct); dislipidemii (colesterol mărit), hipercolesterolemie familială, care poate fi o afecțiune ereditară; tumori maligne (cancerele), care pot fi genetice; diabetul zaharat, care are și el un factor genetic important; afecțiuni articulare și osoase, cum este gonartroza; afecțiuni mentale și de comportament, cum este depresia. Mai există o categorie de pacienți care moștenesc anumite gene mutante și atunci ei pot să dezvolte sau nu boala. Nu este obligatoriu, dar au un risc mult mai mare decât cei care nu au niciun fel de genă mutantă moștenită. La această categorie putem să amintim: boala celiacă, talasemia (o formă de anemie), astmul bronșic, polipoza colonică, sindromul Down, boala Alzheimer, fibroza chistică, epilepsia.
Ca și măsuri preventive, pacienții care au o predispoziție genetică spre anumite boli ar trebui să își verifice tensiunea și colesterolul mai des. Trebuie să aibă o alimentație sănătoasă, să renunțe la fumat, să aibă activitate fizică și să-și mențină o greutate normală. Istoricul familial ne orientează în diagnosticarea corectă a pacientului și în abordarea sa de ansamblu. Tot timpul întrebăm pacientul dacă mama sau tatăl suferă de diabet zaharat, hipertensiune, tuberculoză. Acest lucru ne ajută să abordăm pacientul în ansamblu. Noi punem cap la cap informațiile de la toate specialitățile legate de pacientul din fața noastră, dar trebuie să îi cunoaștem și backgroundul genetic.
Analize recomandate în funcție de vârstă
Media10: Ce analize medicale de prevenție sunt recomandate o dată pe an, în funcție de vârstă?
Dr. Dalida Mosorescu: La adultul tânăr, fără semne de boală, fără antecedente familiale patologice la risc, fără factori de risc nu sunt justificate analizele de prevenție. În schimb, dacă avem o pacientă tânără, fără semne de boală, care își dorește să rămână însărcinată, dar are o mamă cu trombofilie, vom recomanda analize chiar dacă ea, la momentul prezentării în fața noastră, nu are niciun fel de acuze subiective. Există o probabilitate mare ca aceasta să își moștenească mama.
Un bărbat tânăr, fără semne de boală, fără antecedente familiale, fără factori de risc, vine la cabinet și solicită o adeverință de boli cronice pentru că trebuie să își schimbe permisul auto. Este o persoană activă în câmpul muncii, vine la cabinet o dată la doi-trei ani, solicită o adeverință de boli cronice și îi găsim o tensiune de 220 cu 110 mmHg. Chiar dacă acea tensiune este mare prima dată în cabinet, noi nu putem să-i spunem că este clinic sănătos. Se repetă măsurarea valorii tensionale și este găsită constant mare sau de graniță. Atunci recomandăm examenul cardiologic, eventual Holter, și stabilim un diagnostic de certitudine.
Avem mulți pacienți tineri, fără acuze, hipertensivi, care sunt revoltați când le spunem că au o patologie. Răspunsul lor este: „Nu am nimic, mă simt bine, nu mă doare nimic”. Ei trebuie să înțeleagă faptul că atunci când hipertensiunea arterială devine „dureroasă” avem o problemă gravă. Hipertensiunea „dureroasă” este de cele mai multe ori asociată cu infarct de miocard sau AVC. De aceea pacienții noştri trebuie să trateze pe viață hipertensiunea arterială și să mențină sub control valorile tensionale.
Ce investigații și analize trebuie să facă femeile la menopauză
Media10: Femeile la menopauză trebuie să meargă mai des la un control? De ce?
Dr. Dalida Mosorescu: Femeile la menopauză și premenopauză trebuie să vină mai des la consultație pentru a preveni și a diagnostica precoce afecțiuni specifice ale aparatului reproductiv feminin. Ele ar trebui să facă un consult ginecologic anual. Acesta trebuie însoțit de testul citologic Babeș-Papanicolau și testarea HPV, ca metodă de screening. În România, screening-ul pentru cancerul de col uterin se face o dată la doi ani. În plus, trebuie făcut anual un examen clinic al sânilor și o ecografie mamară. Se face și mamografia o dată la doi ani. Femeile cu risc familial de cancer mamar, ovarian sau de col uterin trebuie să beneficieze de consultații mai des. De regulă, se fac la șase luni, dar este în funcție de acuzele pacientei respective.
