La ora actuală, se face un abuz în ceea ce privește expunerea la ecrane, iar aici vorbim de tot ceea ce înseamnă imagine dinamică, vizuală și auditivă: televizor, telefon, calculator, tabletă. Copiii de vârste foarte mici (până în trei ani) sunt deja obișnuiți cu tot ceea ce ține de tehnologie. Încă de la vârste fragede au învățat să aprindă televizorul, să schimbe canalul pe un program de desene animate, să asculte melodii pe youtube, iar acesta este doar începutul. Ce poate cauza abuzul de ecrane la nivel cerebral? Cum îi afectează dezvoltarea psihică și fizică? Ce probleme pot apărea la nivelul ochilor? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la medicii specialiști.
Cum este afectată dezvoltarea copiilor când abuzează de ecrane
Puțini părinți cunosc efectele pe care le au ecranele asupra copiilor, mai ales când avem multe pe cap și ne dorim să ne ținem, de altfel, copilul ocupat. Cel mai la îndemână este să îi punem copilului desene pentru a-i distrage atenția, pentru a-l opri din plâns sau pentru a sta liniștit câteva ore cât ne facem treaba, dar acest lucru este contraindicat.
„Studiile spun clar că până la trei ani copilul nu are voie să descopere televizorul, în sensul de a face dependență. A merge televizorul pe un post neinteresant (știri) și a privi niște programe speciale pentru copii (desene) sunt situații complet diferite. Practic, legăturile, sinapsele dintre neuroni se inhibă pentru că ei stau într-o latență, adică creierul nu mai e pus deloc la contribuție. Primesc o informație pe care nici măcar nu pot să o discearnă și atunci, în timp, se produc niște blocaje. Sunt copii care fac niște regresii din cauza expunerii la ecrane, așa zisul autism indus de televizor este adevărat, există”, afirmă dr. Oana Hortopan, medic primar pediatrie.
De multe ori, pentru a-i păcăli să termine tot din farfurie, părinții apelează la telefon, de aceea foarte mulți copii nu mănâncă decât dacă li se pune telefonul/tableta în față. Acest lucru înseamnă că s-a creat o dependență la nivel psihic, iar mâncatul poate deveni compulsiv, așa cum explică și psihologul Mihaela Scăunașu:
„Nu este recomandat mâncatul în timpul privitului la televizor sau la telefon, iar asta este valabilă atât pentru copii, cât și pentru adulți, pentru că, inevitabil, intrăm pe un mod automat în care funcționăm instinctiv și nu mai suntem prezenți de niciun fel. Mâncatul devine compulsiv, adică mâncăm și nici măcar nu realizăm că facem acel lucru, ne trezim că suntem sătui, dar nu știm exact ce am mâncat, ce gust a avut mâncarea, ce textură, dacă a fost suficientă sau nu. Există riscul să fie mai mult decât am fi avut nevoie tocmai pentru că nu suntem prezenți și nu știm exact ce se întâmplă cu corpul nostru în acel moment, pentru că noi suntem cu mintea în altă parte atunci.”
„Copiii învață să vorbească de la noi, adulții”
După un an, copilul începe să vorbească, spune cuvinte sau reproduce sunete, dar le învață atunci când le aude în mod repetitiv de la mama sau de la tata, nu de la televizor. Părinții sunt cei care îl învață pe copil să vorbească, să meargă, să își dezvolte aptitudinile: asocierea unui anumit sunet cu un animal, legarea cuvintelor pentru a forma propoziții, formarea de legături logice între obiecte.
„Copilul peste vârsta de un an care a început să vorbească, să facă niște achiziții în vocabular și care este expus în mod repetitiv la ecrane (televizor, telefon), indiferent cât ni s-ar părea de benign, creierul lui este incapabil să priceapă sunetul ca atare încât să poată să îl reproducă. Copii învață să vorbească de la noi, adulții, prin comunicarea cu noi, prin exemplificare cu imagini. Copilul va zice mult mai ușor cuvântul cal dacă îi vom și arăta calul, va scoate mult mai ușor sunetul adecvat dacă îi vom arăta animalul și îi vom reproduce de mai multe ori până când el, prin imitație, va face lucrul acesta. Niciodată de la televizor”, explică dr. Oana Hortopan, medic primar pediatru.
Abuzul de ecrane determină modificări comportamentale
Pe termen lung, copiii devin introvertiți, agresivi, își pierd concentrarea și răbdarea foarte ușor, iar asta nu este de dorit. Modificările comportamentale sunt un factor important și care nu ar trebui neglijat, iar acestea pot apărea ca urmare a unei expuneri excesive, încă de mic, la ecrane. Putem apela la ajutorul unui specialist atunci când observăm schimbări, însă este bine, ca părinți, să fim informați despre efectele dăunătoare ale televizorului/telefonului asupra copilului.
„Cei mai mulți dintre ei devin foarte introvertiți. O introvertire care, uneori, se manifestă printr-o agitație extremă, își pierd capacitatea de concentrare, nu mai putem să îi ținem atenți asupra unui lucru, a unui joc, indiferent cât ar fi de scurt, împrumută comportamente agresive. Per total, expunerea la ecrane nu este deloc benefică și întotdeauna părinții trebuie să aibă foarte mare grijă la ce anume se uită copiii, indiferent de vârstă. Copilul ar trebui să aibă voie la televizor sau la telefon abia după vârsta de trei ani și nu mai mult de o jumătate de oră – 40 de minute adunat”, mai adaugă dr. Oana Hortopan.
„Majoritatea copiilor care au stat în fața ecranelor au dezvoltat miopie”
Deficiențele de vedere sunt și ele în creștere la copii, mai ales din perioada pandemiei când inclusiv școala a trecut în mediul online. Lumina albastră emisă de dispozitivele electronice este nocivă pentru ochii încă în formare ai copilului, de aceea trebuie să îi protejăm.
„Ochii copiilor nu au capacitatea de a filtra lumina albastră la fel de eficient ca adulții. Astfel, timpul îndelungat petrecut în fața ecranelor poate crește șansele de a dezvolta ADHD, obezitate, tulburări de somn, oboseală, ochi iritați și miopie. Studiile din ultimii ani de pandemie au arătat că majoritatea copiilor care au stat în fața ecranelor au dezvoltat miopie, iar cei care aveau acest viciu de refracție au prezentat creșteri considerabile ale dioptriei. De aceea, s-a demonstrat că două ore pe zi pentrecute afară, la lumina naturală, scad acest risc”, ne informează dr. Mihaela Puianu, medic primar oftalmolog.
Ochelari de protecție și timp cât mai puțin în fața ecranelor
Cum ne protejăm ochii? Ei bine, pentru că tehnologia evoluează și dispozitivele electronice fac parte din viața noastră, acum există ochelari cu lentile de protecție pentru lumina albastră reflectată de monitoare, telefoane, tablete. Astfel, atât copiii, cât și părinții pot purta acești ochelari, fiind indicați mai ales dacă petrecem foarte mult timp în fața ecranelor. Filtrul galben al lentilelor de protecție asigură confortul ochilor, prevenind senzația de usturime și uscare.
„Copiii care petrec mult timp în fața ecranelor trebuie să poarte ochelari de protecție pentru lumina albastră, dar să folosescă și ecrane performante. Bineînțeles că ochelarii nu ne protejează 100%, deci accesul la ecrane trebuie limitat cât mai mult. Părinții au început să conștientizeze mai mult aceste aspecte și își aduc copiii la control periodic tocmai pentru că observă dependența lor pentru ecrane. Dacă în trecut controlul oftalmologic se făcea după vârsta de trei ani, acum se recomandă de la șase luni – un an sau chiar mai devreme în cazul copiilor născuți prematur. Astfel, putem descoperi și trata la timp afecțiuni care după vârsta de 12 ani nu mai pot fi tratate, cum ar fi ambliopia (ochiul leneș)”, mai adaugă dr. Mihaela Puianu, medic primar oftalmolog.