Ca și analize de laborator pentru premenopauză și menopauză, există un panel recomandat. El se poate lărgi în funcție de persoana pe care o avem în fața noastră. Aceste analize de laborator sunt: hemoleucogramă, profil lipidic, glicemie, transaminaze, uree, creatinină, acid uric, examen sumar urină, tiroidă (TSH, T4, anti-TPO, anticorpi anti-tireoglobulină), hormonii (estrogen, progesteron, FSH, LH, prolactină). FSH și LH ne arată încheierea funcției ovariene la femeie la valori mai mari de 70-100. La menopauză, premenopauză este indicată și ecografia de tiroidă. Până la urmă, pacientele trebuie să beneficieze de absolut orice consideră medicul curant necesar, în funcție de profilul pacientei respective.
„Nu prea există adult peste 40 de ani care să nu aibă nimic”
Media10: În funcție de vârstă, ce investigații trebuie realizate periodic?
Dr. Dalida Mosorescu: Peste 40 de ani, recomandăm niște analize de prevenție. Acestea nu fac parte din analizele pe care noi le recomandăm pe lanțul de patologie. Sunt șase analize la bărbat și șapte la femeie. Cinci sunt în trunchiul comun: hemogramă, glicemie, colesterol seric total, LDL colesterol și creatinină serică. Avem în plus PSA-ul la bărbat, iar la femei T4 și TSH-ul. Acestea sunt decontate de C.A.S., sunt pe partea de prevenție și sunt independente de existența unui plafon sau nu la laborator. Laboratorul nu are voie să refuze un bilet de trimitere de prevenție.
Ca să dai aceste analize, trebuie să ai un adult peste 40 de ani care să nu aibă niciun fel de acuze și care să vină sănătos la un examen de bilanț periodic. În ultimii ani, însă, nu prea există adult peste 40 de ani care să nu aibă nimic. În momentul în care suspectăm și altceva în afara acestui trunchi comun, nu mai suntem pe lanțul de prevenție, ci intrăm pe cel de patologie. Biletul de trimitere este pe lanțul de patologie cu analizele care se potrivesc profilului pacientului în funcție de ceea ce noi descoperim la examenul clinic şi de diagnosticul de prezumție formulat.
Media10: Ce investigații și analize sunt decontate de C.A.S.?
Dr. Dalida Mosorescu: Cu trimitere de la medicul de familie se decontează examinări la toate celelalte specialități, inclusiv internări: radiografii de toate felurile (examenul baritat eso-gastro-duodenal la radiologie, radioterapie pentru pacientul oncologic), consult psihologic, ecografii numai dacă pacientul merge cu trimitere către medicul radiolog. Pentru laborator sunt cuantificate seturi de analize ce pot fi recomandate de medicul de familie.
Ce investigații ar trebui să fie decontate de C.A.S.?
Media10: Ce ar trebuie să fie, poate, decontat și nu este?
Dr. Dalida Mosorescu: Toate nu pot fi decontate niciodată pentru că este vorba de buget. Totuși, eu zic că noi decontăm foarte puțin. Dacă suspectezi un pacient de o tetanie, de o hipovitaminoză D, de un rahitism și ai nevoie de 25-OH-vitamina D, nu se decontează. Sunt decontate calciu total, calciu ionic, magneziu, dar fără 25-OH-vitamina D.
Pacientul cu suspiciune de hernie de disc se prezintă la mine pentru durere și eu îi dau tratamentul. În afară de asta, trebuie să văd exact dacă este doar o scolioză, o dorsalgie din cauza unei poziții vicioase sau este o tasare de discuri vertebrale sau poate o hernie de disc. Trebuie să vedem exact ce este acolo și atunci investigația de elecție este RMN-ul. Eu nu pot să dau trimitere direct către RMN. Dau la Recuperare medicală, la Neurologie, la Neurochirurgie sau la Ortopedie (fiecare pacient pe unde reușește „să-și aranjeze” să poată să primească un bilet de trimitere pentru RMN).
Urmează, apoi, un timp de așteptare foarte mare până la a-și face RMN-ul pe fondurile Casei de Asigurări. Primește rezultatul printat pe o foaie și un CD, dar medicul radiolog nu-i explică ce este în acel rezultat. I se spune, de peste tot, să meargă la medicul de familie. Îi explic lucruri pe care ar trebui, în fapt, să le explice radiologul.
Practic, este o suveică cu dus-întors și cu încărcarea costurilor în sistem foarte mult. Lucrurile ar trebuie să fie foarte simple: bilet de trimitere către RMN direct de la medicul de familie, venit înapoi cu rezultatul și orientat pacientul în sistem pentru operație, recuperare medicală, kinetoterapie sau ce este nevoie. În final, varianta scurtă este, pentru pacienții care își permit: trimitere de la medicul de familie contra cost pentru RMN, programare în sistem privat contra cost și lucrurile se rezolvă cumva mai repede, dar întrebarea este: pentru ce mai plătește pacientul toată viața asigurări de sănătate?