Gândirea și capacitatea lor de reacție este afectată
Suprasolicitarea creierului prin folosirea în exces a dispozitivelor electronice are efecte extrem de dăunătoare atât la nivel comportamental, cât și în ceea ce privește capacitatea acestora de a gândi, de a reacționa. Activitățile de relaxare trebuie să se desfăoare în aer liber, unde copilul să-și poată arăta creativitatea, să facă mișcare.
„Sistemul nostru nervos este ca un filament electric, e ca și cum am introduce în priză un aparat care, dacă are curent, funcționează. Cu cât îl ținem mai mult în priză, cu atât el suprafuncționează. Asta înseamnă că, în timp, poate duce la scăderea concentrării, scăderea atenției, gândire încetinită, oboseală cronică și, mai mult de atât, epuizare. E important să nu lăsăm copilul să abuzeze de ecrane, să îl scoatem din priză, adică să facem orice activitate care implică relaxarea sistemului nervos. Recomand părinților să iasă cu copiii cât mai mult în aer liber, să facă activități sportive și recreative de orice alt fel, însă nu în casă și nu în fața ecranelor”, sugerează psihologul Mihaela Scăunașu.
Copiii ajung să nu mai socializeze și să nu mai relaționeze cu ceilalți
La nivel psihic, dependența de ecrane poate apărea și ca o compensare a anumitor nevoi ale copilului pe care părintele sau cei din jur nu i le oferă. Astfel, ei își găsesc refugiu într-o zonă în care nu este nevoie să interacționeze, nu sunt certați, respinși și nu întâmpină provocări. Nevoia copilului de atenție, iubire, înțelegere este fundamentală pentru o dezvoltare armonioasă. Atunci când nu simte aceste lucruri, își găsește refugiu, de cele mai multe ori, în telefon/calculator, dezvoltând dependență.
„Sunt la îndemână aceste dispozitive electronice, reprezintă un mod de refugiu din viața de zi cu zi, inclusiv din viața socială, fiind cumva o zonă de confort și o fugă în sine. Acestea compensează anumite nevoi și reprezintă o plăcere, însă pe termen foarte scurt. Viața lor socială este una din ce în ce mai puțin activă pentru că ei nu mai simt motivația de a interacționa, pentru că ei au altceva la îndemână cu care să înlocuiască acest lucru și, mai ales, au posibilitatea să aleagă. Astfel, preferă oricând plăcerea și confortul în locul unei provocări de a merge, de a interacționa, de a primi poate un refuz, o respingere, lucru care, evident, i-ar dezvolta mult mai mult”, afirmă psihologul Mihaela Scăunașu.
Trebuie să îi dăm copilului posibilitatea de a alege
Să impunem limite nu înseamnă neapărat să restricționăm copilul, să îi spunem că nu mai are voie pe telefon sau la televizor. Interdicția aduce și mai multă frustrare și asta îl va face să se simtă nedreptățit, să facă anumite lucruri doar pentru că așa va primi telefonul sau va avea voie la televizor. Strategia adoptată trebuie să fie bazată pe variante, în care copilul să aibă posibilitatea să decidă ce vrea să facă, ce i-ar face mai multă plăcere.
„Este bine să-i încurajăm și să le dăm copiilor de ales, însă alegerea trebuie să vină tot din partea părinților. De exemplu, îi spunem copilului că avem două ore libere în care putem fie să ieșim să ne plimbăm prin parc, fie să îl ducem să se joace cu prietenii lui. Sunt variante de ales, însă sunt date de părinte și telefonul sau televizorul nu sunt incluse în ele. Asta înseamnă să îi punem limite copilului. Chiar dacă îi dăm să aleagă, e important ca variantele să fie în atractive și pentru el”, adaugă Mihaela Scăunașu, psiholog.
